Azi am dat peste acest articol, promovat intens pe Facebook, cu sute de comentarii în care oamenii povestesc de cum au fost (și ei) păcăliți de tipa respectivă.

Se pare însă că mulți folosesc această poveste pentru a înșela binevoitorii. Era și noi s-o pățim, la începutul anului, la Sibiu. Îl așteptam pe tatăl meu în mașină, lângă hotelul Ramada, când un om pe la vreo 40-50 de ani s-a apropiat de noi, părea rănit (avea o zgârietură pe frunte), avea hainele oarecum rupte. A început să vorbească într-un fel de engleză (nu prea corectă) și să ne povestească că a fost jefuit, i-au luat bagajele, că el e neamț (dacă îmi amintesc bine), că a venit aici în vacanță, ș.a. Mai să-i plângi de milă, să te gândești că uite, vine neamțul la noi în vacanță și derbedeii de la noi îl bat și-i iau tot ce are. Ne cerea bineînțeles bani, ca să poată da un telefon. Nu mai țin minte exact cât dorea, parcă 5 euro. Ca să sune în străinătate.

De ambasadă n-a zis nimic, dar nici noi nu l-am întrebat. Eu de mult timp refuz să mai fiu păcălită de astfel de oameni, nu mai dau bani la cerșetori, nu mai cad în plasa lor. Donez bani în campanii, donez mai ales lucruri, ofer mâncare cerșetorilor și cam atât. Și e de ajuns. De aceea nici pe “neamț” nu l-am luat în seamă. Nu am stat să-i cer mii de explicații, că de ce nu merge la ambasadă (era totuși o zi lucrătoare și o oră rezonabilă), de ce nu merge la poliție, de ce nu intră la Ramada să le ceară lor să sune la poliție sau ambasadă, dacă el nu se descurcă să le găsească.

Sfatul meu e să aveți grijă pe cine ajutați. De-a lungul vieții am reușit să mă lămuresc din ce în ce mai bine cu cerșetorii ăștia, i-am văzut pe cei din Grecia cu telefoane mobile scumpe, majoritatea au conturi grase în bănci, apartamente în cartiere rezidențiale și câștigă mult mai mulți bani lunar decât noi ceilalți, care ne spetim muncind. Uitați-vă la Filantropica, dacă nu ați apucat până acum. Pe mine m-a inspirat filmul ăsta, mi-a deschis și mai mult ochii, asta după ce m-am învățat minte și singură, fiind furată de cerșetorii pe care încercam să îi ajut cu niște bani.

19 Comments on Povești de păcălit binevoitorii

  1. Nici eu nu mai sunt credula.Din pacate prietenul meu este si mereu ii spun sa nu cumva sa dea vreodata bani.Pana acum n-a cazut in plasa..sper nici sa nu cada. Acum cateva zile a venit la usa un nene cu o legitimatie si o poza sa donez bani pentru un copil.I-am spus ca daca vreau sa donez voi dona eu unde am incredere.A fost foarte insistent sa donez macar un leu.Nu am ,,donat” si nici nu voi dona.Nu am incredere.Astfel de persoane vin destul de des la usa.Poate mai sunt si povesti adevarate insa datorita hotiei si inselatoriei din Romania nu stii pe cine sa crezi si pe cine nu asa ca eu nu cred pe nimeni.NU VA LASATI INSELATI

    • Cred ca si prietena mea era sa fie inselati de astia, ca-mi povestea ea la un moment dat de un job de acest gen. Am sa o intreb daca i-au cerut bani.

  2. Eu am fost inselata, nu pe strada, dar tot cu genul asta de poveste. Sau pe aproape, in tot cazul. M-am invatat minte.
    Mi s-a facut mila de un om si desi mi-a promis ca-mi inapoiaza banii, nu i-am mai vazut nici pana in ziua de azi…

    • De aia eu nu imprumut bani. Doar celor de la care stiu 100% ca ii voi primi inapoi sau de la care daca nu-i primesc inapoi, nu-mi pasa.

