Am tot citit despre femeile și bărbații care-și aleg parteneri cât mai asemănători cu tații, respectiv mamele lor. Însă se vorbește mai puțin despre cei care încep relații noi cu persoane care sunt similare fizic foștilor parteneri.
Nu știu despre voi, dar eu am observat acest fapt în multe relații (în acest moment îmi amintesc de 3, dar cu siguranță e vorba de un număr mai mare). Am rămas chiar surprinsă să văd cât de mult pot semăna fostele prietene cu actualele. Și da, am văzut asta exclusiv la bărbați, dar asta nu înseamnă că femeile nu-și pot alege parteneri care să semene cu foștii, doar nu m-am întâlnit eu cu această situație. Ciudat e că acei cunoscuți nu realizează asemănarea, de obicei prietenii și cei din jur observă, dar mai mereu preferă să păstreze constatarea pentru ei, din jenă dar și respect pentru cel implicat.
Din câte am văzut, există două variante. Ori se alege o parteneră de aceeași vârstă (sau câțiva ani diferență), cu o înfățișare cât mai apropiată, ori se înclină spre o iubită mult mai tânără (chiar și cu 20, 30 de ani), care să semene cu fosta, atunci când era tânără. Aceste alegeri se fac fără cunoștință de cauză, pur și simplu acea persoană se simte mai atrasă fizic de imaginea cea mai apropiată de cea pe care au iubit-o la un moment dat.
Nu poate să nu mă mire această ciudățenie de-a noastră. În alegerea partenerului care să semene părinților noștri, înțeleg – ne iubim părinții, de cele mai multe ori îi idolatrizăm, ne dorim alături pe cineva exact la fel. Dar de ce mi-aș dori un partener care se semene cu fostul, atât timp cât e clar că ceva neplăcut s-a întâmplat în relație, de nu am reușit să o continuăm? Cea mai ușoară explicație este că încă mai există sentimente pentru acea persoană și dacă nu reușim să o mai avem lângă noi, atunci ne mulțumim cu “the next best thing”. Sau poate doar suntem atrași de persoane cu o anumită nuanță și lungime a părului, constituție, culoare și formă ochi, ș.a. Sau poate doar peste astfel de persoane dăm. Eu tind să înclin spre prima explicație, deoarece mi-e greu să cred că din atâtea persoane, alegem una cu atât de multe trăsături în comun încât ai putea crede că-s rude. Și dacă nu e vorba de asta, atunci de ce noua prietenă seamănă doar cu acea fostă, și nu cu alte foste din trecut? Sau poate foste dintre această fostă și actuala? E oare doar coincidență că noile partenere seamănă doar cu cea pe care am putea-o ușor cataloga ca “iubirea vieții lui”?
Această alegere inexplicabilă la prima vedere mi se pare și extrem de dureroasă, pe lângă ciudată. Plus că demonstrează un caracter obsesiv, chiar și răzbunător pe alocuri. Nu ai cum să pansezi sufletul, îmbiindu-l cu imagini asemănătoare. Și nu ai cum să te simți mai bine dacă vrei să-i arăți fostei că ai găsit una exact ca ea, dar care să te suporte.
Mai rău e când și partenera din prezent își da seama de principala trăsătură care a făcut-o irezistibilă. Sau poate nu va realiza niciodată că este doar o copie fidelă a trecutului. Oricum ar fi, nu văd un viitor prea strălucit pentru noii iubiți.
Voi ați observat astfel de alegeri printre cunoștințele voastre? Dacă vi s-ar întâmpla și vouă, ca fostul/fosta să-și aleagă pe cineva care să semene perfect cu voi, ce-ați simți? Dar în celălalt caz, dacă ați constata că semănați foarte bine cu fosta? Eu cu siguranță m-aș simți înșelată, pentru că nu suport să fiu comparată cu altcineva. Poate sunt egoistă, poate cer prea mult, poate am o imagine copilărească despre iubire, dar eu vreau să fiu marea iubire a lui, vreau să fiu cea mai importantă, cea de la care a început totul. Nu vreau să înlocuiesc pe nimeni, nu vreau să fiu a doua alegere, nu vreau ca cineva să se mulțumească cu mine, în lipsa a ceea ce și-a dorit. Aș înnebuni într-o astfel de relație, m-ar distruge gelozia și nesiguranța. Așadar mai bine singură decât o înlocuitoare.
