Într-o seară de toamnă, în timp ce mă plimbam printr-un supermarket, am fost atrasă de un raft mare cu cărți, diferite volume din colecția “Biblioteca Adevărul”. Printre ele se regăsea și “Golful francezului”, roman ce mi-a fost recomandat cu multă căldură de Oana. Așa că l-am cumpărat și acum îi pot confirma Oanei că mi-a plăcut foarte, foarte mult. 🙂

Nu este o carte greu de citit sau plictisitoare. Ne încântă cu acțiune și entuziasm din partea personajelor și destul de mult dialog. Tocmai bine, eu nu prea suport descrierile interminabile, prefer să citesc ceva captivant, decât să-mi imaginez peisaje și naturi statice.

Personajul principal al cărții este Dona St Columb, o tânără de 29 de ani, căsătorită, mamă a doi copii, care se mută temporar în casa de vacanță din Navron (Anglia). Aici este înștiințată de un vecin, Godolphin, ca locul este terorizat de un pirat francez, care reușește mereu să-i surprindă pe proprietari și să le fure tot ce au mai de preț.

Dona reușește să-l cunoască ulterior pe acest francez, Jean-Benoit Aubery, cu ajutorul slujitorului ei, William. Cei 3 vor trece prin numeroase aventuri, cum ar fi expediția de cucerire a navei cumnatului lui Godolphin sau la eliberarea francezului din închisoare. Dona și Jean se îndrăgostesc, însă la final, după ce lucrurile se mai clarifică, ea alege să rămână alături de copiii săi. Dar doar după ce Jean este pe nava sa, în siguranță.

Am sperat până la sfârșitul cărții că dragostea lor să poată continua, într-un fel sau altul. Dar personajul a procedat corect, a ales drumul obligatoriu pentru orice mamă iubitoare. Însă aventurile prin care a trecut au schimbat-o, i-au redat liniștea și dragostea de viață.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

17 comments on “Golful francezului – Daphne du Maurier”

  1. Grea alegere, intre barbatul vietii tale si proprii copii. 🙁 Oricum acestia se fac mari si isi urmeaza propriul drum… Depinde si ce varsta aveau copilasii.
    “Tocmai bine, eu nu prea suport descrierile interminabile, prefer să citesc ceva captivant, decât să-mi imaginez peisaje și naturi statice.”
    Si pe mine ma cam plictisesc pasajele prea descriptive. 😀

    • Copiii erau mici, aveau sub 6 ani amandoi. Deci nu putea sa-i paraseasca. Oricum, si copiii mari sufera cand parintii se despart…spun asta din proprie experienta.

  2. Pare asa trista povestea. Nu stiu, i`m a sucker for dramas, dar mereu sper ca la final cei doi sa ramana impreuna.
    si eu sunt la fel, adepta cartilor/romanelor nu foarte descriptive, caci, vorba ta, prefer sa citesc ceva evenimente, intamplari, sa traiesc alaturi de personaje si nu doar sa-mi imaginez interioare, decoruri si/sau peisaje.

    • Ei da, si eu visez la finaluri fericite, dar in carte e ca in viata, uneori trebuie sa iei decizii gandindu-te si la cei din jur, nu doar la tine.

  3. Dar fetelor, mie finalul mi se pare (relativ) deschis! 🙂
    Eu acum citesc Rebecca.
    Mihaela, ma bucur ca ti-a placut! Sa stii ca am avut ceva probleme si n-am ajuns la posta, sper sa reusesc sa merg maine.

    • Da, chiar e final deschis. Dona poate merge la el, cand copiii vor fi pe cont propriu sau daca se razgandeste…
      O sa ma apuc si eu de Rebecca cand mai termin cartile de pe acasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.