Tag: prieteni


Nov
2013

Viaţa merge înainte cu sau fără tine

categories: personal

dudePână la sfârşitul anului îmi propun să renunţ la acei prieteni care nu mă merită şi să învăţ să nu-mi mai pese de ei. Pur şi simplu, asta e, nu se mai poate.

O dată la câţiva ani trebuie să trec prin aşa ceva. Uneori e mai uşor, aproape că nu-mi pasă, alteori e mai greu, am regrete, mă tot gândesc dacă puteam face ceva altfel, dacă puteam salva cumva relaţia de prietenie. Dar una peste alta, aceste prietenii ne sunt nocive, ne clatină încrederea în noi, ne umilesc, ne fac să ne simţim neapreciaţi sau mai rău, de parcă am cerşi iubirea şi prietenia celui de lângă noi, şi de aceea acest rău trebuie tăiat de la bază pentru a face loc unei noi prietenii, care să ne facă fericiţi. (more…)


Oct
2012

Fericirea ta mă enervează

categories: personal

Ultima dezamăgire? Acei oameni, care se recomandă a fi prietenii tăi, și care îți poartă pică că tu nu ai grijile lor, că tu n-ai de plătit rate la bancă, că tu ești sănătos, că tu ești bine mersi. Acei oameni care atunci când tu le spui de o problemă de-a ta, te disprețuiesc, zicând că nu se compară cu problemele lor. Acei oameni care sunt atât de ignoranți încât nu realizează că toți avem problemele noastre, la toți ne este frică și nu există “eu am o viață mai grea”.

Chiar am ajuns să fiu judecată pentru că par fericită sau pentru că scot la iveală doar griji minore? Și dacă tot suntem (cică) prieteni, nu avem voie să vorbim și de griji mai mici? Chiar trebuie să-ți spun că mor ca să te simți tu bine?

Da, sunt dezamăgită că există astfel de oameni. Și încă o dată mi s-a demonstrat că trebuie să am grijă în cine să mă încred.

După acest episod chiar mă întrebam, oare ce ar trebui să vorbesc cu oamenii ăștia? Dacă zic de bine, mă laud, dacă zic de rău, nu e suficient de rău, dacă zic de foarte rău, mă plâng. Cum nu sunt genul să vorbesc de vreme, cred că o să o las baltă.

*post scris acum câteva luni – mi-a trecut repede dezamăgirea, am început să mă obișnuiesc cu oameni din ăștia. Voi aveți/ați avut din ăștia în viața voastră?


Mar
2012

Prietenii mei, prietenii tăi

categories: personal

Relația mea nu m-a costat nici o prietenie. Nu mi-am abandonat prietenii, nu i-am ignorat, nu i-am schimbat pentru prietenii lui. Am apelat la cea mai bună soluție: i-am adus pe toți împreună.

Prietenii lui. Prietenii mei. Majoritatea au devenit în timp prietenii noștri. Prietenii lui s-au împrietenit cu prietenii mei și așa s-a creat un grup mare, de oameni care se cunosc, se respectă și deși poate nu sunt prieteni la cataramă, se înțeleg și au ce să vorbească între ei.

Când organizăm vreo ieșire în oraș, un grătar, o aniversare, se cheamă prieteni și dintr-o parte, și din alta. Cu această ocazie se cunosc oameni noi, și de asemenea nici eu și nici iubitul meu nu suntem presați să renunțăm la prieteni sau să ne petrecem timpul doar cu prietenii celuilalt. (more…)


Mar
2012

Lucruri care nu-mi plac într-o relație de prietenie

categories: diverse

De-a lungul timpului am cunoscut tot felul de oameni, cu unii dintre ei devenind și (bună) prietenă. Așa cum și ei au încercat să mă accepte așa cum sunt, cu bune și cu rele, la fel și eu am învățat să mă descurc cu anumite lucruri care nu mi-au plăcut. Bine, descurcat înseamnă că ori am trecut cu vederea peste ele ori am renunțat definitiv la prietenie.