29 Comments on Când trecutul seamănă cu viitorul
Leave a Reply to Ana Q. Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Cei care isi doresc un partener care sa arate ca fostul/fosta ( fizic ) consider ca nu au trecut inca peste relatia anterioara, altfel nu-mi explic. Ca pe o jignire o privesc si eu si de mi s-ar intampla si-as observa asemanarile m-as simti jalnic, folosita doar pentru ca am ” norocul ” de-a arata ca fosta lui. 😐
Ca si personalitate/caracter inteleg, sunt anumite calitati, gesturi ce-am vrea sa le intalnim si la viitorul partener.
La ce am vazut eu, am observat ca desi fetele arata aproape la fel, la caracter exista diferente. Intr-unul din cazuri a fost schimbata o fata cu personalitate, care nu se lasa calcata in picioare, cu o fata mai linistita, care face mereu cum zice el, nu-i iese din cuvant.
Da, se intampla mai ales in cazul barbatilor, ei au mai degraba tipare din care nu vor sub nicio forma sa iasa, probabil ei cauta doar o anumita tipologie de femeie pana o gasesc pe cea perfecta si din punct de vedere spiritual. Sau sunt atrasi/s-au obisnuit sa aiba langa ei doar femei de un anumit gen.
Hm, pana acum nu stiu sa se fi intamplat sa fi fost aleasa tocmai pentru ca seman cu fosta lui. Dar cu siguranta nu as putea rezista intr-o asemenea relatie, mai ales daca el ar tot aminti de ea…
Da, dar nu e cazul oricarui barbat. Eu am remarcat chestia asta mai ales la cei care au iubit foarte mult si/sau au trecut prin vreo dezamagire.
Am vazut astfel de persoane dar eu m’am ferit mereu sa raman in acelasi “cerc”.
Eu mereu preferam ceva nou, ca noii prieteni sa fie total diferiti fata de fostii si mereu m’am informat de cum era fiecare fosta a noilor prieteni tocmai pentru a nu fi pe post de inlocuitoare.
Am observat fosti care si’au ales prietene care sa semene cu mine dar la caracter nu si la fizic :D.
Asta ma gandeam, ca daca iubitul tau a mai avut si altele inaintea ta…nu prea ai de unde sa stii pe cine a avut, cum arata acea persoana, si nici nu e bine sa insisti pe langa el sa afli. Oricum, intr-o noua relatie nu cred ca partenerei ii sta mintea la asa ceva. Daca afla, afla intamplator.
Nu trebuie sa insisti, daca esti o inlocuitoare iti va spune el de ea fara sa intrebi macar :)) sau va mai avea poze cu “ea” 😉
Da? 🙂 Oricum, ma gandesc ca la un moment dat oricum cei 2 vor discuta de fostele relatii, macar asa, cat de cat. Ciudat e cand se discuta prea mult de fosti. 🙂
Hmmm…cu pozele, acum ca mai sunt si digitale, cred ca cam toti mai au, cu fostii. Prin calculator pe undeva. Bineinteles, mie una nu mi-ar conveni, dar cam trebuie sa te muti cu cineva ca sa ajungi sa afli daca mai are poze si sa-i amintesti delicat sa le stearga, daca are. :))
Cred ca e din cauza ca toti avem genuri si tipare bine stabilite subconstient.
Posibil. Dar tot mi se pare ciudata situatia, mai ales ca nu o intalnim chiar zi de zi, ci doar la anumite cupluri. Si una e sa aiba aceeasi culoare la par, si alta e sa zici ca-s surori gemene. 🙂
Si eu am un prieten asa care isi i-a prietene cu 10 ani mai mici si toate seamana intre ele foarte bine.
