Ultima dezamăgire? Acei oameni, care se recomandă a fi prietenii tăi, și care îți poartă pică că tu nu ai grijile lor, că tu n-ai de plătit rate la bancă, că tu ești sănătos, că tu ești bine mersi. Acei oameni care atunci când tu le spui de o problemă de-a ta, te disprețuiesc, zicând că nu se compară cu problemele lor. Acei oameni care sunt atât de ignoranți încât nu realizează că toți avem problemele noastre, la toți ne este frică și nu există “eu am o viață mai grea”.
Chiar am ajuns să fiu judecată pentru că par fericită sau pentru că scot la iveală doar griji minore? Și dacă tot suntem (cică) prieteni, nu avem voie să vorbim și de griji mai mici? Chiar trebuie să-ți spun că mor ca să te simți tu bine?
Da, sunt dezamăgită că există astfel de oameni. Și încă o dată mi s-a demonstrat că trebuie să am grijă în cine să mă încred.
După acest episod chiar mă întrebam, oare ce ar trebui să vorbesc cu oamenii ăștia? Dacă zic de bine, mă laud, dacă zic de rău, nu e suficient de rău, dacă zic de foarte rău, mă plâng. Cum nu sunt genul să vorbesc de vreme, cred că o să o las baltă.
*post scris acum câteva luni – mi-a trecut repede dezamăgirea, am început să mă obișnuiesc cu oameni din ăștia. Voi aveți/ați avut din ăștia în viața voastră?
Stiu despre ce vorbesti Mihaela. Niciodata cei din jur nu sunt multumiti de tine, nici ca ti-e rau, nici ca ti-e bine. De asta pe mine nu ma intereseaza ce spun cei din jur. Ma limitez sa ma confesez de bine sau de rau la o mana de oameni, dintre care cei mai multi din familie. Strainilor nu o sa le pese niciodata de ceea ce faci tu, fie ca e bine, fie ca e rau. Capul sus si treci mai departe!
Asa este. Familia e mereu alaturi, ei nu sunt invidiosi, daca se supara, le trece. Niciodata mama sau tatal nu va fi invidios pe succesul tau si nici nu se vor bucura de nefericirea ta. Cel putin nu in familiile normale.
M-a uns pe suflet acest articol 🙂 Exact asa patesc si eu uneori, toata lumea crede ca mie imi merge extraordinar de bine din prisma faptului ca sunt o persoana foarte vesela si imi place sa fiu (mai mereu)optimista.Insa am si eu probleme ca oricare alt om, dar pe care prefer sa nu le expun. Ca drept urmare, lumea crede ca la mine totul e roz…dar nu-i nimic 🙂 Noi sa fim sanatosi 😀
Pai da…eu nu pot sa zic despre toate problemele la oricine. Stiu prietenii cei mai apropiati, familia si cam atat. Asta nu inseamna ca nu am probleme. Si nu exista “eu am probleme mai grave”. Sa nu uitam totusi de legea compensatiei…ai mai mult intr-o parte, mai putin in alta.
Singurul lucru pe care ar trebui sa il faci ar fi sa tai cracile uscate, pentru ca copacul sa creasca sanatos. Daca nu te accepta asa cum esti nu sunt prieteni, mai bine e fara ei decat cu ei.
Eu am in jurul meu putine persoane, dar bune.
Le-am taiat deja. Persoana respectiva nu mai este de mult prietena mea. Si nu numai ea, si altele care au procedat la fel.
foarte bine, putini dar buni! 😉 :*
Mereu sunt din astia prin jur, din pacate nu ne puem feri de ei, ne fura ultimul dram de energie pozitiva. Evit pe cat pot, dar uneori ma invadeaza ei… 🙁
Evitam, dar cateodata nici nu stim ca trebuie sa evitam. De exemplu eu nu stiam. Am aflat despre cum gandea intamplator, de la alta persoana, dupa o gramada de timp.
Da, am patit de mai multe ori si sunt convinsa ca o sa mi se mai intample.