Posesivitatea

Am avut prietene extrem de posesive și geloase și oricât m-am străduit, niciodată nu le-am înțeles. De câte ori aflau că mi-am petrecut timpul și cu altă fată/fete, se supărau, întrebau cu năduf cum a fost, ce am făcut mai exact. Și prin atitudinea lor reușeau cumva să mă facă să mă simt vinovată că am îndrăznit să procedez așa, iar după un timp, am simțit că e nevoie să le ascund alte prietenii, doar pentru a nu le supăra.

Nu știu, eu n-am fost informată că prieteniile trebuie să fie…monogame.

Secretomania

Secretele mă deranjează în orice fel de relație, fie ea de prietenie sau iubire. Nu văd de ce este necesar să țin secrete întâlnirile cu prietenii sau să mint și să ascund că am ieșit cu unul sau cu altul. De cele mai multe ori motivul a fost chiar cel prezentat mai sus, posesivitatea altor prieteni. Deci prietenii mei țineau secret că ies cu mine sau că ne petrecem vreo sărbătoare împreună, pentru ca nu cumva un prieten de-al lor, prieten comun, să afle și să se supere că n-a fost invitat sau că nu s-au dus cu el.

În general nu-mi place să mint, dar când mai e vorba și de copilării de genul…Credeam că totuși la 24, 25 de ani, se mai termină cu astea, dar văd că încă sunt prezente în relațiile noastre de prietenie.

Atitudinea supărăcioasă

Nu-mi plac oamenii care se supără din nimicuri. Chiar nu am răbdarea să bibilesc un om, să îmi măsor constant cuvintele, faptele, doar pentru că are obiceiul să se supere și să se certe din orice. Dacă cineva se supără pe mine că n-am apucat să răspund la telefon, că n-am reușit să ne vedem în fiecare săptămână, că nu i-am răspuns la mesaj, atunci nu are ce căuta în viața mea. Nu am nevoie să mă streseze și prietenii.

Suspiciuni

Un prieten adevărat crede în tine. Nu te bănuiește de diverse lucruri urâte, nu te păzește, nu te interoghează mereu cu privire la ce ai făcut, ce ai fi putut face, ce ai vrut să faci și ce ai făcut sau nu.

Trădări

Într-o relație de prietenie cel mai mult țin la loialitate. Poate cer prea mult, dar vreau ca măcar cei mai buni prieteni ai mei să mă susțină, să nu fraternizeze cu cei care m-au rănit.

Nu știu cum e la voi, dar eu și prietenele mele avem aceiași prieteni și aceiași dușmani. Nu mă voi duce la fostul iubit al prietenei mele, care eventual a și rănit-o îngrozitor, să o bârfesc pe ea și să ies cu el în oraș (chiar și ca simpli amici). Nu voi deveni cea mai bună prietenă a celei care a trădat-o pe prietena mea. Cel mai probabil nici nu voi vorbi cu ea, iar dacă o voi vedea pe stradă mă voi uita și urât. Poate mie personal nu mi-a făcut nimic, dar a rănit-o pe prietena mea, a făcut-o să sufere, și când ea a plâns, și pe mine m-a durut sufletul. Și e de ajuns.

Toate acestea mă deranjează într-o relație de prietenie, acum mai mult ca niciodată. Nu mai suntem copii să ne jucăm cu sentimente, nu mai suntem adolescenți ca să nu ne respectăm între noi iar un pic de compasiune și înțelegere cred că oricine poate oferi, atât timp cât își dorește asta.


Jan
2012

Lucruri complicate

categories: diverse

Știți ce este tragic? Că dacă într-un cuplu un partener îl înșală pe celălalt, mai întâi află toți prietenii și eventual tot cartierul, și doar pe urmă, cu puțin noroc, află și cel încornorat.

Nici nu știți cât de repede circulă vorba, și curios e că tocmai bărbații transmit vestea cel mai bine. Ei sunt și cei care umblă mai mult pe afară, uneori la orele nopții, așa că văd mai multe. Au și mai mulți cunoscuți, cunoscuți care au și ei cunoscuți, și ce mai, bărbații bârfesc. Sau se informează reciproc. Și bărbații spun femeilor iar acestea le spun prietenelor lor. Așa că secretele nu pot fi ascunse prea bine, mai ales în cartiere cu mulți tineri. Secrete de orice tip, nu doar infidelități.

