Relația mea nu m-a costat nici o prietenie. Nu mi-am abandonat prietenii, nu i-am ignorat, nu i-am schimbat pentru prietenii lui. Am apelat la cea mai bună soluție: i-am adus pe toți împreună.

Prietenii lui. Prietenii mei. Majoritatea au devenit în timp prietenii noștri. Prietenii lui s-au împrietenit cu prietenii mei și așa s-a creat un grup mare, de oameni care se cunosc, se respectă și deși poate nu sunt prieteni la cataramă, se înțeleg și au ce să vorbească între ei.

Când organizăm vreo ieșire în oraș, un grătar, o aniversare, se cheamă prieteni și dintr-o parte, și din alta. Cu această ocazie se cunosc oameni noi, și de asemenea nici eu și nici iubitul meu nu suntem presați să renunțăm la prieteni sau să ne petrecem timpul doar cu prietenii celuilalt.

Bine, recunosc că acest lucru se poate și pentru că prietenii noștri sunt cam la fel, majoritatea lucrează în IT și/sau sunt absolvenți ai liceului unde am învățat noi. Poate dacă n-ar fi avut nici o treabă unii cu alții ar fi fost mai greu, dar tot am fi încercat să-i aducem aproape.

Am vrut să vorbesc despre asta pentru că am văzut foarte multe cazuri în care (mai ales) fata își abandona prietenii pentru prietenii lui. Din dorința de a-i face pe plac, de a nu-i impune lui să se obosească să le cunoască pe prietenele ei, poate pentru că-i era rușine de prietenii ei (pare surprinzător, dar sunt persoane care se rușinează cu prietenii lor, doar din cauză că n-au aceeași situație materială, educație cu cei noi sau că se îmbracă altfel, ș.a.), nu-și invită niciodată prietenele atunci când este vorba de o ieșire în grup, de exemplu un grătar. Vin doar prietenii lui, care brusc devin prietenii ei, singurii prieteni, cei de care este interesată. V-ați gândi că măcar la aniversarea ei vin și prietenii ei – greșit, cu aceștia se serbează separat sau chiar deloc.

Și este chiar trist. Și consider că aceste persoane chiar nu-și merită prietenii. Îi folosesc doar când au nevoie, după care îi aruncă imediat ce găsesc altceva mai bun (din punctul lor de vedere) sau ceva care le aduce un folos (puncte în plus în relația cu prietenul, impresionat de cât de bine se împacă cu prietenii lui).

Nu zice nimeni să nu te porți frumos cu prietenii lui, să te împrietenești cu ei, dar nu renunța la cei vechi și proprii. Se știe că timp liber suficient nu e, de aceea la ieșirile în grup, unde vin prietenii lui, cheamă-ți și tu prietenii. Ca să nu mai existe scuza “nu am timp să mă văd cu tine”. O să te simți și tu mai bine, mai în largul tău, o să se simtă și el bine. Și așa nimeni nu este ignorat, nimeni nu este pierdut. Părerea mea.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

20 comments on “Prietenii mei, prietenii tăi”

  1. Cea mai buna decizie ati luat-o, si important e ca si functioneaza. Asta e perechea perfecta, lasa si unul si celalalt, pune si unul si celalalt

    • Asa e Marius. Vietile se pot combina, nu e nevoie ca unul din parteneri sa renunte la viata sa pentru viata celuilalt.

  2. Bine spus! Mi se pare groaznic să renunţi la prieteni doar fiindcă nu mai corespund cu imaginea ta sau fiindcă aşa crezi să se simte mai bine partenerul. Oameni care şi-au înlocuit prietenii cu alţii cu imagine şi statut… mă îngreţoşează. Şi din păcate cunosc destui.

    • Pe mine ma ingretoseaza cand ii vad ca uita de prietenii lor cand nu au nevoie de ei (au un iubit), apoi se reintorc la ei (se despart de iubit), apoi pleaca din nou (isi gasesc alt iubit), s.a..

  3. Bun sfat! La tine, trebuie sa recunoastem, a fost o situatie mai deosebita, situatia ideala. Sincer, nu mi s-a intamplat sa renunt niciodata la prietenii mei pentru ai lui. Nici macar n-am facut eforturi sa-i plac pe cei din urma… 😀

    • Asa este, avem f multi prieteni comuni din gimnaziu, liceu…
      Eu m-am imprietenit cu multi prieteni de-ai lui, dar si el mi-a cunoscut prietenii si petrecem timp impreuna.

    • Nu stiu, nu mi se pare asa greu. Se organizeaza un gratar, fata aduce cativa prieteni, baiatul aduce cativa prieteni. De ce ar fi dificil sau problematic? E vreo problema daca cunosti oameni noi? E deranjant ca vin si oameni straini, cu care totusi poti lega o prietenie?

  4. parerea ta e buna:) desi si eu am fost tentata sa renunt la unele prietene de-ale mele pe motiv ca erau ori prea sofisticate ori prea modeste , si simple in raport cu gusturile sotului meu sau ale amicilor lui, totusi n-am facut-o. la inceput a fost mai greu, dialogurile mai fortate (veneam din lumi diferite, fara istoric comun) dar acum formam un grup mai mare si mai colorat. cel mai bine e ca fiecare ne-am extins aria de preocupari. de exemplu eu am ajuns sa cunosc oameni din it si asa mai aflu si eu cate ceva, ii mai intreb…sau cei pasionati de alpinism…sau de vanatoare

  5. La voi e mai simplu mai ales ca practic ati crescut impreuna. Noi avem “grupe” de prieteni din diverse surse, si in general toata lumea se intelege cu toata lumea.

    • Asta asa e, am crescut impreuna si avem f multi prieteni comuni. Dar de-a lungul timpului ne-am format si prieteni proprii, de la facultate de exemplu sau in cazul meu, de pe blog. Si tot i-am adunat impreuna.

  6. Nici noi nu avem prieteni. Familiile- a mea si a lui -suntem uniti ne vizitam si ne petrecem mult timp in compania lor.
    Eu am prietenele mele, putine la numar dar foarte valoroase
    Iar el are un prieten si multi parteneri de afaceri. Nu ii mai ramane timp pentru socializare.
    Ne e foarte bine asa 🙂
    Bine, avem cunostinte comune, ne vizitam suntem invitati la masa, ii invitam noi. Dar nu e ceea ce eu as numi prietenie

  7. Eu din experienta am invatat caci cu cat grupul de prieteni este mai mare cu atat e mai usor de dezbinat. Asa ca prefer sa imi fac timp in particular pentru putinii prieteni pe care ii am si sa petrec timp de calitate cu fiecare dintre ei 🙂

  8. Ca bine mai zici. Cum sa-ti fie rusine cu prietenii tai? Daca e asa, inseamna ca nu-i consideri prieteni… Totusi, e destul de complicat cu prietenii intr-un cuplu, daca acestia nu au caractere cat de cat asemenatoare. Insa nu trebuie abandonati niciodata…

    • Decat sa zici ca nu ai timp sa te vezi cu prietenii tai (desi de prietenii lui ai mereu timp), mai bine ii aduni impreuna. Si oricum, mie mi se par mai distractive aniversarile, gratarele sau excursiile cu mai multi prieteni, si de-ai tai si de-ai lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.