Am invatat sa tac din gura si s-o sun pe mama daca neaparat vreau sa vorbesc despre ceva ce ma bucura nespus.
In curand voi hoinari din nou prin diverse locuri- chestiune care pe mine ma face….HIGH- dar crede-ma ca foarte putini dintre prietenii mei stiu asta.
Pana la urma eu daca privesc in jur vad ca oamenii isi traiesc viata – asa cum au ales la un moment dat. Se marita, se insoara, se despart, se iubesc, fac copii.
Sigur ca acele evenimente care implica boala si suferinta nu prea le putem ciopli dar tot mai cred ca in viata suntem si noi la volan din cand in cand.
Nu cred ca unii sufera mai mult si altii mai putin. Totusi, am vazut ca fericirea enerveaza de multe ori iar suferinta reincarca oarecum bateriile celui care poate spune “ah, ok, i m better that that”. Pacat
Ar trebui sa fie invers. Mai ales cand e vorba de prieteni!
Da, ar trebui sa fie invers. Si uneori este. Am noroc ca prietena mea cea mai buna nu a fost niciodata invidioasa pe mine, pot sa-i povestesc orice ca ma asculta, nu se supara, nu i se gatuie vocea cum mai patesc la altii.
Da, sunt destui şi în viaţa mea, mai ales în perioadele în care mi se întâmplă lucruri bune. Văd atunci cum le îngheaţă faţa, cum rânjetul încă stăruie, dar cum ochii devin instant reci şi atitudinea răutăcioasă. Sunt prea mulţi şi n-am cum să îi evit pe toţi.
Da, exact. Oricum, am observat ca invidia nu apare neaparat cand e vorba de ceva important, gen multi bani, multa iubire. Uneori e invidios pe tine si ca ai job-ul plasat intr-un cartier unde se ajunge usor sau invidios ca sefii se poarta frumos cu tine. De la orice se poate naste invidia asta.
Da, cunosc “prieteni” din ăştia. A fost o fază când a spus ceva de genul “de ce mi se întâmplă numai mie?”, şi n-am mai rezistat şi i-am zis “da’ ce ai vrea să mi se întâmple şi mie ca să te simţi tu bine?”. E ciudat să vezi cât egoism zace în unele persoane, şi de invidie, să nu mai vorbesc… Sunt tot felul de specimene de prieteni, printre care şi unii care îţi sunt prieteni doar ca să se întreaca cu tine, pentru că în mintea lor, tot ce faci tu este ca să te lauzi.
Exact. Daca si asta a ajuns motiv de invidie, faptul ca n-am rate…ca am ales sa nu fac credite. Si alegerile noastre nasc invidii.
In primul rand….sper sa nu fiu singurul barbat care sa ofere un “comment” la acest articol.
In al doilea rand: de acord cu @Roscata – alegeti prietenii/prietenele. Daca sunt prea egoisti nu merita timpul si atentia ta.
Nu e nimic Razvan, multi citesc doar, nu lasa comentarii. 🙂
Si da, cand se observa astfel de comportamente, e bine de incheiat relatia. Decat sa fie mai rau in viitor…
Ei uite din motivul asta eu am doar 2 prieteni… cu ei impart totul – si bune, si rele, si fericire, si suferinta… restul sunt doar cunostinte…
Am si eu cateva prietene bune, in care am incredere. In rest m-am lamurit. E bine sa nu iti dezvalui sufletul chiar in fata oricui.
precautie si diplomatie mai inalta pe viitor!
numai bine,Mihaela! 🙂
Exact! Multumesc! O zi frumoasa! 🙂
Eu cred că majoritatea care ne înconjoară sunt cunoscuţi şi mult prea puţini ditre ei prieteni, poate chiar numai 1-2. Dar înteleg perfect, pentru că mi s-a întâmplat.
Asa este. Dar la un moment dat ma incapatanam sa consider prieten pe oricine cu care vorbeam. Acum imi dau seama ca greseam. Prieten e cel care demonstreaza in timp ca putem avea o relatie. Care nu e egoist si invidios, care intelege ca fiecare avem in viata noastra si bune si rele.