Eu nu, toti prietenii mei au fost foarteee diferiti. Singurul lucru ce l-au avut in comun au fost ca sunt de treaba. In rest fizic si ca si hobby-uri nimic in comun. Poate putin la caracter
Eh, e normal sa semene la caracter. Gen, sa fie toti amuzanti sau toti mai seriosi…Curios e cand seamana foarte bine la fizic, poate mult prea bine. 🙂
ca barbat eu cred ca fizic e destul de usor sa te asememi cu un altul… hmm adica voi ne vedeti mai bine :d
Nu neaparat…nu prea am vazut barbati care sa semene foarte bine unul cu altul. 🙂
Mai, eu am observat la prietena mea ca merge pe acelasi tip de barbati ca fizic dar si ca mentalitate. Eu mereu am zis ca-mi plac tipii cu ochii albastrii si cu plete dar n-am fost cu niciunul care sa arate asa. In schimb unul din prietenii mei buni se incadreaza in tipologie si totusi n-am fost niciodata atrasa de el. Dar da, sotul meu seamana putin cu taica-miu in tinerete, mentionez insa ca nu am daddy issues sau ceva, s-a intamplat pur si simplu 😀
Si mie in copilarie imi placeau baietii blonzi, cu ochi albastri. Acum ii prefer pe cei bruneti.
Si prietenul meu seamana cu tatal meu in unele privinte. Bine, ei sunt amandoi si raci si se vad mai bine chestiile pe care le au in comun.
Uneori alegem exact opusul. Sau ceea ce credem noi ca este opusul / tatalui sau al fostului iubit.
Din punct de vedere psihologic exista multe teorii care confirma ca unele femei isi aleg partenerul dupa asemanarea cu parintele de sex opus. E vorba de un script pe care il avem fiecare , deci explicatie stiintifica exista.
De ce… ciudățenie?
E un lucru perfect normal. Că e vorba de părinți sau foști, în cele din urmă creierul nostru funcționează în subconștient pe bază de modele.
Și antipatia… de multe ori poate fi chiar legată de aspect. La nivel de subconștient sau inconștient anumite trăsături fizice ne amintesc de persoane care ne-au făcut rău, de pildă.
Dincolo de oricâtă creativitate și intuiție am avea, creierul tot pe modele se bazează. Iar fizicul unui om e astfel de model. Asociem anumite trăsături fizice cu lucruri bune sau rele. Și facem asta fără să ne dăm seama.
Bineînțeles, totul depinde de modul cum se sedimentează toate. 😛 Pentru că sunt lucruri care rămân la nivel superficial, și lucruri (sau trăsături) care din cauza momentului și felului cum s-au asimilat, devin modele extrem de puternice.
Cum de pildă, pentru un copil o lipsă din copilărie trece imediat, iar la altul se asimilează ca o traumă puternică purtată toată viața.
Oricum, creierul este și va fi un mare mister. Oricât ar trage oamenii să afle despre structura fizică, despre procesele fizice și chimice, despre procesele psihologice… subconștientul și inconștientul vor rămâne un mare mister. 😛
Și ne vom tot mira. 🙂
Da, creierul este un mare mister. Si este curios de ce procedam de multe ori intr-un fel sau altul in dragoste. Mai ales in dragoste pentru ca atunci facem chestii care de care mai ciudate sau mai nebunesti, doar pentru ca asta ne comanda sufletul.
Voi considera in continuare ciudat si poate chiar bolnav, pentru ca acest comportament de a-ti alege dintre atatea pe aceea care seamana cel mai bine cu fosta nu e chiar ok. Trebuie sa treci mai departe, sa-ti refaci viata, sa nu te mai uiti in urma. Nu-ti vei vindeca sufletul daca vei avea o copie fidela in casa. Si ranesti si pe cel de langa tine.
Copie fidelă nu o să fie niciodată.
Și de ce neapărat rău?
Să spunem că unui om dorește în partener un anumit set de calități fizice și psihice. Nu e nimic anormal în asta și nici în a căuta persoane dintr-o anumită tipologie.
Faptul că ți-a mers rău într-o relație nu e impediment, tocmai pentru că nu există copii fidele și atunci o persoană asemănătoare cu fosta/fostul, poate să aibă pe lângă asemănări tocmai diferențele care ar face relația să meargă.
Nu vorbesc de comportamente patologice, de obsesii.
Dar dacă își place o tipologie umană, e pueril să renunți la ea doar pentru că te-a dezamăgit o persoană.
Că nici la bărbați nu renunți pentru că te-a dezamăgit unul.
