Ieri am trăit o nouă experienţă. Am făcut duş în aer liber. La fel şi hainele mele. 🙂
Se pare că vremea ţine să fie tare ciudată vara asta. Avem parte de zile caniculare şi de seri cu furtuni şi ploi torenţiale. Eu am confundat o astfel de ploaie torenţială cu o ploaia blajină de vara aşa că nu mi-am făcut prea multe griji şi am ieşit afară. Fără umbrela, fără geacă, cu pantofi de primăvară. Nu aveam de mers decât cam un minut până la maşină. Dar acel minut a fost de ajuns. În câteva secunde bluza era lipită de corp. Pantalonii din verde deschis s-au transformat în verde închis. Pantofii s-au îmbibat de apă. Lentilele ochelarilor au fost acoperite de picături de ploaie. Ochii ţineau să se închidă. Nu ştiam cum să mai fac să îi deschid, să pot vedea pe unde merge.
Mai cu gândul că poate răcesc, mai zâmbind sau chiar râzând de situaţia în care mă aflam, am ajuns încet, încet la maşină. Maşină care era parcată într-o baltă de apă pentru că bineînţeles, canalizările n-au mai făcut faţă. Iar drumul spre casă mi-a arătat cam cum arată oraşul după o ploaie torenţială de câteva minute – haos total.
Majoritatea străzilor din oraş erau inundate, cu apa ajungând până la glezna piciorului cel puţin. Centrul oraşului părea a fi aproape navigabil. Capacele canalelor pluteau. Mici gheizere erau formate în mijlocul şoselei. Maşinile de-abia mai reuşeau să înainteze. Şi de această imagine avem parte aproape în fiecare zi, de o săptămână încoace. Imagini aici: http://www.phonecto.com/2013/06/28/iasiul-dupa-ploaie/
Aştept vreme mai bună. Aştept ca cei care ar trebui să se ocupe de oraşul asta să îşi facă treaba (o să aştept mult şi bine, nu?). Aştept să văd dacă am răcit sau nu. 🙂
Oh, sper sa nu racesti! Dar deh, te-ai racorit putin 😀
Si noi avem parte de o vreme aiurea, vant mult, ploi marunte, aer rece.. Si ieri m-a pacalit, cand am vazut o raza de soare afara si eu, bineinteles, m-am imbracat mai subtire.. Si cine-a tremurat toata ziua prin oras? Cine stranuta acum? :))
🙂 Dimineata m-am trezit ok, nu simt ca m-a luat raceala. Dar am avut grija ca in masina sa dau repede drumul la caldura, m-am dus direct acasa, m-am schimbat de hainele ude, am facut o baie calda si am stat la caldura. 😛
Am trecut si eu printr-o experienta (oarecum) similara (pe care intentionez sa o povestesc pe blog one day, am si multe fotografii) pe la inceputul lunii iunie si te inteleg perfect. Oricum eu prefer vijeliile, ploile, racoarea de o mie de ori caniculei.
Sper sa nu racesti, eu nu am patit-o atunci. 🙂
“Majoritatea străzilor din oraş erau inundate, cu apa ajungând până la glezna piciorului cel puţin. Centrul oraşului părea a fi aproape navigabil.”
Asa ceva insa nu s-a intamplat atunci. Dar cu alte ocazii, cu siguranta. 🙁
N-am racit. Deocamdata. 🙂
Si eu am avut parte de un dus din asta, tot in Iasi. S-a intamplat acum 2 seri, coboram din autobuz si afara turna cu galeata. Nu cred ca au trecut 30 de secunde pana ce am fost toata uda :))
La mine zilele astea a fost cam frig. Am iesit intr-o zi in tricou si pantaloni lungi si mi-au inghetat toate cele, chiar daca erau acoperite >)).
Astazi a plouat torential toata ziua in bucuresti 🙁
m-am udat cu tot cu umbrela mea prapadita in cele cateva minute de mers pana la magazinul din coltul blocului pentru a-mi cumpara un pachet de tigari. nasoala vreme sa ramai fara 😀
Si ieri a plouat in Iasi…iarasi a fost dezastru. Si inca e.
Mie cu ploile mi se intampla altceva — niciodata nu o nimeresc daca sa iau umbrela cu mine sau nu. Dimineata cand ma pregatesc sa merg la job, ma uit afara, si estimez ca azi nu va ploua, si in consecinta nu imi iau umbrela. Ei bine, cu siguranta in acea zi va ploua. Iar a doua zi, ca sa nu mai patesc la fel, iau umbrela cu mine, si ghici — nu ploua. Noroc de o colega de-a mea, care pastreaza tot timpul o umprela de rezerva la birou, si daca se intampla sa ploua si sa nu am umbrela, o pot lua pe a ei de rezerva si sa o returnez a doua zi. 🙂
Ar trebuie sa iti cumperi mai multe si sa lasi cate una peste tot: la serviciu, in masina, acasa. 🙂
Recent (cu vreo săptămână-n urmă, nu mai mult), m-a luat soțul de mână și m-a târât până-n mall-ul ce se află la cinci minute de noi ca să cumpărăm pamperși piticului. Doar ce se oprise ploaia și ieșise un soare cum nu te-ai fi așteptat după vijelia de dinainte. Am zis că n-are ce să se întâmple. Ei bine, s-a-ntâmplat, căci, la întoarcere, plictisindu-mă să ocolesc toate băltoacele din drumul nostru, am ales să trec prin ele fără să-mi pese că mă ud. Și le-am luat pe toate așa, până ce, dintr-un exces de entuziasm, m-am trezit sărind, la propriu, în toate, spre disperarea soțului, căruia i-a părut rău că a insistat să îl însoțesc. A fost atât de revigorant încât, când a început (EVIDENT) să plouă, am rărit pasul spre a mă bucura de prima astfel de plimbare în ploaie după nici nu mai știu câți ani. Nu-i cazul să mai povestesc cum am ajuns acasă, dar nici să descriu rânjetul de copil de pe figura mea. Așa că să plouă și să nu ne mai ascundem după ferestre!
Eu vara nu mai fără umbrela merg sa m-a ude pana la piele chiar dacă e torențiale de nu vezi 100 de metri ploaia e doar apa peste tot merg aștept in stația de autobuz câte o ora si stau in continuare ud de curge apa pe mine si lumea se uita la mine nu m-a feresc niciodată de ploaie chiar când tuna si fulgera merg si m-a uit sa nu fie Copacia si m-a uda in 50 de secunde si eu stau cu orele in Maieu sau in mâneca scurta si nici odată n-am răcit in vara lu 2015 m-am plimbat cam de 60 de ori si n-am racit