De-a lungul timpului am aflat de multe cazuri de infidelități. Și, spre rușinea mea, am preferat să păstrez tăcerea, asta deși mie mi-ar plăcea să-mi fie spus adevărul. Unul din motivele pentru care am ales să tac este că mi-a rămas în minte ceva ce mi-a povestit mai demult o prietenă. Aflase și ea de o infidelitate și i-a povestit prietenei ei, iar aceasta i-a zis că nu o crede, că e doar invidioasă și că vrea să-i distrugă relația. Și era vorba de prietene bune…

Am luat în considerare și faptul că nu e treaba mea, dacă nu am văzut eu cu ochii mei nu pot fi sigură 100% dacă e adevărat (până la urmă e vorba de o bârfă) și că cine știe, poate omul chiar știe, dar nu-i pasă sau nu vrea să fie umilit și mai mult, aflând că de fapt știu mult mai mulți adevărul. În plus există și posibilitatea să aibă o relație deschisă, mai ales în aceste vremuri moderne în care trăim.

În continuare nu știu care e cea mai bună soluție, așa că poate mă ajutați voi. Cum ați proceda, de exemplu, daca aflați că o persoană pe care nu o aveți la suflet este înșelată? Dar dacă sunteți prieten cu ambii și aflați că unul din ei îl înșală pe celălalt?

În toate aceste cazuri, ce ați face? Ați vorbi cu cel care a înșelat, i-ați spune adevărul celui înșelat sau nu v-ați băga?


Jun
2011

Prietenii trecute şi (ne)uitate

categories: personal

Am momente când mă apucă un dor nebun de prietenii mei din trecut, cei de care m-am îndepărtat, dintr-un motiv sau altul, deşi speram şi credeam că vom rămâne împreună toată viaţa.

Mi-e dor de colega mea de bancă din clasele primare. Am reîntâlnit-o la facultate, dar parcă lucrurile nu au mai fost la fel, nu mai găseam foarte multe lucruri în comun, nu mai ştiam ce am putea vorbi. Acum e căsătorită şi e mamă, e atât de departe de ceea ce sunt eu acum.

Nu o voi uita niciodată nici pe Cristina, o altă foarte bună prietenă din clasele primare. Îmi voi aminti mereu cu drag de orele întregi vorbite la telefon, de cum glumeam împreună, de figura ei năzdravană. Ne-am întâlnit din întâmplare acum vreo 6, 7 ani, la o petrecere de Revelion, dar n-am avut ocazia de a discuta prea multe.

Mi-e foarte, foarte dor de verişoara mea dragă, cea mai bună prietenă a mea din gimnaziu. Nu cred că am mai râs atât de mult cu cineva aşa cum am făcut-o cu ea, eram amândouă atât de năstruşnice, mereu cu gândul la poante şi farse. Acum ea e în Grecia iar eu aici…mai vorbim, ne mai întâlnim o dată la câţiva ani. Tare mi-ar plăcea să fie mereu alături de mine, să ştiu că o pot vedea oricând.

Îmi mai este dor şi de grupul nostru din liceu – 4 fete, mereu împreună, mereu apropiate. Timpul ne-a îndepărtat, au apărut certuri sau probleme. Voi fi mereu recunoscătoare că nu am pierdut-o pe Alexandra, că am rămas cele mai bune prietene, în ciuda activităţilor diferite. Mă bucur că o mai revăd din când în când pe Petronela, că mai apucăm să ne povestim şi să discutăm de una sau de alta şi apreciez tare mult susţinerea ei – mereu a fost alături de mine. Însă mi-e dor de Bianca şi aş vrea să apucăm să ne întâlnim mai des, nu doar o dată la câţiva ani.

Mi-e dor de cea mai bună prietenă din primii doi ani de facultate, de clipele petrecute împreună, de toate acele ieşiri în oraş – cred că au fost unii dintre cei mai frumoşi şi mai distractivi ani şi m-au ajutat să trec peste momente foarte grele din viaţa personală.

Nu uit nici de cea mai bună prietenă de la facultate, care din păcate a plecat din Iaşi şi s-a întors în oraşul natal. Mai vorbim uneori pe internet, însă mi-e dor să o văd, să vorbim şi să ne plimbăm împreună.