Eu totusi cred ca exista persoane care arata foarte bine una cu alta. Nu au acelasi caracter, poate nu se imbraca la fel, dar de aratat, pot arata foarte asemanator. Mi s-a zis ca si eu am o copie fidela in oras, a cunoscut-o o prietena de-a mea si cica a ramas surprinsa de cat de bine semanam. E ciudat sa stii, mai ales daca nu e vorba de rude.
Mie mi s-a parut interesant tocmai faptul ca unii sunt atrasi de persoane atat de asemanatoare. Adica ei au o imagine foarte clara in cap si nu se abat de la asta. Nu stiu, cred ca si eu am o anumita atractie fata de anumiti barbati, dar niciodata nu a contat infatisarea, nu am cautat persoane foarte asemanatoare fizic, constient sau nu.
La mine se cam intampla opusul uneori. Dar e in functie de cum se termina. Daca se termina urat, evit alte eventuale/posibile iubite ce aduc a trasaturile fostei. Evident, asta tine doar o perioada, caci dupa nu-mi mai pasa de aceste detalii.
Pai asa mi se pare si normal. De ce as sta cu cineva care-mi aminteste de fostul? Tocmai, o relatie noua trebuie sa o faca uitata pe cea veche, nu sa aiba rolul de a o intretine. Dupa un timp, clar nu mai este cazul. Dar oricum, eu nu am vorbit in articol de persoane asemanatoare, ca au aceeasi culoare la par sau ambele poarta ochelari, ci de cele chiar foarte asemanatoare, care de la mica distanta ar putea fi confundate cu usurinta.
Eh si care sunt sansele la asemenea asemanari (intr-un oras sau tara) ? De exemplu eu am vazut asemanari intre o daneza si una din america. Deci in cazul asta cum ti-o faci iubita (sa zicem pe aia din SUA) ? :))
PS: Nici eu nu vorbeam neaparat de par sau ochelari (ci de trasaturi)
Nu stiu…Insa sa stii ca mi-a spus o prietena ca are o alta prietena care seamana foarte, foarte bine cu mine. A zis ca nu i-a venit sa creada…nu am vazut poze cu acea fata dar uite ca se pot gasi persoane foarte asemanatoare, in acelasi oras. Si exemplele mentionate de mine aici sunt tot din Iasi. 🙂
Pai, din cate am mai citit pe ici pe colo, se pare ca suntem “programati” genetic sa ne alegem parteneri cu care suntem compatibili…tot genetic. Normal ca daca sunt mai multi parteneri, acestia vor avea trasaturi comune. Cred ca asta ar fi cea mai buna explicatie pentru situatia prezentata de tine. Cred ca si asemanarea cu parintii se poate explica tot prin acest lucru. Suntem, pana la urma, sclavii propriilor instincte si foarte putin dintre noi realizam asta (de multe ori nu realizam, tocmai pentru ca nu ne convine ideea).
Totusi, eu nu am traiti niciodata asa ceva(prietenul meu nu seamana cu altii din trecut…si cred ca he’s the one deci probabil ca mi-am gasit perechea genetica) dar daca s-ar intampla, nu cred ca m-ar supara cu nimic. Nu cred ca oamenii isi aleg constient parteneri care sa semene cu fostul/fosta. Cred ca pur si simplu asa ne impinge instinctul…
Nici eu nu cred ca isi aleg in mod constient. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca poate sunt mai atrasi de acea persoana tocmai pentru ca le aminteste de dragostea care au purtat-o fostului (si care poate mai este sau nu). Si atunci e aiurea…sa stii ca el s-a indragostit de tine doar pentru ca arati ca ea. Bine, ca si in orice alta problema, depinde de la caz la caz.
eu una nu am avut prieteni care sa semene unul cu altul, dar daca as putea sa aleg asa, ar fi toti sateni cu ochi albastrii :))) cand observ un tip dragutz, imi dau seama mai apoi ca se incadreaza in tiparul asta
🙂 Asta nu e ciudat deloc. E normal sa fim atrase in mod special de o anumita infatisare. Mai rau e cand se aseamana mult prea mult si tocmai cu persoana pe care am iubit-o foarte mult si care ne-a ranit sau pe care am ranit-o (deci am fost dezamagiti).