În 2008 am deschis acest blog şi la scurt timp am cunoscut-o online pe Ana Muşat prin intermediul blogului ei, questioare. Am început şi o relaţie de amiciţie online, ne citeam una alteia blogurile, lăsam comentarii când era cazul, făceam şi link exchange. Şi deşi i-am citit majoritatea articolelor de pe site, niciodată nu m-am oprit asupra acelora din seria Cum am omorât-o pe Diana. Probabil m-am gândit că nu e ceva serios, că se va opri din scriere, că va lăsa povestea neterminată. Sau că va dura prea mult până o va termina şi nu voiam să stau să aştept o continuare.
Dar uite că n-am avut dreptate. Cum am omorât-o pe Diana a fost şi este ceva serios, prin urmare Ana a devenit autoare publicată. Şi a fost drăguţă şi mi-a trimis şi mie un exemplar din cartea ei, cu autograf. Şi îi mulţumesc pentru asta.
În primul rând trebuie să menţionez că îmi place foarte mult coperta cărţii. Am şi votat pentru această imagine, aşa încât mă bucur că a ieşit câştigătoare.
Cât despre carte, mi-a întrecut orice aşteptare. Mi s-a părut foarte bine scrisă, interesantă, plină de suspans. Citisem o mulţime de biografii în ultima perioadă aşa încât acest roman sensibil mi s-a părut revigorant, o schimbare binevenită.
Nu o să intru în detalii despre acţiunea cărţii pentru că nu vreau să destăinui prea multe, vreau însă să pun accent pe acele elemente care mi-au plăcut în mod deosebit:
- limbajul – mi-a plăcut mult felul în care s-a exprimat Ana în această carte. Mi-a lăsat impresia unei persoane extrem de sensibile, cu un limbaj foarte bogat, şi am admirat-o pentru asta.
- suspansul – cu greu am lăsat cartea din mână, nu mă mai puteam opri, terminam un capitol şi trebuia să încep imediat altul, pentru a afla continuarea poveştii.
- capitole scurte – atunci când citesc o carte, dacă trebuie să fac pauze, îmi place să o fac între capitole. Mi se pare cel mai bine aşa. Şi în cazul acestei cărţi am putut face asta pentru că un capitol are o lungime de câteva pagini şi nu de peste 50, ca alte cărţi.
- nu este previzibilă – eu una nu am bănuit care va fi finalul acestei cărţi. Mă gândeam la cu totul altceva. Şi pot spune că nu am mai citit o carte asemănătoare, care să spună o poveste apropiată de cea din cartea Anei Muşat. Mi-a păstrat atenţia până la sfârşit şi m-a lăsat pe gânduri şi după finalizarea ei.
Şi pentru ca să fiu 100% corectă, o să menţionez şi ceva care consider că ar trebui îmbunătăţit pe viitor. Pe alocuri mai apar greşeli de tehnoredactare. Nu sunt deranjante, dar cineva care toată ziua scrie şi citeşte nu poate să nu le observe.
Concluzia? Mi-a plăcut mult şi vi-o recomand şi vouă, chiar merită a fi citită. O găsiţi de cumpărat aici, de pe contul de facebook sau o puteţi citi online de pe blogul Anei. Şi pe această cale îi urez mult succes în continuare, să mai scrie cărţi că o face bine. 🙂