Născută în 1987, aş putea spune că jucăriile de care îmi amintesc au fost cele din anii 1990-1998. Pe atunci nu erau aşa de multe sau aşa de sofisticate, dar n-aş putea spune că mi-a lipsit ceva. Cu ce m-am jucat? Jucării din pluş, biciclete sau triciclete copii, puzzle-uri, păpuşi Barbie? O să le iau pe rând.

Jucării din pluş

Sunt primele jucării de care îmi amintesc. De când mă ţin minte, aveam un urs pe nume Ţuţu, de care se săturase sora mea şi îl primisem eu. Era maro, mare şi vai de capul lui. Nu-i lipsea nimic, dar cred că fusese murdărit cu ulei sau ceva, pentru că arată în ultimul hal. Dar vai, cât îl iubeam. A doua mea jucărie de pluş a fost un măgăruş parcă, pe nume Muţu. Pe măsură ce au trecut anii am primit din ce în ce mai multe jucării de pluş, aveam la un moment dat vreo 20 şi ţineam neapărat să dorm cu toate în pat. Pat pe care îl împărţeam cu sora mea, mai mare cu 7 ani, adolescentă la acel moment şi care nu prea aprecia dorinţa mea de a aglomera patul cu tot felul de jucării de pluş.

Bicicletă

Am trecut direct la bicicletă, n-am avut tricicletă. Bicicleta a fost şi ea la mâna a doua, folosită întâi vreo 7 ani de sora mea. Dar era într-o stare foarte bună, era Pegas, şi-mi plăcea foarte mult. Cu toate stickerele cu Pif şi Hercule şi alte desene animate din copilăria surorii mele. 🙂

La un moment dat am primit o bicicletă nouă, BMX, pe care n-am folosit-o aproape deloc. O fi fost ea nouă, frumoasă, modernă, dar nu se compara cu Pegasul meu.

Păpuşi Barbie

Păpuşile Barbie erau foarte populare pe atunci. Şi scumpe bănuiesc. Am primit şi eu câteva de la părinţii mei. Îmi amintesc de una cu adevărat deosebită, era o prinţesă, cu păr lung blond, cu rochie lungă, voluminoasă, superbă. Avea şi o caleaşcă, cred că şi un cal. Tare confuză am fost când, după ceva timp, am rătăcit-o prin casă. Nici acum nu ştiu misterul, pur şi simplu a dispărut şi n-am mai găsit-o.

Pe atunci nu erau şi altfel de păpuşi de acest tip, cum sunt acum o mulţime (din ce am văzut pe rafturile de la Noriel). Erau doar păpuşi Barbie, scumpe dar frumoase. Şi tocmai de aceea le apreciai, ştiai că cu o astfel de păpuşă nu te joci doar până la următoarea sărbătoare, ci câţiva ani buni.

Ţin minte că mi s-a povestit atunci de o fetiţă care îşi ţinea toate păpuşile Barbie în cutie, frumos, nu se juca cu ele ca să nu le strice. Şi o admiram, pentru că eu nu aveam puterea să am o jucărie şi să nu mă bucur de ea. Dar acum mă gândesc că nu proceda bine, cred că ar fi învăţat mai mult dacă s-ar fi jucat cu acele jucării, în loc să le ţină pentru expoziţie.

Cam astea au fost jucăriile copilăriei mele. N-am inclus aici cărţile, pe ele le consider prietene bune, din copilărie şi până acum.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

5 Comments on Jucăriile copilăriei mele

  1. Bicicleta Pegas am avut si eu, tin minte ca era verde si ma plimbam toata ziua cu ea prin jurul blocului. Papusa Barbie insa nu am avut, in perioada copilariei mele erau la moda papusile rusesti. :))
    Dar a trecut asa mult timp de atunci incat mi-e foarte greu sa-mi aduc aminte toate jucariile. :))

  2. Barbie nu am avut, nu cred că păpușile mele erau renumite dar știu că-mi plăcea să le piaptăn pe cele mari. Nu păpușele ascuțite ca azi 😛
    Evident că așa de frumos le pieptănam încât, cam în două săptămâni se rupea tot plasticul cela pe care-l numeam păr și plângeam că vreau păpușă nouă

    • Da, nu prea e bine sa le piepteni, ca nu mai sta parul la fel de bine. 🙂 Eu cu sora mea faceam rochii ptr papusile astea. Bine, mai mult ea, eu stateam si ma uitam la ce face. 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.