Tag: cersetori

Noile tendinţe în cerşetorie

Nici cerşetoria nu mai este ce era…

Dacă înainte cerşetorii îşi câştigau venitul mărişor printr-o costumaţie sărăcăcioasă, diverse boli mai mult sau mai puţin inventate, ton plângăcios, rugăminţi fierbinţi, acum, după ani întregi de succese, nici nu se mai obosesc cu aceste tertipuri. De ce? Pentru că în continuare noi susţinem industria cerşetoriei.

Acum câteva zile un om pe la vreo 50 de ani, îmbrăcat în zdrenţe, nu mă roagă, ci îmi propune să-i dau 5000 de lei vechi. “Domnişoară, dă-mi şi mie 5000 de lei”. Fără vreo intenţie de a ruga.

Citeste in continuare: Noile tendinţe în cerşetorie

Povești de păcălit binevoitorii

Azi am dat peste acest articol, promovat intens pe Facebook, cu sute de comentarii în care oamenii povestesc de cum au fost (și ei) păcăliți de tipa respectivă.

Se pare însă că mulți folosesc această poveste pentru a înșela binevoitorii. Era și noi s-o pățim, la începutul anului, la Sibiu. Îl așteptam pe tatăl meu în mașină, lângă hotelul Ramada, când un om pe la vreo 40-50 de ani s-a apropiat de noi, părea rănit (avea o zgârietură pe frunte), avea hainele oarecum rupte. A început să vorbească într-un fel de engleză (nu prea corectă) și să ne povestească că a fost jefuit, i-au luat bagajele, că el e neamț (dacă îmi amintesc bine), că a venit aici în vacanță, ș.a. Mai să-i plângi de milă, să te gândești că uite, vine neamțul la noi în vacanță și derbedeii de la noi îl bat și-i iau tot ce are. Ne cerea bineînțeles bani, ca să poată da un telefon. Nu mai țin minte exact cât dorea, parcă 5 euro. Ca să sune în străinătate.

Citeste in continuare: Povești de păcălit binevoitorii

Păţanii cu cerşetori

Citind articolul lui Marius mi-am amintit de ce nu dau eu bani cerşetorilor şi nu e din cauză că am realizat că nu au nevoie de aceşti bani, ci din cauză că sunt păţită. M-am gândit să vă povestesc şi vouă întâmplările cu diferiţi cerşetori, preluând tipologia realizată de Marius.

1. Ţiganca cu ghicitul – Eram în parc cu o prietenă, aveam cam 16 ani pe atunci şi vorbeam noi liniştite, când am fost întrerupte de o ţigancă. A început tipa să ţipe pe acolo că ne ghiceşte, ca să-i dăm un ban şi tot aşa. Prietena mea, mai mult ca să scape de ea, i-a întins o bancnotă de 5000 lei (cred că era contravaloarea cam a 5-10 lei de acum). A luat ţiganca banii, a mai murmurat vreo 3 cuvinte după care a zis să-i mai dăm încă o bancnotă, că să poată ghici mai bine. Prietena mea s-a cam speriat şi nici acum nu ştiu de ce i-a mai întins o bancnotă, tot de 5000 lei. Bineînţeles că ţiganca nu s-a liniştit, a mai cerut o bancnotă iar noi când am vrut să plecăm, a întins mâna şi i-a rupt un fir de păr prietenei mele. Noi, superstiţioase, ne-am speriat şi mai tare, am plecat de acolo şi am promis că o să ne ferim de acum de astfel de persoane. Şi acum văd că tipele astea cu ghicitul nu se lasă aşa de uşor, chiar dacă îi zici să plece, tot te urmăreşte.

2. Fetiţa cu iconiţele religioase – Când eram mică eram eu tare generoasă. Îmi murise bunicul de curând şi în orice bătrân de pe stradă îl vedeam pe el şi le ofeream toţi banii mei de bomboane. Pe la vreo 10 ani a venit o fetiţă (mai mică ca mine) cu nişte iconiţe la mine. Am făcut greşeala de a lua una şi am întrebat-o cât costă. Credeam că e ieftin, ceva în genul a 1 leu de acum, dar fetiţa mi-a cerut o sumă cam de 5-10 lei. Am rămas eu surprinsă, dar în naivitatea mea am zis să cumpăr iconiţa. Am scos portofelul, am scos mai multe bancnote de acolo ca să aleg cât trebuia să dau însă acea fetiţă drăgălaşă a întins mâna şi a dat să-mi smulgă toate bancnotele din mână (şi aveam ceva). Nu m-am lăsat nici eu mai prejos şi am ţinut de bancnotele alea (mă mir că nu s-au rupt, că erau din hârtie atunci) şi n-a reuşit să fugă cu nimic. Dar iarăşi m-am învăţat minte să mai dau bani la cerşetori.

Citeste in continuare: Păţanii cu cerşetori