window-755994_640Afară vremea este mai caldă, totul este înflorit, pe stradă văd cupluri plimbându-se de mână, părinţi cu cărucioare sport în care se relaxează bebeluşi zâmbitori, şi tot ce-mi doresc să fac este să stau pe o pătură şi să citesc.

Primele zile de mai, primele zile cu bujori, primele zile după scurta vacanţă de Paşte. Şi eu ce fac?

Am citit o carte despre Cernobîl. Am terminat-o aseară şi n-am putut să nu observ asemănări între încercările de atunci de muşamalizare a întregii tragedii şi scandalul dezinfectanţilor.

Au asfaltat aleea din faţa blocurilor din zona în care locuiesc. Este prima dată când fac asta, cel puţin din ultimii 10 ani. Se vede că vin alegerile. Dalele de dinainte erau un adevărat pericol public, pentru că nu erau în linie, era una mai sus, alta mai jos, o adevărată aventură dacă mergi pe ele cu tocuri. Sau dacă eşti om în vârstă, aşa cum sunt majoritatea locuitorilor din zonă.

Am auzit că au apărut bujorii. Am căutat şi eu, dar nu găseam. Peste tot unde m-am dus mi se spuneau că nu aduc, că nu se merită, că se ofilesc repede. Am găsit într-un final la Piaţa Păcurari, într-o dimineaţă. Frumoşi, ieftini, dar din păcate fără parfum. Am auzit că ar fi şi în Piaţa Nicolina.

Am fost la dermatolog, după o pauză de câteva luni bune. Mă apuc iarăşi de tratament. Mi-a recomandat nişte creme noi, de la un brand de care n-am mai auzit, dar despre care toată lumea zice de bine. Am să revin cu un articol cu impresiile mele, după ce apuc să le folosesc puţin.

Cred că am o reacţie alergică la lănţişorul de aur pe care îl port de câteva luni. Se pare că nu există alergie la aur, ci alergie la nichelul care este folosit la bijuteriile de aur de sub 18 carate. L-am dat jos, o să văd dacă în câteva zile revine pielea la normal.

N-am fost darnică de Iepuraş. Mi se pare ciudat să dăruiesc cadouri de Paşte, nu sunt obişnuită. Când eram adolescentă primeam câteva ouă Kinder, nişte dulciuri şi atâta tot. Nu era moda asta cu Zâna Măseluţă, Iepuraş şi altele. Aşa că n-am fost pe la Noriel să caut cadouri pentru nepoate, în schimb mi-a “împrumutat” mama câteva dulciuri, să le dau din partea mea.

M-a bucurat foarte mult reuşita Simonei de sâmbăta trecută, câştigarea turneului Premier Mandatory de la Madrid. Nu reuşesc să mă uit la meciurile ei, mă stresez mult prea tare şi nu am nevoie de astfel de emoţii. Prefer să mă uit la meciurile (câştigate) ulterior, când ştiu rezultatul şi mă pot bucura în linişte de meci.

Cam asta a însemnat începutul de mai pentru mine. Voi ce-aţi mai făcut?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

4 Comments on Primele zile de mai

  1. Si eu am alergie la nichel. Ar trebui sa porti aur de 24 k, insa la noi nu se prea gaseste. Iti recomand doctor Zbranca de la Roderma. Pentru mine a facut minuni. Sanatate si o poza cu bujori pe blog! Sunt tare frumosi@

  2. Si eu prefer sa urmaresc rezumatele meciurilor Simonei pe youtube in loc sa vad meciurile live pe streaming. Aceleasi emotii nestavilite, acelasi sentiment ca nu am nevoie de asa ceva, la asemenea intensitate. Insa finala de la Madrid am reusit s-o vad in intregime, live, fara mari emotii pentru ca Simona a jucat ceva mai solid si concentrat. Pacat ca a iesit prematur de la Roma. Sper sa faca o figura frumoasa la RG. Poate un prim titlu de Grand Slam? 😀 Cred ca visez prea departe. :))

    Ah, da, era sa uit, ce coincidenta, si eu sunt alergica la lantisorul de aur. A trebuit sa renunt sa-l mai port. 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.