Tag: intamplari

Povestea cu ştampila

Duminică seara, cuibărită bine în brațele iubitului, îmi pun deoparte ochelarii și mă pregătesc de somn. Brusc, îmi apare în minte o imagine: eu, marți, la bancă, scoțând ștampila firmei din geantă, semnând un ordin de plată. Dar am mai luat ștampila de la bancă? Sau am uitat-o acolo? Îmi amintesc apoi că vineri nu am găsit ștampila pe biroul meu, așa că am folosit-o pe cea din biroul de contabilitate. Deci am uitat-o. La bancă. Cu siguranță.

Mă trec fiori reci. Încep ușor să intru în panică. Mă gândesc la diverse…Oare au pus-o cei de la bancă bine? Dar de ce nu m-au sunat că au găsit-o? Oare a luat-o cineva care a trecut pe acolo? Apoi încep să mă gândesc că am pierdut-o tocmai marți iar azi deja e duminică.

Încerc să adorm. Mă tot consolez că acum nu am ce face, trebuie să aștept până mâine dimineață, să mă duc să întreb la bancă. Dar ia și adoarme acum dacă mai poți. Mă gândesc la ce trebuie făcut în continuare, dacă nu găsesc ștampila. Trebuie să o declar nulă, să fac ștampile noi, care să fie diferite de cele de acum, să mă duc la bancă să fie înregistrată noua ștampilă alături de specimenul de semnătură. Destul de mult de umblat, pe vremea asta urâtă, în condițiile în care mai sunt și răcită…și pentru ce? Pentru că am fost amețită.

Reușesc să adorm. A doua zi mă îmbrac mai repede ca niciodată, la 8 și 5 minute sunt deja ieșită din casă. Ajung în zona biroului, grăbită să parchez să ajung la bancă, să clarific odată situația, da locuri de parcare ioc. Sunt Zilele Iașului, tot centrul e plin de furgonete, parcările de la Palatul Culturii și din spatele Halei Centrale sunt blocate. Parchez într-un final tocmai la Teatrul Național, merg prin frig și un pic de ploaie până la bancă. Nervoasă și supărată pe mine blestem că avem cont tocmai la OTP Bank și nu la ING. Pentru fiecare extras de cont, pentru fiecare ban pus sau scos din cont, trebuie să merg la bancă cu buletinul și ștampila. Noroc că e cât de cât aproape de birou. Trebuie să deschidem cont la ING, neapărat.

Ajung la bancă, doamna de acolo mă asigură, foarte sigură pe sine, că nu am lăsat acolo nici o ștampilă. Mă întorc la servici, încep să caut sub birouri căci parcă îmi amintesc că am dat jos niște obiecte de pe masă săptămâna trecută. Nu găsesc nimic. Mă hotărăsc să-mi sun șeful să-l întreb dacă nu cumva a luat el ștampila, fiind sigură că nu s-a întâmplat așa ceva. Mă aștept și la un pic de ceartă și nervi din partea lui, pe care îi merit cu prisosință.

Citeste in continuare: Povestea cu ştampila

Money

Am scris putin zilele astea..m-am intors la serviciu si nu mai am asa de mult timp liber. Oricum, ma bucur ca am scapat de sesiune…nu ma mai duc la nici o marire (restanta nu am nevoie) ca m-am saturat. Nu-mi mai pasa. Sunt alte probleme mai importante decat ca in loc de 10 ai luat 9. Zilele astea astept sa primesc bani, din cauza crizei multi nu au bani, deci nu ai ce primi. Facturile in schimb trebuie platite. Noroc de bursa de la scoala, m-a ajutat un pic. Oricum, o sa treaca si perioada asta mai incarcata. Pana luni sper sa rezolv cu toate facturile. A fost o problema si cu factura la gaz, care nu a mai fost adusa de postas…bineinteles, fiind prea ocupat. Cand l-am intrebat, a zis ca se ocupa ei…si nu a mai zis nimic. Era foarte tacut acum, nu ca acum cativa ani, cand eram la liceu si in scara blocului ma lua cu “Ce faci papusa?” Pedofilul naibii…

E bine totusi ca ma confrunt cu aceste probleme de acum, ca invat sa le rezolv. Am locuit singura inca din primul an de facultate si incerc sa ma descurc cat mai bine pe cont propriu. Cateodata mi-e dor de momentele cand locuiam cu familia, nu aveam alte preocupari decat scoala si viata sentimentala..si nu ma durea ca n-am bani sa platesc facturi, sau ca trebuie sa ma duc cu treaba intr-o parte sau alta. Multi colegi inca locuiesc acasa si nu stiu sa aprecieze munca parintilor…nu stiu ca banii aia sunt munciti, deci nu trebuie risipiti pe orice prostie. Toti tinerii din ziua asta nu pot fara Ipod, Iphone, laptopuri care de care mai scumpe, haine de fitze. In rest nu le pasa…O sa se confrunte acusi si sper sa nu fie trecerea prea dura pentru ei. Inca sunt copii, nu stiu ce este viata reala, nu stiu ca in aceasta perioada nu mai merge aproape nimic, ca se fac disponibilizari la greu…Cateodata imi vine sa rad cand aud o colega preocupandu-se ca vai…nu are media 10, are media 9. Pe unele le inteleg, ca au nevoie de medii cat mai mari ca sa ramana la buget si sa aiba in continuare bursa, deoarece sunt singurii lor bani de distractie. Dar cei care nu au nevoie de bani, se pot relaxa…si bursa M2 e buna. Si fara bursa se poate trai…nu se merita atat stres si nervi pentru posibilitatea sa iei bursa. (si sa te trezesti ca tu de fapt nici nu iei bursa, ca ai fost primul sub linie).  Oricum…relax.

Citeste in continuare: Money

Vacă cu cabină (sau cu BMW)

Mă scuzaţi pentru expresie..dar altfel nu ştiu cum să-i spun.

Personajul în cauză este o “doamnă” care m-a enervat de dimineaţă, când încercam să parchez maşina că să mă duc la serviciu. În centru, unde lucrez eu, poţi parca fie pe strada mare, pe Anastasie Panu, unde de obicei sunt ocupate toate locurile, într-o parcare mică vis-a-vis de lic. Alecsandri sau la Hala Centrala, unde te costă 1 leu/oră.
Am intrat în parcarea mică, unde că să cauţi locuri te deplasezi în cerc. În spatele meu era un BMW, iar în faţă un taxi. Taxiul s-a oprit, blocând drumul. Am încercat să dau în spate, a dat şi doamna cu BMW-ul puţin, după care nu a mai vrut şi a început să claxoneze. Era şi un loc de parcare lângă şi aş fi putut parca acolo..dar doamna nu mă lăsa deloc..Bun..am zis că poate vrea ea locul, a plecat taxiul, am plecat şi eu. Am făcut încă o tură, apoi am parcat (în alt loc). Când m-am dat jos din maşină am observat că doamna tot continuă să facă ture…total de-aiurea…mai ales că erau locuri de parcare, dar cu fiecare tură de-a doamnei, se ocupau. Probabil vroia să se plimbe şi nu a găsit să facă asta decât într-o parcare super aglomerată, super strâmtă, unde de-abia apuci să ieşi din ea…

Dacă trebuie să ajungeţi undeva la o oră exactă, să porniţi mai devreme de acasă. Se lucrează intens pe toate drumurile, pentru a astupa găurile. Bineînţeles, fac asta la prânz pentru a face blocaje imense…nu înţeleg de ce nu pot lucra noaptea, sau de la 5,6 dimineaţa.

Citeste in continuare: Vacă cu cabină (sau cu BMW)