Eu m-am distanţat de foarte mulţi aşa zişi prieteni când am avut o problemă, nu le-am spus că mi-e greu, am depăşit momentul, dar mi-au reproşat apoi că un prieten spune ce are pe suflet. Eu le-aş fi spus, dar lor la momentul ăla le era bine, iar eu eram terminată, am considerat că cine nu-şi oferă umărul fără să-l cer nu are nevoie de problemele mele…şi atunci i-am cernut bine de tot, sincer sunt mult mai liniştită şi mai fericită acum. 🙂
Problema asta am intalnit-o la o persoana si am fost, totusi, ani de zile prietene. Pana cand nu s-a mai putut. Adica frate, inteleg, toti avem problemele noastre, dar poate as vrea si eu sa ma asculte cineva din cand in cand. Daca nu poti asculta pe cineva, inseamna ca nu te intereseaza, si ca, deci, nu ii esti prieten.
“Acei oameni care atunci când tu le spui de o problemă de-a ta, te disprețuiesc, zicând că nu se compară cu problemele lor. “. Identic. Leit persoana asta.
Stii ce poti face cu oamenii de genul asta? Sa-i dai dracului. Nu merita nici macar sa-i ai in vaga apropiere.
Macar daca imi spunea in fata: nu ma intereseaza problemele tale, nu se compara cu ale mele. Taci din gura. Dar nu, trebuie sa aud din alte surse ca s-a plans si mai ales sa aud ca a folosit si cuvinte destul de urate. Iar in fata mea voia sa para ca ma intelege, chiar ma si sfatuia. Si da, nu mai este alaturi de mine si chiar ma bucur. Cel mai bine e sa ai in jur cat mai putine persoane care sa te raneasca.
Corect. Insa iti trebuie o mare tarie de caracter sa poti renunta la oameni, in general, si la oameni de genul asta in particular. Chestia e ca, daca fac lucruri urate, cumva iti vine mai usor sa iei o decizie. Macar atat. Si mai amuzant e ca, desi ei gresesc, tot tie iti poarta pica fiindca nu mai vrei sa le imparti ‘prietenia’.
Da…eu am aflat de chestia asta la ceva timp dupa ce s-a terminat prietenia. Dar asa am realizat ca a fost bine ca nu ne-am mai impacat, ca nu am mai pastrat legatura..nu era o persoana de incredere. Printre altele..
Genul de oameni care se lauda si se plang nu am agreat nici o data, practic tu nu ai nici o vina mai tine si de norocul in viata al fiecarui om in parte, uneori chiar trebuie sa tragi linia pentru ca unora daca le dai un deget chiar ca-ti ia toata mana si ajungi la un momendat sa te simti consumat iar cand iti vine randul sa te eliberezi te ignora…
Ooo, da! Îmi sună atât de cunoscut. Prietenii sunt prea preocupați să se uite în curtea mea, și uită că acel timp poate fi folosit altfel, de exemplu să-și facă ordine în curtea lor. Am decis împreună cu soțul că nu vom mai povesti nimic nimănui, pentru că prietenii nu se pot bucura pentru tine că ți-e bine, ci îți reproșează.
Am prieteni care sunt in stare sa vorbeasca cu mine fara sa fie frustrati si care inteleg ca toti avem si bune si rele. Nu toti sunt la fel…din fericire.
Inca am parte de astfel de oameni care considera ca ale lor probleme si nevoi sunt mai mari decat ale mele/celorlalti. Inca am prin preajma persoane care sunt dispusa sa vorbeasca despre ale lor dar sa nu le asculte pe ale altora s.a
Ii am in preajma dar ii las asa, atata timp cat il am pe el si-i am pe cei din familie carora le pot spune ce am si-mi iau si cea mai mica problema in considerare, imi e bine.
Da, unii chiar se cred buricul pamantului…ei au cele mai grave probleme, restul sunt extrem de fericiti, hai sa ne consideram martiri si sa ne plangem de mila.