  3. Am citit povestea de pe blogul respectiv. Si m-au amuzat si comentarile printre care un anonim care spunea “Ma amuza faptul ca inca te mai intrebi daca a fost tzeapa.” :))

    Din pacate astfel de cersetori profita de ceea ce e mai unam in noi si ne unul impotriva celuilalt. Poate ca intr-o zi cineva chiar se va lovi de o astfel de problema si atunci nimeni nu il va ajuta pentru ca alti oameni au profitat de bunatatea lor.

    Iar filmul filantropica este un film excelent, ar trebui sa il vada cat mai multa lume !

    • Da. 🙂 Eh, uneori esti naiv, inca speri ca oamenii sa nu fie atat de nesimtiti. Si da, acum nici nu mai stim sa facem deosebirea intre oameni care chiar au nevoie de ajutorul nostru si hoti.

  4. Eu din principiu nu dau de pomana la cersetori. Am constatat ca eu nu primesc nimic de pomana, niciodata, asta m-a facut sa fiu rezervata in privinta nevoilor reale ale cersetorilor, cei care ajung sa aiba conturi in banci din acesta meserie 🙁

  5. Mda, din pacate in Bucuresti nu e singura care face asa. Eu am patit-o cu un tip. Fie, nu i-am dat nimic ca chiar nu aveam. 🙂

    • Bine ca n-ai dat nimic. Mie oricum mi s-a parut mereu suspect ca cer sume relativ mari de bani. Adica 30 de euro e destul de mult.

  6. Sunt mai multi din Bucuresti ce fac asta, am descoperit acest lucru datorita articolului respectiv. 🙂
    Partea buna e ca astfel de chestii circula repede in blogosfera si multi nu se vor mai lasa pacaliti!

  7. In general nu dau bani cersetorilor, constienta fiind ca incurajez un stil de viata deranjant. De pe urmele cersetoriei profita diversi derbedei , sunt exploatati copii . Asadar nu se pune problema din punctul meu de vedere – problema filantropiei.
    Daca ajut pe cineva prefer sa depun bani pentru un copil bolnav de cancer, etc

  8. Mie mi s-a intamplat chiar in seara aceasta sa dau peste un caz asemenator ca stil de cersetorie. La metrou la Universitate, chiar la gura de metrou, am fost abordat de o tipa imbracata modest, silueta slaba si cu sapca pe cap. Vorbea foarte corect si fluent limba engleza, ceea ce m-a facut sa cred ca este englezoaica, dar ea mi-a spus ca ar fi din Croatia. Povestea ei ar fi ca a venit aici cu o organizatie caritabila si a trebuit sa faca niste analize la o clinica, loc unde a ramas fara acte si bani pentru ca i-au fost furate. Mi-a spus ca are nevoie de bani pentru benzina ca sa ajunga in Iasi la colegii ei. Si de aici un lung sir de intrebari din partea mea sa aflu daca spune adevarul. Am intrebat-o unde e masina, ea mi-a spus ca e la spital si ca de acolo a venit pe jos tot implorand ajutor, am intrebat de ambasada si mi-a spus ca pana luni nu o pot ajuta fiind inchis. Am intrebat daca nu cumva are vreun numar de telefon de la colegii ei, cica era foarte confuza si nu dorea sa imi de-a un numar gresit sa sun aiurea. Ochii aproape ca ii lacrimau, era foarte convingatoare din postura de victima si repet, vorbea foarte bine limba engleza. In fine, mi-am dat seama ca nu poate fi nimic adevarat pt ca orice om normal s-ar fi adresat imediat politiei, nu ar fi cersit ajutor in bani pe strada la straini. Iar colegii ei cu siguranta ar fi gasit o cale sa o ajute, daca era asa cum spune ea. Totusi am acceptat sa ii dau o suma modica de bani fara sa mai am pretentia ca ii voi vedea inapoi cu toate asigurarile ei. Mi-a dat chiar si adresa de mail pe yahoo, dar surpriza, este invalida. In concluzie, acesta este cel mai nou stil de cersit, foarte credibil de altfel si sunt convins ca scot bani frumosi. Depinde de fiecare cum procedam in astfel de cazuri, acesta fiind unul din multe altele. So, take care.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.