Mi-a placut atat de mult articolul realizat de Mazgalica, incat il voi prelua ca pe o leapsa si va voi povesti despre visele mele din copilarie referitoare la meseria pe care urma sa o aleg.
Toata copilaria si jumatate din adolescenta mi-am dorit sa urmez Medicina. Am fost un copil bolnavicios, raceam des, sufeream mai mereu de lipsa de vitamine, eram anemica si in consecinta vizitam excesiv de des Spitalul de copii – poate normal ar fi fost sa vreau sa ma tin cat mai departe, nu sa urmez o cale care m-ar fi tinut toata ziua acolo. In ciuda acestor lucruri, mie imi placea spitalul, medicii deja imi stiau dorinta si imi aratau salile de operatie, instrumentele folosite.
Insa a venit si momentul de trezire la realitate, cand tatal meu mi-a zis ca nu este o meserie ideala, banii se castiga greu si tarziu, este foarte mult de invatat, de muncit si cam trebuie sa fii intretinut de parinti pana cand termini si poate chiar si dupa, macar cativa ani, mai ales ca salariile sunt atat de mici.
Asa ca m-am reorientat. Am hotarat sa dau la Drept, ca si sora mea. Am ramas pe ideea asta pana prin clasa a XI-a, cand mi-am dat seama ca nici asta nu e o idee foarte buna. Si aici iti trebuie relatii, bani, nu este o meserie usoara sau fara riscuri. Clientii vin greu, platesc putin, te poti trezi ca ti-au adus ca si onorariu gaini sau oua de tara. Tu insa ai nevoie de bani pentru a te intretine, facturile nu se platesc cu oua. Este doar un exemplu, cred ca ati inteles situatia.
Am si acum prietene care de-abia au terminat Dreptul si nu-si gasesc nicaieri de lucru. E foarte dificil sa-ti gasesti un job in domeniul asta daca nu ai rude avocati, judecatori sau notari.
In final m-am decis sa urmez Facultatea de Economie, specializarea Contabilitate, pentru a lucra impreuna cu mama mea in acest domeniu. Insa pe parcursul primului an de studiu am realizat ca de fapt imi place foarte mult Marketingul, tatal meu voia neaparat ceva cu Turism, asa ca pana la urma am facut un compromis: am ales Economia Comertului, Turismului si Serviciilor, dar masterul l-am ales pe domeniul preferat de mine, deci Marketing.
Acum, dupa ce toate aceste decizii au fost luate, pot spune ca-mi regret alegerile? Intr-un fel imi pare rau ca nu am urmat Medicina, in rest nu regret ca nu am ales Dreptul sau Contabilitatea. Marketingul imi place insa foarte, foarte mult, mai ales marketingul online si imi place ca ofera mai multe posibilitati de angajare, este interesant, nou si captivant.
Voi ce ati visat sa fiti cand veti creste? V-ati urmat visul sau v-ati adaptat la conditiile de piata? Ati luat in considerare influenta relatiilor/pilelor atunci cand v-ati ales facultatea (cum va povesteam eu, ca in Drept e greu sa reusesti fara cunostinte)?
26 Comments on Cand voi fi mare…
Leave a Reply to Roxy's blog Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Interesant subiect. Daca stau si ma gandesc bine, in foarte multe domenii ai nevoie de relatii ca sa reusesti. Din pacate, am intalnit multe persoane care n-au prea avut treaba cu scoala, dar dupa ce au terminat au avut relatii si au ajuns chiar in functii importante.
Eu nu m-am gandit niciodata la bani (ceea ce nu e tocmai intelept, mai ales in vremurile astea), ci am vrut sa imi placa ceea ce fac. Restul nu mai conta. Cum mi-a placut engleza de la 5 ani, nu m-am gandit niciodata ca as putea face altceva decat engleza. Insa nu vroiam sa fiu profesor. Si nu din cauza banilor, ci pentru ca nu mi se potriveste meseria. Asa ca m-am gandit sa ma orientez spre traduceri. Habar n-aveam eu atunci cum vor sta lucrurile. Nu zic ca nu mi-a prins bine, insa e greu sa ajungi sa traiesti din asta (fara relatii). Piata e plina de traducatori, de multe ori de proasta calitate, care scad preturile si astfel scade si valoarea pietii. Ca sa poti prinde un client, ajungi sa lucrezi la bani de nimic. Ca sa prinzi un contract bun cu o companie, iti trebuie bineinteles relatii serioase. Daca lucrezi cu clienti mai mici, muncesti mult si apoi stai si alergi dupa bani si abia ii recuperezi.
