Mihaela Anghel

Ce te trezeşte dimineaţa mai repede decât cea mai tare cafea? Să afli că ţi-a dispărut câinele din curte. Vestea bună este că l-am găsit repede, nevătămat, cu ajutorul unor oameni buni care au avut inspiraţia să anunţe pe Facebook că au găsit un câine pe stradă.

Albert al nostru este un câine foarte sociabil şi activ. De obicei îşi petrece nopţile lătrând şi discutând cu toţi câinii din zonă, dar seara trecută s-a gândit că este mult mai distractiv să sape pe sub gard şi să iasă în stradă, în căutare de alintături. Prima postare pe un grup de pe Facebook a fost pusă la miezul nopţii. Un tânăr îl găsise, nu putea să-l ia, a pus un mesaj. În comentarii cineva a spus că a fost recuperat de stăpân. De fapt fusese recuperat de vecinul nostru care l-a şi băgat în curte înapoi. Dar Albert nu s-a stăpânit aşa încât a mai evadat o dată, nu ştim la ce oră. A doua postare, pe alt grup de pe Facebook, a fost pusă la 6 dimineaţa, de alt băiat, care a precizat că cineva din zona l-a luat şi are numărul lui de telefon.

Pe noi dimineaţa ne aşteptau o mulţime de mesaje, de la prieteni, care l-au recunoscut şi au văzut primul mesaj, cel de la miezul nopţii. Am mers şi l-am căutat cu maşina prin zonă, l-am contactat pe primul băiat, dar nu am primit un răspuns imediat, am lăsat mesaj cum că nu a fost recuperat de stăpân şi continuăm să-l căutăm. Între timp am aflat că vecinul îl recuperase, că-l băgase în curte dar că el ieşise înapoi. Am avut însă noroc ca cineva să lase un comentariu la primul mesaj, cu celălalt anunţ, cel de dimineaţă, de pe celălalt grup. I-am trimis mesaj celui de-al doilea băiat şi am început iar să-l căutăm în zonă până când am primit răspuns, cu numărul de telefon. Am sunat, omul care îl luase în curte ne ştia pe noi, dar nu ne ştia câinele. Şi…victorie, l-am recuperat.

Aşa că astăzi pot spune că iubesc Facebook-ul mai mult decât l-am iubit vreodată. Dacă nu exista o platformă ca Facebook nu ştiu dacă l-am fi găsit pe Albert. Are cip, dar nu cred că l-ar fi dus cineva până la veterinar, ca să-l verifice şi astfel să afle numărul nostru de telefon. De astăzi va avea clar şi medalion cu numele lui şi cu număr de telefon, se pare că este absolut necesar şi aşa ceva.

Sunt extrem de recunoscătoare acelor 2 tineri care au postat mesaje şi poze pe grupurile de Facebook. Faptul că s-au obosit să facă asta, că s-au oprit să vadă ce e cu acest căţel prietenos, care umblă singur pe stradă, că i-au făcut poze, că au întrebat dacă l-a pierdut cineva, mi-a arătat că există şi oameni buni, doritori să ajute fără să obţină ceva în schimb. Şi mai sunt mulţi ca ei care pun zi de zi mesaje pe grupurile Eşti din Iaşi dacă, Animale pierdute/găsite in Iaşi şi chiar şi Radar Iaşi Oficial (grupuri din Iasi) – mesajele voastre chiar sunt de ajutor, pot face mult bine, aşa încât vă mulţumesc din partea tuturor celor care au animale de companie.

Vreau să mulţumesc şi prietenilor noştri, pentru că ne-au anunţat de acele mesaje de pe Facebook. Nu ştiu dacă ne-ar fi apărut în feed mesajele sau dacă ne-am fi gândit să căutăm pe acele grupuri astfel de anunţuri, mai ales când eram aşa speriaţi şi stresaţi că nu-l găseam.

Bine că l-am găsit! Am avut şi noi noroc, a avut şi el noroc, bine că s-a terminat cu bine!