Nici cerşetoria nu mai este ce era…
Dacă înainte cerşetorii îşi câştigau venitul mărişor printr-o costumaţie sărăcăcioasă, diverse boli mai mult sau mai puţin inventate, ton plângăcios, rugăminţi fierbinţi, acum, după ani întregi de succese, nici nu se mai obosesc cu aceste tertipuri. De ce? Pentru că în continuare noi susţinem industria cerşetoriei.
Acum câteva zile un om pe la vreo 50 de ani, îmbrăcat în zdrenţe, nu mă roagă, ci îmi propune să-i dau 5000 de lei vechi. “Domnişoară, dă-mi şi mie 5000 de lei”. Fără vreo intenţie de a ruga.
La Buşteni vine la noi o tipă, îmbrăcată normal, aranjată, şi începe o poveste că a fost furată, fără vreo emoţie. Se vedea de la o poştă că îşi spunea poezia.
Pe drum spre Iasi, pe un drum în lucru, la ambele capete stăteau şi cerşeau câte 2 femei, fiecare cu copil în braţe. Neapărat 2, în ambele capete. Să nu cumva să fie ratat vreun binevoitor.
Ce talent actoricesc, ce costumaţii, acum nu mai e nevoie de nimic. Luaţi şi daţi în continuare, neapărat bani, nu mâncare/haine/obiecte, că aşa o să fie în continuare bine. Pentru ei. Iar noi o să ne întrebam de ce apar din ce în ce mai mulţi cerşetori.
Menţiune: Nu sunt împotriva ajutării oamenilor, dar şi ajutatul ăsta se face cu cap. Ai grijă cui dăruieşti şi ce dăruieşti. Altfel ai putea face mai mult rău decât bine.