Acum si eu si sotul meu ne ocupam de Internet Marketing si ne place foarte mult. Chiar e un domeniu captivant si care avanseaza rapid.
Americanca, e bine ca ai reusit sa lucrezi intr-un domeniu care iti place.
Din pacate trebuie sa ne gandim si la bani, nu numai la ce ne dorim noi. Si aici nu e vorba ca am vrea bani multi ca sa ne cumparam lucruri luxoase, ci ca avem nevoie de o suma rezonabila pentru a ne muta de acasa si a nu mai sta pe capul parintilor nostri. Pana la urma ei nu au obligatia de a ne intretine dupa 18 ani. Eu mereu la asta m-am gandit. De ce sa-i incarc mai mult? Iti spun ca de la 18 ani mi-a fost rusine sa le mai cer bani, le ceream cand eram nevoita si atunci cu capul plecat pentru ca nu mi se parea ok. Altora li se pare, mie nu.
Intradevar, la Drept daca dupa ce termini nu ai pe cineva care sa te ia ( gratis ) sub aripa, poti considera c-ai facut facultatea degeaba.
Mie mi-ar fi placut sa fiu educatoare sau invatatoare pentru c-ador copilasii, am multa rabdare si-mi place sa stiu c-am fost acolo sa-i ajut sa-nvete lucruri noi si folositoare, insa stim prea bine cat de prost platiti sunt cei din invatamant …
Inainte de-a pune in fata faptul ca faci ce iti place trebuie sa te gandesti ca nu toata viata vei sta cu chirie, ca vei avea copilasi carora vei vrea sa le oferi tot ce-au nevoie ,deci trebuie sa te gandesti la BANI! Nu aduc fericirea dar o intretin si totul se-nvarte in jurul lor ..
Momentan mi-e bine, cel putin nu le mai cer parintilor bani si ma simt bine sufleteste, inainte treaba asta ma strangea in spate acum e ok, chiar de nu castig cat as vrea .. este loc si timp de mai bine!
Alina: Eu nu am deloc rabdare cu copiii. 🙂 Asta poate din cauza ca am copilarit cu un baietel mai mic care ma scotea din minti, era extrem de violent si de nesimtit. 😛 Ziceam pe atunci ca nu vreau deloc sa am un baiat, ca prefer fata. Acum vreau sa am baiat. 🙂
Nu ne cere nimeni sa castigam de pe acum o avere. E suficient daca ne descurcam sa ne intretinem singuri. Pe parcurs
insa trebuie sa reusim sa castigam si mai mult ca sa putem avea familia noastra.
Nu pot spune ca mi-am urmat visul, ci mai degraba pasiunea. Cand eram in liceu visam sa devin ghid turistic, din pacate, am realizat ca sunt prea comoda pentru o astfel de meserie. Si am ales the next best thing. 🙂 Tu stii prea bine cum sunt capricornii, nimeni nu-i poate obliga, ei fac doar ce simt ei ca trebuie si e bine sa faca. Ca se potriveste sufletului lor.
Nice, tatal meu voia sa devin ghid turistic, sa ma plimb mult prin lume. Eu nu prea. 🙂 Si da, ai mare dreptate, nici eu nu pot face ceva obligat, de ex nu am putut sa urmez calea asta cu turismul, doar pentru ca tatalui meu ii placea si i se parea un job potrivit pentru o fata. Ca sa-l impac putin si pe el, ma mai ocup din cand in cand de marketing pentru turismul viticol, dar atat.
Să răspund și aici, sau ajunge ce am scris la Mazgalica? 😀
Diana, am citit comentariul de la Mazgalica. 🙂 Am avut si eu profesori care insistau sa urmez ba Literele, ba Medicina (deci profesoara de lb romana si de biologie), insa Facultatea de Litere nu m-a atras deloc iar de Medicina am vorbit.
