Posts Tagged ‘albert’

Ispita lui Albert

Vă povesteam zilele trecute despre aventura lui Albert, care a evadat din curte de 2 ori într-o noapte, speriindu-ne teribil. De atunci v-aţi gândi că s-a liniştit, dar nici gând. Şi în caz că vă întrebaţi ce l-a apucat aşa deodată vă spun eu: o “domnişoară”.

Domnişoara în cauză este o căţeluşa mică, a nimănui, probabil abandonată pe strada noastră şi care tot intră pe sub un spaţiu mic de sub poartă. Albert nu încape pe acolo, dar ea da. Şi chiar dacă am încercat să blocăm temporar acel spaţiu, este isteaţă şi împinge până-şi face loc.

Citeste in continuare: Ispita lui Albert

Cum l-am recuperat pe Albert cu ajutorul Facebook-ului

Ce te trezeşte dimineaţa mai repede decât cea mai tare cafea? Să afli că ţi-a dispărut câinele din curte. Vestea bună este că l-am găsit repede, nevătămat, cu ajutorul unor oameni buni care au avut inspiraţia să anunţe pe Facebook că au găsit un câine pe stradă.

Albert al nostru este un câine foarte sociabil şi activ. De obicei îşi petrece nopţile lătrând şi discutând cu toţi câinii din zonă, dar seara trecută s-a gândit că este mult mai distractiv să sape pe sub gard şi să iasă în stradă, în căutare de alintături. Prima postare pe un grup de pe Facebook a fost pusă la miezul nopţii. Un tânăr îl găsise, nu putea să-l ia, a pus un mesaj. În comentarii cineva a spus că a fost recuperat de stăpân. De fapt fusese recuperat de vecinul nostru care l-a şi băgat în curte înapoi. Dar Albert nu s-a stăpânit aşa încât a mai evadat o dată, nu ştim la ce oră. A doua postare, pe alt grup de pe Facebook, a fost pusă la 6 dimineaţa, de alt băiat, care a precizat că cineva din zona l-a luat şi are numărul lui de telefon.

Citeste in continuare: Cum l-am recuperat pe Albert cu ajutorul Facebook-ului

Iubiţii şi iubitele mele

De la 7 ani am fost înconjurată de animale şi mereu mi-au fost dragi. I-am iubit pe toţi, fie că a fost vorba de câini, pisici, iepuri, arici, peşti sau găini. Bineînţeles că am avut şi preferaţii mei, cum ar fi Terry, labradorul meu negru şi primul animal din casa noastră, şi Negruţu, primul meu motan. Dar acum am alţi iubiţi şi iubite, despre care vă povestesc mai jos.

Albert

Citeste in continuare: Iubiţii şi iubitele mele

Albert, în toată splendoarea sa

Cei care mă urmăresc pe Instagram sunt familiarizaţi deja cu zecile de poze pe care le pun cu Albert. Cum să nu mă apuce fotografiatul când e aşa simpatic? În schimb pe blog n-am mai scris aproape nimic de căţelul meu drag, aşa că vă povestesc astăzi câte ceva despre el.

Albert a “cucerit” în ultimele luni întreaga casă. Dacă înainte avea la dispoziţie doar bucătăria, holul şi “camera lui” (adică biroul), acum îşi petrece timpul şi în sufragerie şi în dormitor. De ce? Ca să fie alături de mine, bineînţeles. 🙂

Citeste in continuare: Albert, în toată splendoarea sa

Caut o prietenă dar nu găsesc

Nu pentru mine, ci pentru dragul de Albert. A ajuns la vârsta la care își dorește și el o prietenă, o domnișoară labrador din Iași. Din păcate se pare că aceste domnișoare sunt tare greu de găsit…Și nu numai Albert caută, ci și alți domnișori la fel ca el.

Noi, posesorii de labradori, am ajuns să ne contactăm unii pe alții pe stradă, în speranța că ne vom potrivi. Prima dată a fost bine, stăpâna “labradoriței” (așa îmi place să le zic) ne-a luat numărul de telefon, ne-a sunat ulterior, însă când a auzit că stăm la apartament a căzut învoiala. Citeste in continuare: Caut o prietenă dar nu găsesc

Albert la 2 ani

Albert împlinește astăzi, 10 noiembrie, 2 anișori. Nu mai este pui, însă e la fel de simpatic și drăgălaș, foarte cuminte, iubitor și deștept.

Ca și anul trecut, vă prezint câteva poze simpatice cu el, ca să vedeți ce frumos a crescut. 🙂

Începând cu 1.01.2011, Albert doarme în pat. Avem un pat (de o persoană) care nu e folosit, așa că l-a preluat, și după cum vedeți doarme foarte comod, uneori chiar și cu capul pe o pernă (de decor). Nu mereu îi place să stea și pe pătură, așa că o dă la o parte, iar eu, ca mama lui, trebuie să-i fac patul în fiecare dimineață.

Îi place la nebunie să ne plimbăm prin pădure. Aleargă, se joacă cu bețe (bineînțeles că le alege pe cele mai lungi și mai grele), adulmecă. După ce obosește vine și merge lângă noi, la pas…

 

…după cum se poate vedea și în poza din stânga, sus. Albert stă și la pozat – în dreapta sus eram în Bucium, ne plimbam pe platou (era ceață).

Citeste in continuare: Albert la 2 ani

Iubire necondiţionată

Am aflat cum este să fii iubită necondiţionat. Indiferent ce faci, indiferent cum arăţi sau cum te porţi, indiferent cum gândeşti, eşti iubit. Nu ştiu dacă vreo fiinţă umană este capabilă de astfel de sentimente, pentru că noi ne gândim prea puţin la alţii şi prea mult la noi – nu, o astfel de iubire este posibilă doar din partea unei fiinţe cu adevărat curate, loiale, care are capacitatea de a se dedica total unui om. Cred că aţi ghicit că este vorba de prietenul cel mai bun al omului, câinele.

Citeste in continuare: Iubire necondiţionată

Primavara…

Sambata a fost o zi absolut superba asa incat ne-am luat catelul si am mers la o plimbare prin Padurea Breazu. Am apucat sa-i fac vreo doua poze si sa-l filmez; zilele astea o sa va arat mai multe filmulete cu el, le avem pe conturile noastre de Youtube, dar nu le-am facut publice pana acum. Sa vedeti si voi cat de simpatic e. 🙂

Imi plac atat de mult transformarile din natura specifice primaverii…au inflorit primele flori, au inceput sa iasa fire mici de iarba printre frunzele uscate…Cum sa nu fii optimist cand simti ca totul din jur renaste?

Citeste in continuare: Primavara…

1 2