A trecut timpul şi eu n-am scris despre cum a fost excursia în Turcia din ianuarie. Mai mare ruşinea, mai ales cum tot zic eu că aş vrea ca acest blog să fie unul de călătorii. Păi dacă nici măcar atunci când călătoresc nu scriu, blogul meu de călătorii va avea viaţă scurtă. 🙂
N-o să vă plictisesc cu prea multe detalii (mai ales că oricum nu le mai ţin minte).
Povestea despre excursia în Turcia începe inevitabil cu drumul până acolo. Povestea e lungă, de peste 1000 de cuvinte, aşa încât vă invit să citiţi dacă vreţi să aflaţi de ce am crezut că voi muri, cum am ajuns să fiu percheziţionată sau cum am întâlnit tot felul de invitaţi de-ai lui Măruţă.
Ne-am dorit să plecăm cu avionul din Iaşi, dar preţurile nesimţit de mari ne-au făcut să renunţăm la această idee. Ca să vă faceţi o părere, dacă adăugam şi avionul Iaşi-Bucureşti, biletul se scumpea cu 300 euro! În loc de 150 euro cât ne-a costat în total drumul dus-întors Bucureşti-Antalya, am fi plătit 450 euro/persoană.
Citeste in continuare: Bucureşti-Istanbul-Ankara-Antalya şi înapoi
Dupa mai multe zile de pauza revin cu articole din domeniul turismului.
36. Cappadocia (Turcia)
In geografia antică, Cappadocia (în greaca: Καππαδοκία; în turca Kapadokya) este numele unei regiuni întinse din Asia Mica. Pe vremea lui Herodot, regiunea se întindea între Muntii Taurus şi Euxin (Marea Neagra).
Cappadocia, în acest sens, se mărginea la sud de lanţul Muntilor Taurus, la est de Eufrat, la nord de Pontus, şi la vest aproximativ de marele lac sărat. Este imposibil însă să îi fie definite cu precizie limitele.
37. Statuetele Moai din Insula Pastelui (Chile)
Primii navigatori europeni care la începutul sec al XVIII-lea au păşit pe Insula Paştelui n-au putut să-şi creadă ochilor. Pe acest petic de pământ, aflat la o distanţă de 3600 km de coasta chiliană, au descoperit sute de statui imense, răspândite pe întreaga insulă.
Munţi întregi fuseseră de-a dreptul răsturnaţi, roca vulcanică dură ca fierul fusese tăiată ca o bucată de unt, iar stânci imense cântărind zeci de mii de tone zăceau prin diferite locuri unde nu ar fi putut fi prelucrate. Sute de statui uriaşe, unele atingând 10-12 m înălţime şi cântărind 50 de tone, contemplă până în ziua de azi cu ochii lor lipsiţi de viaţă, aidoma unor roboţi monstruoşi care aşteaptă clipa când vor fi din nou puşi în funcţiune, de călătorul aflat în trecere pe aceste meleaguri. Iniţial, aceşti coloşi purtau şi nişte pălării, dar acestea nu contribuie cu nimic la dezlegarea misterului. Daca mai adăugam la aceasta şi faptul că pălăriile, în greutate de peste 10 tone, zăceau departe de capetele de piatră ale statuilor carora le aparţineau, urmând ca apoi să fie ridicate la înalţimea necesară, se poate înţelege că ele nu fac decât să încâlcească şi mai mult dezlegarea enigmei.
Cititi mai multe aici. Este extrem de interesant.
Citeste in continuare: Cele mai frumoase locuri din lume (8)