Mi-am amintit acum ca odata am vrut sa urmez Stiinte Politice, eram pasionata de politica. 🙂 Tot voiam sa intru intr-un partid. :)) Nu aruncati cu pietre! 😛
Zi-ne in ce partid si apoi vedem daca aruncam! Glumesc. 😀
Ia “politicianca” unde era :)) Nu aruncam cu pietre, cel putin eu ..nu ca mereu discut politica la telefon cu tatal meu, vaii ce imi place sa-l enervez si sa ii vorbesc de rau toti politicienii lui preferati…ca inca mai are politicieni preferati….
Eu cand eram mica, am vrut sa ma fac de toate..incapand de la “doctorita”, “pictorita”..”patinatoare”…pana la detectiv secret…nu radeti….inca mai tanjesc dupa asa ceva…:))
In prezent, profa..mi-as dori tare mult sa lucrez la un radio sau in presa, asa ca fac tot ce imi sta in putinta sa ajung acolo.;)
Aura
Addicted: PDL :)) Acum puteti arunca cu pietre in mine. 😛 😛
Aura: Eu nu discut despre politica cu nimeni, ca risc sa ne certam prea tare si sa ne enervam degeaba. 🙂 Foarte frumoase vise ai avut, imi place cel cu detectiv particular. 🙂
Diana: Nici pe mine nu m-au deranjat sugestiile lor, chiar ma simteam bine cand spuneau ca ma pricep suficient de bine la un obiect incat as putea urma o cariera in acel domeniu.
Si eu am ca hobby cantatul, am voce, am fost si in cor cand eram adolescenta, dar asta nu inseamna ca as vrea sa fiu cantareata. 🙂 Sau pictatul si multe altele. Am facut distinctia intre hobby si meserie.
Pe mine nu m-au deranjat aceste insistențe. Erau profesori care mă cunoșteau de 4 ani, care știau la ce mă pricep, stilul meu de muncă.
Sfatul profesorului meu de fizică a fost cel mai bun pe care l-am putut primi, deși într-un fel nu avea prea multă încredere în mine, că zicea că mai bine merg la Iași, că e mai ușor ca la București. Dar i-am demonstrat contrariul.
Dar de pildă au fost și profesori care m-au deranjat prin insistențe, recunosc. De pildă în generală toți profesorii mă sfătuiau să dau la Filologie, dar pentru mine ar fi fost cea mai proastă alegere. Și profa de latină dintr-a noua care mă bătea la cap să dau la UNATC să mă fac regizor. 😆
Scrisul, realizarea de scenete, erau doar pasiuni… n-aș fi rezistat în domeniul uman. Cel real, tehnic e pentru viață… pasiuni sunt multiple.
Dar cel puțin am o mulțumire; știu și meseria mea de bază, știu tehnică, științe exacte, dar nici materiile umane nu îmi sunt străine. Pot să vorbesc cu cineva pe istorie, geografie, istorie, etc. fără să mă uit ca la mașini străine la ce zice, dar alții dacă aud ce scot eu pe gură ajung să spună că e chineză. 😆
Am auzit ca la drept ai nevoie de vreo 50 000 de euro spaga ca sa intri undeva ( nu mai e nevoie sa zic cum inteleg multi sa-si amortizeze investitia, si intr-un anumit fel cine-i poate invinui) .
Cristi, ai auzit bine. 🙂 Sunt preturi si preturi, depinde ce cale vrei sa urmezi: notar, avocat, judecator. La judecator, procuror, parca e putin mai simplu, dai examen la INM, nu trebuie neaparat sa ai rude in domeniu sau bani. Trebuie numai sa inveti si sa inveti, pana nu mai poti – e un examen f greu.
