Tag: dragoste

Din dragoste sau obligație?

Nu sunt adepta milogirii. Nu mă rog de cineva pentru ceva, indiferent cât de mult îmi doresc acel lucru. Sunt și foarte mândră din fire, dar mă și gândesc că dacă omul vrea să-mi ofere acel ceva, o să mi-l dea, iar dacă nu, există două posibilități: ori nu-l primesc ori îl primesc din milă și saturație, și astfel nu mă voi bucura de acel ceva. Așa că, ce rost are?

În această categorie intră și căsătoria și copiii, cele două mari dorințe ale majorității femeilor. Adevărul e că nici nu am fost eu genul de fată care să viseze la nunta ei, la rochia de mireasă și la cum o să aibă ea grijă de copii, ba mai mult, până acum vreo 5 ani nici nu-mi doream copii, sau voiam doar unul și atât. Dar chiar dacă mi-aș fi dorit la nebunie aceste două lucruri, tot nu l-aș fi presat pe prietenul meu să mi le ofere. Nu i-am făcut apropouri, nu i-am propus, nu am tot vorbit despre subiectul ăsta. Pentru că nu mi se pare corect și mai ales, nu mi se pare o idee bună pe termen lung.

Căsătoria și copiii sunt un mare pas în viața unui om. Este necesar să te hotărăști de unul singur că ți le dorești, trebuie să fii foarte sigur de asta, dacă nu pentru binele tău și al partenerului, atunci pentru copii. Ca să nu sufere ei din cauză că tu ești impulsiv sau cedezi la rugămințile/șantajul emoțional al celui de lângă tine.

Citeste in continuare: Din dragoste sau obligație?

Am nevoie de el

Mă consider o fată independentă. Câștig proprii mei bani, mă întrețin singură, sunt capabilă să merg în diverse locuri singură și să mă descurc. Sunt sigură că și majoritatea dintre voi sunteți la fel pentru că timpurile în care trăim nici nu ne oferă alte variantă. Suntem pe cont propriu și mie una îmi place.

Însă există și momente când am nevoie de un bărbat lângă mine. Până pe la 19 ani acesta era tata. Știam că dacă se întâmplă ceva și eu nu mă pot descurca, atunci îl pot suna pe el și va rezolva problema. Dacă aveam nevoie urgent de bani, dacă se întâmpla să am o defecțiune la mașină, dacă trebuia să vină cineva să mă ia cu mașina, atunci știam că mă pot baza pe tatăl meu.

Citeste in continuare: Am nevoie de el

Prostii din dragoste

Știm cu toții că dragostea e oarbă și că deseori ne împinge să facem diverse prostii, mai copilărești sau mai grave. Sub îndemnul iubirii suntem tentați să luăm niște decizii care ne vor urmări întreaga viață și problema e că nu ne poate opri nimeni, în afară de noi înșine, iar noi suntem prea îmbătați de amor ca să ne mai gândim la consecințe. Interesant e că de multe ori nu suntem influențați de iubiții noștri să procedăm astfel, ci o facem după capul nostru, pentru a face o surpriză sau pentru a ne demonstra dragostea.

Dintre prostioarele pe care nu le vom mai găsi amuzante în viitor, când relația nu mai există:

  • tatuaj cu numele partenerului, date semnificative pentru relație
Ești marcat. Cum să mai uiți de dezamăgiri din dragoste, cum poți să începi fără probleme o nouă relație, când tu ai scris permanent pe tine numele fostului? Tot ce poți să faci este să strângi bani pentru îndepărtarea tatuajului și să suporți durerea fără să te plângi, știind că ți-ai făcut-o cu mâna ta.
  • donații făcute ei/lui

Altă mare prostie. Înțeleg dragostea, înțeleg că în acele momente nu există persoană pe lumea asta în care să ai mai mare încredere. Sunt conștientă că există și posibilitatea ca tu să oferi acele bunuri fiind convins că vor fi tot în proprietatea ta, pentru că urmează o nuntă. Poate din motive legale/financiare, nu poți fi tu proprietarul în acte, și atunci alegi să le oferi celui drag. Explicații există, însă trebuie luat în considerare că nunta se poate anula sau poate urma un divorț. Și nu toți sunt atât de cinstiți încât să-ți ofere înapoi ceea ce tu ai oferit. Eu personal aș prefera să dau unei rude apropiate acele bunuri, dacă nu există altă posibilitate. Adică mamei mele, tatălui meu, surorii mele. Da, și cu aceștia te poți certa, dar dacă ai avut în general o relație bună cu ei, te-au ajutat, te-au susținut mereu, atunci cred că mai degrabă poți avea încredere în sânge din sângele tău decât în partener.

Citeste in continuare: Prostii din dragoste

Mic dejun cu dragoste

Nu sunt obișnuită să mă las pe mâna altora. Sunt acel gen de om independent, căruia îi place să facă totul singură. Nu-mi place să cer ajutor, nu-mi place să trimit pe altcineva să facă ceea ce am eu de făcut. Nu e neapărat ceva bun, asta arată și cât de încăpățânată și mândră sunt, uneori chiar e o calitate să fii în stare să ceri ajutorul cuiva.

Eu însă insist să arăt că sunt capabilă să mă descurc singură. Chiar și atunci când e vorba de cărat baxuri cu sticle de vin, deși aș putea ruga pe cineva să mă ajute, sau atunci când trebuie să iau ceva aflat pe un raft aflat la înălțime. Măcar nu mă bag acolo unde știu că nu mă pricep, cum ar fi la reparat mașina, calculatorul, sau diverse alte electronice. Altfel ar fi chiar dezastruos.

Însă, indiferent de felul meu de a fi, trebuie să recunosc că atunci când prietenul meu a insistat să-mi prepare și să-mi servească micul dejun, m-am simțit tare bine. M-am simțit apreciată, m-am simțit iubită, deși pe alocuri se arăta un pic de vinovăție că nu mi l-am preparat singură (what’s wrong with me?). De obicei nu mănânc nimic dimineața, dar acest mic dejun a mers tare bine la stomac. Și uite așa vezi ce mult contează chiar și aceste gesturi mici într-o relație sau pentru fericirea dintr-o zi.

Citeste in continuare: Mic dejun cu dragoste