Îmi este dor şi de Crina. Am fost foarte apropiate pentru un timp scurt, câteva luni, însă a fost o relaţie deosebită, atunci am simţit cum este să ai iarăşi o prietenă bună cu care să te întâlneşti foarte des şi chiar m-am distrat foarte bine. Şi pe Crina ţările străine au luat-o de lângă mine.

De-a lungul vieţii avem zeci, chiar sute de prieteni. Prieteni, nu amici sau cunoştinţe. Dintr-un motiv sau altul, ei pleacă de lângă noi – poate e vina noastră, poate e vina lor, poate timpul sau distanţa ne îndepărtează. Ei vor rămâne însă mereu prietenii noştri şi eu de acum îi voi recunoaşte. Nu voi mai folosi titulatura de “cunoştinţă” sau “amic” doar deoarece nu ne mai împăcăm sau nu ne mai vedem. Suntem prieteni sau am fost prieteni.

Îmi sunteţi toţi dragi şi regret că nu mai suntem împreună. M-aş lupta pentru fiecare dintre voi, ca să vă am iarăşi aproape, să fie şi acum aşa cum a fost.


Mar
2011

Weekend cu aniversari

categories: personal

De obicei in weekend scriu articole pentru intreaga saptamana. Insa acest sfarsit de saptamana a fost mai deosebit, a fost primul in care chiar am simtit ca a venit primavara, primul care ne-a scos afara pentru a ne bucura de vremea superba.

M-am relaxat mai mult decat as fi facut-o in casa, in fata calculatorului. Si sambata si duminica am sarbatorit prieteni dragi (La multi ani inca o data Roxana si Andrei!), am citit mai mult, am fost la un gratar, ne-am distrat cu Albert, am mancat la restaurantul chinezesc. Lucruri marunte dar care ne fac viata atat de frumoasa…

Incerc astazi sa mai scriu ceva pentru blog, e posibil saptamana asta sa apara destul de putine articole noi dar sper sa nu va suparati prea mult pe mine. Mi-am luat vacanta weekendul acesta, vacanta de la tot, am vrut sa ma relaxez mai mult, sa-mi odihnesc ochii, mintea si trupul.

Sper ca ati avut si voi un weekend superb. Daca nu ati reusit sa petreceti mai mult timp afara veti avea ocazia saptamana viitoare, se pare ca vremea incepe sa tina cu noi, se va face din ce in ce mai frumos si mai cald.

O saptamana frumoasa va urez, spor la munca, la facultate sau scoala! 🙂


Feb
2011

Despre prietenie

categories: personal

Prieteniile sunt ca relatiile de dragoste. La inceput crezi ca va dura la nesfarsit, nu vezi decat calitatile amicului, iti face mare placere sa discutati, sa iesiti impreuna. Te destainui lui, ii zici ceea ce simti, ceea ce gandesti, ceea ce speri. Uneori apropierea emotionala e mai puternica decat in cazul unei relatii de dragoste.

Insa de foarte putine ori relatiile de prietenie rezista peste ani. De ce? Pentru ca prietenia se naste din apropierea dintre noi, din lucrurile pe care le avem in comun, iar cand acele lucruri dispar sau noi ne schimbam gandirea si comportamentul, atunci nu mai este nimic care sa o sustina. Si intervine astfel distantarea, in cele mai bune din cazuri, sau chiar cearta si ura, in cazurile mai nefericite.

Noi ne schimbam, nu avem cum sa oprim acest lucru. Viata ne confrunta cu diverse greutati si dezamagiri, care fie ca ne dorim sau nu, ne schimba. Devenim mai pesimisti, mai mult sau mai putin sociabili, mai putin intelegatori, mai prinsi in problemele noastre. Cand ne casatorim ajungem sa ne impacam mai bine cu persoane care sunt casatorite, deoarece cele care nu sunt nu ne inteleg pe deplin. Cand avem copii, ajungem sa ne petrecem timpul cu cupluri care au si ei copii, deoarece au aceleasi responsabilitati si preocupari. Si asa, ne departam de cei care nu sunt ca noi.

Cati dintre noi pot spune ca mai pastreaza legatura cu prietenii din copilarie? Dar cu cei din gimnaziu sau din liceu? Prietena cea mai buna din scoala generala sau din gimnaziu/liceu, va mai este si acum la fel de apropiata?

