Păţanii cu cerşetori

Citind articolul lui Marius mi-am amintit de ce nu dau eu bani cerşetorilor şi nu e din cauză că am realizat că nu au nevoie de aceşti bani, ci din cauză că sunt păţită. M-am gândit să vă povestesc şi vouă întâmplările cu diferiţi cerşetori, preluând tipologia realizată de Marius.

1. Ţiganca cu ghicitul – Eram în parc cu o prietenă, aveam cam 16 ani pe atunci şi vorbeam noi liniştite, când am fost întrerupte de o ţigancă. A început tipa să ţipe pe acolo că ne ghiceşte, ca să-i dăm un ban şi tot aşa. Prietena mea, mai mult ca să scape de ea, i-a întins o bancnotă de 5000 lei (cred că era contravaloarea cam a 5-10 lei de acum). A luat ţiganca banii, a mai murmurat vreo 3 cuvinte după care a zis să-i mai dăm încă o bancnotă, că să poată ghici mai bine. Prietena mea s-a cam speriat şi nici acum nu ştiu de ce i-a mai întins o bancnotă, tot de 5000 lei. Bineînţeles că ţiganca nu s-a liniştit, a mai cerut o bancnotă iar noi când am vrut să plecăm, a întins mâna şi i-a rupt un fir de păr prietenei mele. Noi, superstiţioase, ne-am speriat şi mai tare, am plecat de acolo şi am promis că o să ne ferim de acum de astfel de persoane. Şi acum văd că tipele astea cu ghicitul nu se lasă aşa de uşor, chiar dacă îi zici să plece, tot te urmăreşte.

2. Fetiţa cu iconiţele religioase – Când eram mică eram eu tare generoasă. Îmi murise bunicul de curând şi în orice bătrân de pe stradă îl vedeam pe el şi le ofeream toţi banii mei de bomboane. Pe la vreo 10 ani a venit o fetiţă (mai mică ca mine) cu nişte iconiţe la mine. Am făcut greşeala de a lua una şi am întrebat-o cât costă. Credeam că e ieftin, ceva în genul a 1 leu de acum, dar fetiţa mi-a cerut o sumă cam de 5-10 lei. Am rămas eu surprinsă, dar în naivitatea mea am zis să cumpăr iconiţa. Am scos portofelul, am scos mai multe bancnote de acolo ca să aleg cât trebuia să dau însă acea fetiţă drăgălaşă a întins mâna şi a dat să-mi smulgă toate bancnotele din mână (şi aveam ceva). Nu m-am lăsat nici eu mai prejos şi am ţinut de bancnotele alea (mă mir că nu s-au rupt, că erau din hârtie atunci) şi n-a reuşit să fugă cu nimic. Dar iarăşi m-am învăţat minte să mai dau bani la cerşetori.

3. Ştergătorul de parbrize – Cu acest gen de cerşetor se întâlneşte orice şofer şi într-adevăr nu e plăcut să-ţi mânjească geamurile şi mai ales oglinzile, pe care nu prea ai cum să le mai ştergi după, decât dacă te opreşti şi iei o cârpă. De obicei cam trebuie să deschizi geamul, să ţipi la el, să-l înjuri un pic, că altfel nu pleacă. Câteodată mai ud parbrizul, ca să îl ud deci şi pe cerşetor şi să plece, lăsându-mi geamul îmi pace. Se mai întâmplă însă ca ştergătorul de parbrize să-ţi dea un şut la maşină sau eventual să te scuipe, dacă ai geamul lăsat jos. Tatăl meu a păţit-o cu unul, l-a refuzat şi apoi ăsta i-a lovit maşina.

În afară de toate aceste întâmplări, mi s-a mai furat când aveam vreo 8 ani, din buzunar, mai multe bancnote – tot de către un cerşetor.

Astfel m-am învăţat eu să nu mai dau bani la cerşetori. Când sunt foarte impresionată cumpăr mâncare şi le dau. Dar bani niciodată.