Mihaela Anghel

Cum din ce în ce mai mulţi prieteni încep să aibă copii, mă văd în ipostaza de a merge în magazine nu doar pentru a cumpăra haine pentru mine, ci şi a mă uita la haine copii şi a alege ceva ce consider eu drăguţ şi calitativ.

Uşor de zis şi, credeam eu, uşor de făcut. Numai că atunci când ai în faţă zeci de modele, pentru diverse vârste, greutăţi, din tot felul de materiale, nu mai ştii la ce să te opreşti. Câteva din gândurile mele când încercam să aleg ceva de îmbrăcat pentru un băieţel de un an: oare materialul acesta e bun? Nu e sintetic? Nu dă alergii? Oare mai are aşa ceva? Blugi pentru un bebeluş? Salopeta asta oare e confortabilă? O să le placă la părinţi? Până la urmă am ieşit şi am cumpărat nişte jucării de la Noriel. Aşadar trebuie să recunosc, nu mă pricep să cumpăr haine pentru copii. Doar dacă sunt nou-născuţi şi trebuie să cumpăr body-uri. Sau dacă sunt mai mari de 5 ani. E mai simplu atunci.

Nu acelaşi lucru se spune despre sora mea. Nepoatele mele sunt teribil de cochete. Chiar şi cea mică, de un an, vrea să umble prin casă cu o gentuţă mică. De câte ori trec pe la ele sunt uimită de ce rochiţe au, de cât de moderne şi frumoase sunt. Cea mare, la doar 8 ani, a început să fie din ce în ce mai preocupată de cum se îmbracă aşa încât aproape toţi banii de buzunar îi dă pe haine. Şi-a luat un trench maro, balerini, o geacă din piele ecologică, o geantă super drăguţă care îmi place şi mie. De fapt multe din hainele ei îmi plac şi puţin lipseşte să nu-mi vină şi mie. Iar la încălţăminte, cred că în scurt timp va ajunge la mărimea 36 (a mea) – o să fie sigur foarte înaltă. Aşa încât, deşi nu am aceeaşi mărime la haine sau încălţăminte cu mama şi sora mea (care tot fac schimb între ele), poate o să fac schimb cu nepoata mea. Pont! 🙂

Revenind, ştiţi că vă spuneam că hainele sunt printre cele mai uşor de cumpărat cadouri pentru copii? Cred că m-am înşelat. Sunt uşor de cumpărat dacă eşti deja părinte, dacă ştii ce materiale sunt bune, ce tipuri de haine sunt confortabile şi potrivite. Nu mai zic de încălţăminte, acolo sunt total depăşită, mai ales că cei mici cresc aşa de repede şi se schimbă mărimea chiar şi de la o lună la alta. Aşa că momentan mă voi limita la a cumpăra jucării. Pare a fi mai simplu.

Că suntem înconjuraţi de stres, o ştim cu toţii. Zi de zi vedem oameni îngânduraţi peste tot. Griji, frică, supărări…nu lipsesc nimănui. Tocmai de aceea este important să găseşti în viaţa asta ceva care să te bucure, care să-ţi arate că merită să continui, care să-ţi ofere determinarea de a lupta. Aşadar, ce te face să zâmbeşti?

Bebeluşi – nu cred că există om pe lumea aceasta care să vadă un bebeluş zâmbind şi să nu zâmbească şi el la loc. Poţi să nu fii mare amator de copii, pot să te enerveze de obicei, dar atunci când te trezeşti cu un zâmbet mare şi inocent, nu poţi să nu răspunzi pozitiv.

Căţei, pisici – pe mine mă bucură cam orice animal, cu mici excepţii, de care n-am să mai pomenesc aici. Dacă mai sunt şi pui, atunci clar uiţi de orice supărare. Nu degeaba se fac terapii cu animale de companie (zooterapie). S-au publicat articole în care se povesteşte de câini care au vindecat tulburări de stres posttraumatic sau care au ameliorat cazuri de autism.

Iubirea – să iubeşti şi să fii iubit la loc este cel mai frumos şi satisfăcător sentiment. Nu ştiu despre voi, dar eu, când ajung acasă supărată, îngrijorată, preocupată, mă “vindec” doar cu ajutorul partenerului. O conversaţie, o îmbrăţişare, înţelegere din partea lui, şi…puf…tot ce e rău dispare.