Am iubit-o foarte mult pe colega mea de banca din gimnaziu, am incercat sa pastrez legatura si dupa ce am intrat la scoli diferite. Dar faptul ca nu locuiam una langa alta, ca mergeam la scoli diferite, ce aveau pretentii diferite, ne-a departat. Ne-am regasit la facultate dar parca nu stiam ce sa vorbim una cu alta, totul era atat de…altfel.

O alta buna prietena din copilarie acum este complet schimbata. Nu mai avem aproape nimic in comun. Ea merge in cluburi, petrece aproape in fiecare seara; eu nu. Ea este acel gen party girl, cu fuste mini, sutiene la vedere, ce flirteaza cu oricine; eu sunt foarte conservatoare si nu-mi place acest tip de comportament. Cu toate acestea este o fata draguta si prietenoasa, dar nu stiu ce as putea discuta cu ea, nu mai avem aceleasi pasiuni sau dorinte.

La fel s-a intamplat si cu alte persoane din viata mea. De cele mai multe ori intervine distanta, dar si educatia, pasiunile sau aspiratiile. E trist si poate voi supara cand zic asta, dar prefer sa-mi petrec timpul in compania unor persoane de la care am ce invata, care se respecta si care doresc sa faca ceva cu viata lor. Imi plac mai ales acele persoane pozitive, care zambesc tot timpul, care nu lasa greutatile vietii sa le conduca spre un vartej de depresie si tristete.

Am si o intrebare pentru voi, poate ma ajutati sa inteleg mai bine aceasta situatie:

Ati ramas prieteni buni cu persoane care s-au schimbat mult de-a lungul anilor? Care se comporta intr-un mod pe care voi nu-l aprobati, cu care nu prea aveti ce sa mai discutati?


Jan
2011

You Made My Day!

categories: personal

12 ianuarie este mereu o zi foarte frumoasa pentru mine si asta datorita voua. In fiecare an sunt impresionata de mesajele voastre, de cuvintele frumoase si de urarile de bine. In acest an vreau sa multumesc fiecarei persoane in parte – you really made my day!

(ordinea e aleatorie)

Victoria, Andrei T, Madalina B, Alina M, Petronela B, Alexandra L, Mirel, Lavinia B, Serafin, Ecaterina P, Alexandra Z, Mihaela S, Letitia T, Cristina V (2), Raluca I, Raluca B, Silvia P, Mihaela C, Cristina V, Anca S, Simona S, Roxana O, Luiza O, Letita C, Anca C, Raisa D, Bogdan B, Andrei T, Laura L, Adrian M, Gina S, Egidiu P, Anca C, Ramona O, Ada I, Mihaela Ch, Ana-Maria C, Teodora T, Ioana B, Adina B, Mioara I, Alina O, Oana M, Ciprian, Marius S, Ines P, Lacramioara D, Andrei R, Ramona P, Anamaria B, Cristi A, Oana F, Madalina A, Vlad L, Ioana C, Andrei D, Cristina M, Livia P, Amelia G, Alin B, Dana Ioana R, Roxana B, Ana Maria, Camelia G, Paul P, George C, Andreea M, Iulia N, Iulia T, Boris, Serafim P, Dragos F, Wickie Tickie, Emilian N, Raluca N, Viorel C, Alexandru T, ADreamer Raluca, Iustinian P, Alina R, Smaranda A, Andreea P, Raluca S, Maria G, Monica B, Ruxandra F, Andrusca mea, Madda Ilade, Dana Macsim, Pixxie, Shopperita, Maya, Adriana Adizzy, Alice, Denny, Camelia, Andrei Dutu, Bianca B, Alina Addicted, Diana, Roxy, Cintia, Roxana T, Dragos B, Valeria Maria, Elena B, Adrian C, Maria I, Zozo, Florin S, Bogdan T, Ninu, Olesia L, Livia N, Andreea G, Simona A, Simona O, Alina Z, Alina G, Oana, Adrianna G, Anca P, Irina, Evelina, Alina N, Adrian G, Delia, Cristi.

La cei de mai sus se adauga si Felix, membrii familiei mele (tata, mama, sora mea) si a lui Felix + colegele de munca ale mamei.

Va multumesc tuturor din suflet! >:d< :-* (more…)