De la 7 ani am fost înconjurată de animale şi mereu mi-au fost dragi. I-am iubit pe toţi, fie că a fost vorba de câini, pisici, iepuri, arici, peşti sau găini. Bineînţeles că am avut şi preferaţii mei, cum ar fi Terry, labradorul meu negru şi primul animal din casa noastră, şi Negruţu, primul meu motan. Dar acum am alţi iubiţi şi iubite, despre care vă povestesc mai jos.

Albert

Albert este ca şi copilul meu. Este incredibil cât de mult poţi ajunge să iubeşti un animal, cât de mult te poate ajuta, cât de mult te poate susţine. De 4 ani de zile locuim în acelaşi apartament, m-am obişnuit atât de mult cu el încât nu pot să concep viaţa fără el, nu mă simt acasă în apartamentul meu atunci când el nu este prezent. Mi-e greu şi noaptea să dorm dacă nu este aşezat pe covoraşul de lângă pat sau dacă nici măcar nu este prin casă.

V-am scris de multe ori despre el, n-am cine ştie ce noutăţi. Pe zi ce trece devine din ce în ce mai cuminte, mai drăgălaş, mai deştept. Este un şmecher şi jumătate, când vine vorba de mâncare înţelege tot. Mâncarea lui preferată este ciorbă cu carne, mănâncă inclusiv legumele din ea. Din păcate pentru el în 95% din cazuri primeşte hrană uscată. În ultima vreme a cam pus pe el, dar aici eu sunt vinovată, trebuie să-i cântăresc mâncarea şi să-l duc să facă mai mult sport.

Ce chestii amuzante mai face? Păi dacă ai ghinionul de a trece pe lângă el având un covrig în mâna lăsată jos, atunci aproape sigur rămâi fără covrig. Imediat ce vede pe cineva că are ceva de mâncare în mâna care stă la nivelul lui, se repede să o fure.

Şi acum o galerie cu muuulte poze, pentru că nu pot să le sortez. Sunt toate postate şi pe Instagram.

Leila

După Albert, Leila este preferata mea. Este căţeluşa surorii mele (şi a nepoţelei mele), are doar câteva luni şi câteva kilograme, dar este teribil de simpatică. Până am cunoscut-o pe ea nu-mi plăceau deloc câinii de talie mică. Mi se păreau enervanţi, gălăgioşi şi agresivi. Însă Leila m-a cucerit. Nu vrea decât afecţiune. Mai mult decât mâncare, mai mult decât joacă. Vrea să o mângâi, pe căpuşor, pe burtică, să o iei în braţe, acceptă să o legeni, să o dai pe tobogan (din ăla mic, pentru păpuşi).

photo 5 photo

Baba

Cel mai bun prieten al lui Albert este un ciobănesc frumos pe nume Baba. Nu cred că are un anisor de viaţă dar este deja imens. În prima poză de mai jos Baba era puiuţ, avea doar câteva luni. Şi deja era cât Albert. A doua poză e făcută acum câteva săptămâni. Nu ştiu cât se observă din ea, dar Baba în picioare are o înălţime de vreo 170-175 cm.

Albert mai rămâne noaptea la Baba, mănâncă şi beau din aceeaşi oală, se joacă, se fugăresc. Baba e blând cu Albert, nu-l bruschează, nu vrea să-i arate că el e şeful. E foarte prietenos şi amabil cu invitaţii lui. 🙂

photo 1 10377359_10152212430518862_8451917610295815793_n

Albert, Leila si Baba nu sunt singurele animale cu care-mi petrec timpul. Mă mai întâlnesc şi cu colegele de “casă” ale lui Baba, 3 pisici, două din ele fiind maidaneze şi a treia o Albastră de Rusia superbă. Din cele trei preferatul meu este însă motanul negru pentru că este incredibil de afectuos, lucru demonstrat într-oo seară, când mi-a stat în braţe ore în şir cât m-am uitat la televizor. Nu uit nici de câinii mamei mele, doi maidanezi, Boris şi Vulpiţă. Pe Boris îl avem de ani întregi, Vulpiţă e mai nou şi din păcate cu el nu mă prea împac pentru că e pur şi simplu enervant. Sare într-una, e agitat, viclean. Dar deh, mă descurc eu cu el.