Eu zâmbesc şi când văd 2 tineri sarutandu-se pe stradă. Mă bucură să văd aşa ceva. De-aş vedea pe stradă doar săruturi şi îmbrăţişări şi nu priviri mâhnite…

Generozitatea – imaginaţi-vă următoarea scenă: copil desfăcând un cadou, cumpărat de voi, după minute în şir petrecute la Noriel. Copilul este bucuros, încântat de cadou. Cum să nu fii şi tu? Fie că eşti generos cu cei dragi, fie că eşti generos cu un străin, sentimentul de mulţumire, faptul că ai făcut pe cineva bucuros te umple şi pe tine de bucurie.

Familie şi prieteni – ne mai supărăm, ne mai certăm, dar adevărul (pentru mulţi dintre noi) este că ei sunt tot ce avem mai important pe lumea asta.

Micile plăceri de zi cu zi – poate fi vorba de cafeaua de dimineaţă, de prăjitura mâncată doar o dată pe săptămână, de ieşirea la film sau în parc. Cu toţii avem câteva activităţi pe care le îndrăgim şi care ne fac viaţa mai frumoasă. Pentru mine (printre altele) e vorba de o cafea mai deosebită pe care o beau doar sâmbăta, de un joc de pe telefon care e limitat şi pot să-l joc doar uneori, de achiziţia unui obiect vestimentar nou, de apariţia unei noi cărţi a unei autoare preferate.

Vremea de afară – da, acum pot spune că vremea de afară mă face să zâmbesc. Este potrivit de cald, este însorit, verde peste tot.

Pe voi ce vă face să zâmbiţi?

De câte ori urcă mama la mine în maşină nu scap fără vreo observaţie de genul: “Ai tot şifonierul aici”. O exagerare cu siguranţă, având în vedere că nu am decât o geacă sau două, eşarfe, pantofi, mănuşi şi altele. 🙂 Pe de altă parte prietenele mele mămici, care au în maşină jucării de la Noriel, haine, scaun auto copii, cărucior, scapă fără vreun comentariu. Eh, ştiu, nu se compară cele două situaţii.

Aşadar, ce am eu în maşină, acum?

• Pantofi – recunosc că i-am uitat în maşină de câteva săptămâni, dar prezenţa lor acolo a fost justificată. Pentru că atunci când conduc, se murdăreşte tocul sau pentru că pur şi simplu, mi-e greu să conduc cu pantofi cu tocuri foarte înalte, am lăsat în maşină o pereche, ca să-i schimb când ajung la destinaţie.
• Geci – tot uitate în maşină, trebuie duse la curăţătorie. Le las în maşină, să mă încurce acolo, până când îmi fac chef şi timp să le duc.
• Elastice pentru păr – bineînţeles că în casă nu găsesc niciodată elastice pentru păr, în schimb în maşină sunt cu zecile. Peste tot. Inclusiv pe schimbătorul de viteze.
• O carte – am lăsat-o în maşină pentru a putea citi atunci când sunt la semafor sau când aştept pe cineva. Dar se pare că nu pot citi aşa. Timpul e prea scurt uneori, pauzele între citit sunt destul de mari şi până la urmă observ că n-am reţinut nimic din cartea respectivă.
• Apă – asta e bine de avut în maşină. Eu am lăsat-o de lene, că am cumpărat mai multe sticle de 2L şi n-am putut să le car pe toate în casă deodată.
• Pliante, postere – când mai fac materiale promoţionale pentru serviciu, mereu mai rămân în maşină câte unul sau două care ori au ieşit prost prima dată, ori le-am luat ca exemplu. Şi s-au adunat…şi au rămas acolo.
• Mănuşi, eşarfe, căciuli – aşa, ca de final de iarnă. Dimineaţă e frig, te duci încotoşmănat la maşină, dar seara se face mai cald, aşa că arunci în spate mănuşile sau fularul gros şi uiţi să le mai iei cu ţine în casă.
• Reviste Reader’s Digest – sunt singurele reviste pe care le mai cumpăr. De obicei le ţin în baie, îmi place să le citesc când fac baie, dar mai nou am vreo 2 numere şi-n maşină, pentru pasageri. Zilele trecute am plimbat pe cineva prin mai multe locuri unde aveam eu treabă şi-am zis să aduc în maşină câteva reviste, să nu se plictisească.

Ce ar trebui să avem mereu în maşină:

• apă, ceva de mâncare care să nu se strice/topească (de schimbat periodic ca să nu fie probleme)
• o lanternă, baterii
• pătură
• haine de schimb
• lopată, nisip
• lichid pentru parbriz

Am uitat ceva?