Si eu mi-am dorit pe la 13 ani sa devin avocat din cauza unei asistente din spitalul unde eram internata. Nu a vrut sa imi aduca iaurturile cu fructe aduse de parintii mei, spunand ca nu am voie, desi doctorul( care era plecat) si parintii mei stiau foarte bine ca am voie. Am plans mult atunci din cauza asta ( mare nedreptate mi se parea:))), iar cand a ajuns mama acasa si m-a sunat i-am spus printre sughituri ca vreau sa fac dreptate copiilor internati in spital :)).
Apoi m-am razgandit, vroiam sa fiu profesoara, sa educ copii asa cum ar trebui, nu cum sunt unii acum, dar mi-am dat seama ca educatia o primesti cel mai mult de la parinti. Degeaba ii spun eu ca nu e frumos sa vorbeasca in timp ce alta persoana vorbeste, daca acasa parintii exact asa fac.
Mi-am mai dorit la un moment dat sa fiu sociolog. Imi placea la nebunie sa fac sondaje, sa le completez etc.
Iar acum nu stiu ce-mi mai doresc. Poate jurnalist, poate dermatolog, poate fotograf, poate prea multe :))
O sa vedem ce imi rezerva viitorul, desi eu sunt tipul persoanei care incearca sa se pregateasca din timp. 😀
Eu inca din clasa a 5-a mi-am dorit sa fac economie…cam ciudat stiu (ce stiam eu ce e aia economie atunci???) dar uite ca mi-am urmat “visul” si in clasa a 9-a am dat la Liceul economic. Am continuat cu “visul ” meu si am dat si la FEAA ( Contabilitate si informatica de gestiune). Eram tare mandra ( si ai mei la fel). Am facut si masterul tot in contabilitate… Si acum sunt foarte dezamagita pentru ca nu imi gasesc de lucru in domeniu ( sunt operatoare telefonica :(( ). Deci ma intreb daca iti urmezi un vis, unde ajungi??
Catalina, e foarte dificil in zilele noastre sa-ti gasesti un job, mai ales unul pe domeniul tau. Iti doresc succes in continuare, nu renunta sa-ti cauti un job in contabilitate, daca asta iti place. Incearca sa faci un internship la o astfel de firma, ca sa capeti experienta.
initial zieam sa dau la Drept apoi la ASE si m-am decis la politie .:D
Roxy: Nu stiam ca esti la politie, nu ai povestit niciodata pe blog (sau n-am citit eu). Aflu lucruri noi. 😛
nu ca acum as fi foarte mare, dar cand eram mie vroiam ca multi dintre copii sa devina…astronaut(Surprizaa:)) )..dar acum chiar nu stiu sigur..iubesc limba franceza asa ca fie ceva ca profesor sau translator,fie ceva studii ,urmate de vreun job in Franta 😀
Paul: Frumoase vise. 🙂 Eu nu ma gandeam chiar atat de sus, tu aveai vise foarte ambitioase.
In ceea ce priveste pasiunea ta ptr limba franceza, iti urez mult succes! Sper sa reusesti sa lucrezi intr-un domeniu care chiar iti place.
multumesc,si eu sper 😀
Buna,eu as vrea sa dau la anul la Economia comertului si turismului ,as vrea sa te intreb cum este aceasta facultate se face multa matematica??eu am terminat filologia
Nu se face multa matematica. De fapt matematica face toata lumea, in primul an. Pentru cei care au terminat filologia o sa fie putin dificil, colegii mei cam aveau probleme, dar pana la urma te descurci tu.
Este ok facultatea, uita-te pe blog, la categorii “studiu” si o sa vezi mai multe articole despre facultate, examene, s.a.
Matematica este aceasi cu cea din liceu sau se aplica in economie?Este grea?ImI cer scuze ca te intreb dar nu am mai gasit pana acum o persoana care a terminat economia comertului si turismului.
Puteai sa intrebi pe oricine, pentru ca matematica se face in semestrul intai, la fel pentru toata lumea. De-abia incepand cu semestrul 3 se impart pe specializari. Matematica mie nu mi s-a parut grea, dar eu am facut si profil mate-info. Nu e chiar aceeasi cu cea din liceu si nici nu e aplicata foarte tare in economie, mai degraba aplicata in economie se fac niste probleme la micro si macroeconomie. Matematica din facultate mi s-a parut un fel de continuare a matematicii din liceu.