La cum mă ştiu pe mine mereu voi avea animale în jurul meu. Nu concep viaţa fără măcar un sufleţel din ăsta mic lângă tine.

Povestiţi-mi şi voi despre animalele din viaţa voastră. Aveţi acum, aţi avut?

13 Comments on Iubiţii şi iubitele mele

  1. Buna dimineata! Am un catel, un metis de Corgi, de 4 ani. A fost gasit de sotie si fata, la Costinesti, sub o baraca de santier. Este sufletul si viata casei!

  2. Foarte frumos articolul tau 🙂 Si eu sunt o foarte mare iubitoare de animale si de aceea mi-a placut mult…
    Da,am avut o pisicuta pe care o chema Kitty timp de 12 ani dar care din pacate a murit de cancer uterin…veterinarul a zis ca nu are rost sa o operam pt ca oricum tot va muri,asa ca mai bine o lasam sa-si traiasca viata fara sa o chinuim cu operatii,tratamente,etc…am plans dupa ea 3 zile incontinuu si inca mai sufar cand ma gandesc la ea. Exact cum ai zis si tu,niciodata nu mi-am imaginat ca te poti atasa atat de tare de un animal. Imi doresc sa imi iau o alta pisica insa momentan mi-e teama ca iar ma voi atasa si iar voi suferi in cazul in care va pati ceva…
    Am avut si la tara doi catei maidanezi,salvati de pe strada cand erau puiuti de o luna…Bobby si Lupita (ea fiind o corcitura de ciobanesc german),insa si ei au murit pentru ca erau destul de batrani.Am suferit si dupa ei,bineinteles. Acuma trebuie sa ne luam pentru la tara alti catei si abia astept sa ma joc cu ei 🙂

    • Si eu am suferit tare mult cand a murit Negrutu, motanul negru de care am pomenit. Eram foarte atasata de el si a fost un soc pentru mine cand am ajuns acasa si l-am gasit pe moarte. Fusese prins de cainii mei din curte (aveam pe atunci si un Akita Inu) si muscat foarte tare. La fel, medicul a zis ca mai bine il eutanasiem. Am plans zile in sir dupa el si de atunci nu m-am mai putut atasa la fel de o pisica. Am avut o pisica si la apartament, cu care am trait un an, doi, dar n-am iubit-o la fel de mult, nu stiu…mi s-a inchis inima pentru iubirea de pisici. 😛

  3. Vai, cat is de dulci!!!
    Eu am o pisica de 13 ani jumate, sta la ai mei acum. O iubesc, ea pe mine asa si asa de cand m-am mutat. :))
    Si-n plus, ea inca mai crede ca noi suntem pisicile si ea master and commander.

    • Da, asa credea si motanul meu (Negrutu). El era sefu’, ba chiar ma si “composta” cand nu faceam cum voia el.

  4. Ce pofticios e Albert! 😀 Cam greu sa-ti pui cainele la dieta. :))
    Sa te bucuri cat mai mult timp de acum inainte de dragostea lor, Mihaela. 🙂

  5. Am doua pisici acum, un motan si o pisica de 4 si respectiv 2 ani. Inainte sa plec de acasa tot o pisica am avut, care a murit saraca la 9 ani. Inainte de matzele mele am vazut animale doar la bunica, gama obisnuita, dar nu pot sa’mi mai imaginez viata fara animale. Ba imi tot promit ca atunci cand ma voi muta la casa o sa’mi iau si doi catei, probabil maidanezi sau cockeri.

    • Nici eu nu pot sa-mi imaginez viata fara animale…Si eu as vrea sa am macar 2 catei la casa, 2 pisici…si poate si alte animale.

Leave a Reply to Mihaela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.