Mi s-a intamplat si mie. Tocmai de asta am putini prieteni dar de incredere. Si cand spun putini ma refer la 3. Restul ii numesc amici, cunostiinte.
Cred ca cel mai important e sa nu facem noi asa. Sa fim o mana de oameni care nu se apuca sa invidieze pe altul ca cica are mai putine probleme.
Nu stiu de ce, cei mai multi oameni considera ca problemele lor sunt cele mai mari si mai grave, ca jobul lor e cel mai greu din Univers, ca restul traiesc intr-un dolce far niente sau oricum, ca problemele intampinate de altii sunt mici, nesemnificative. Am citit in comentarii ca tu ai si prieteni care nu procedeaza astfel, eu nu. Ai mei vorbesc pana nu mai pot despre ei, iar cand ajung si eu sa deschid gura sa spun ceva, mi se spune direct ca nu am de ce sa ma plang ca in viata mea totul e minunat. Ori e chestie de reavointa ori de…si nu vreau sa jignesc pe nimeni asa ca scriu doar lipsa de empatie. Oare de ce crezi tu ca mi-am deschis eu blog?
Da, ai mare dreptate. Si da, am prieteni din copilarie in care ma pot baza. De asemenea am prieteni care au averi imense si pot vorbi cu ei deschis, fara ca eu sa ma simt invidioasa – deci si eu la randul meu as avea ce invidia…dar nu simt invidie. Simt respect cand e cazul, simt ca am ce invata de la anumiti oameni, simt curiozitate pentru ca ei au multe lucruri interesante de povestit. Si nu-s eu fara pata, pur si simplu mi se pare incredibil de aiurea sa invidiezi un prieten, atat cand e vorba de bine, cat si de rau.
Am si eu prieteni din acestia! Pe undeva au si ei drepatea lor (nu in a fi egoisti si uraciosi cu mine) dar nu suntem egali din nastere! nu am plecat dintr-un punct comun si ne-am departat si mai mult pe parcurs! Am ramas prieteni cu ei fiindca ma cunosc si ii cunosc si ne vrem binele! dar egoismul si invidia exista in fiecare dintre noi si cred ca in momente critice pot pune stapanire pe tine! cand fac asta stiu ca ei se descarca pe omul nepotrivit si nu ma supar fiindca le inteleg frustrarea! pe de alta parte oricum prietenii stiu ce gandesc despre mine si stiu si ca maine totul va fi altfel, ca si cum ziua de azi nici nu a fost!
Cand rautatile sunt gratuite, de la oameni pe care nu ii cunosc si nu ma cunosc ii taxez, apoi ii banez si ii exclud total din viata mea! oricum nu au facut parte niciodata
Eu stiu ca sunt oameni care nu suporta sa auda cat de fericit esti, dar eu nu stiam ca sunt oameni deranjati ca problemele tale sunt mai mici decat ale lor. Nu credeam ca sunt oameni, care se numesc prietenii tai, si care practic iti doresc raul.
Nu trebuie sa pui la suflet chestiile astea. Gandeste-te ca esti foarte tanara, si literalmente ai toata viata inainte. Vei avea tot timpul de pe lume sa ai si tu probleme mari. In curand te casatoresti, poate ca la un moment dat vei avea copii, poate ca la un alt moment dat vei avea o casa si rate de platit la banca, si o sa constati ca incercarile prin care vei trece vor creste pe masura ce viata ta va evolua. Daca deocamdata ai probleme mici, iar cele mari te-au ocolit pana acum, bucura-te de acest lucru, nu te lasa doborata de ele sau de rautatea celor din jur inainte de vreme, caci s-ar putea ca pe viitor sa fie mai greu. 🙂
Multa fericire iti doresc! 🙂
Multumesc. 🙂 Nu ma las doborata, dar sunt dezamagita ca cei pe care ii consideri prieteni practic iti vor raul. Ca altfel cum sa-i spun? Si faza e ca ei nu se gandesc ca bine, poate n-am de platit rate la banca, dar poate am probleme in alte arii ale vietii, unde ei poate nu au.