Apr
2010

Renuntare la o parte din blogroll

categories: blog

Ieri seara am avut putin timp liber si am inceput curatenia de primavara in blogroll. Mi s-a recomandat sa fac acest lucru, fiind o lista mult prea lunga…si daca oricum nu ne vizitam, nu ne aducem reciproc vizitatori, de ce sa continuam colaborarea?

Altii au ales doar sa scoata din lista, fara sa anunte. Eu am vrut sa fac ceea ce trebuia, asa ca am anuntat printr-un email persoanele scoase din lista (si m-am chinuit putin sa caut adresele de email, majoritatea neavand date de contact pe blog). Am scris frumos, politicos, mi-am cerut si scuze.

Ca sa scot 5 persoane mi-au trebuit 30 minute: intai am verificat daca ne cunoastem, daca imi aduc vizitatori, daca mi-au vizitat vreodata blogul, apoi am cautat adrese de email si i-am contactat.

Reactia: o doamna a fost extrem de politicoasa; un tip s-a crizat si repede a trecut in defensiva: ah, ca tu oricum ai putine informatii! Nu inteleg de ce trebuie repede sa reactionam atat de urat la o cerere facut in mod politicos, anuntata. Orice colaborare are si un sfarsit, odata ce nu aduce beneficii decat unei parti sau chiar nici uneia.

Si acum ma duc la gratar sa ma relaxez. Have a great day!


Apr
2010

Julie & Julia

categories: filme

Imi place sa vad filme care ma impresioneaza si care ma inspira. Julie & Julia a fost filmul perfect pentru ieri seara, l-am urmarit degustand un pahar de Cabernet Sauvignon si trebuie sa recunosc ca, impreuna, au fost combinatia perfecta.

Julie & Julia prezinta 2 povesti adevarate: cea a lui Julie Powell, interpretata de Amy Adams, o tanara de 30 de ani, complet nemultumita de viata ei, si Julia Child, jucata de superba Meryl Streep, sotia unui diplomat care incearca sa-si gaseasca o ocupatie la Paris.

Ni se prezinta viata celor 2 femei, despartite doar de timp si de schimbarile aduse de acesta. Daca Julia isi prezinta retetele in carti, Julie le afiseaza pe blogul ei – asa de mult ne-am schimbat in doar 50 de ani.

Sa incep cu Julia Child. Impreuna cu sotul ei ajung la Paris, unde acesta va lucra ca diplomat. Incearca sa-si gaseasca o ocupatie, realizand palarii, invatand sa joace bridge, dar ceea ce o va atrage in final este gatitul. Julia recunoaste deseori ca ceea ce face bine si ceea ce ii place sa faca este sa manance, sa deguste retetele splendide ale francezilor si sa le prepare si ea. Din pacate in acele vremuri nu existau carti cu retete culinare frantuzesti, traduse in engleza, asa ca Julia va scrie una. Se va confrunta cu diverse probleme, insa in final va reusi sa scrie atat cartea, cat si sa aiba propria emisiune la televizor despre retete culinare.

Julie Powell a ajuns intr-un punct al vietii in care nu se mai regaseste. Lucreaza pe un post mult sub calificarea ei, nu a reusit sa-si publice cartea si s-a mutat cu sotul in afara New York-ului, pentru a mai economisi bani. Tot ceea ce ii face placere este sa gateasca, in special retetele Juliei Child. Sotul ei o va determina sa creeze din aceasta pasiune un proiect personal: isi propune ca in decurs de un an sa realizeze toate retetele din cartea de bucate scrisa de Julia Child. 524 retete in 365 zile, cu o slujba full-time, o casa de intretinut si un sot. La inceput nu e sustinuta nici de mama ei, insa in curand blogul ei va incepe sa fie citit si ceea ce la inceput parea doar o joaca, se transforma in multiple oportunitati pentru Julie Powell.

Julia Child a murit in 2004, la onorabila varsta de 91 de ani (de fapt 92, mai avea 2 zile pana la serbarea zilei). Se spune ca nu a apreciat munca Juliei Powell, a considerat-o doar un mod ca aceasta sa castige notorietate. Nu a apreciat faptul ca Julie nu a descris pe blog rezultatul final al gatitului, cat de delicioase au fost preparatele sau ce a invatat din ele.

In ceea ce priveste Julie…a ajuns deja la a doua carte publicata, un film a fost realizat pe baza primei…nu sta rau deloc. O puteti citi aici: http://juliepowell.blogspot.com/. Iar blogul care a inspirat acest film este aici: http://blogs.salon.com/0001399/.

Primul articol de pe blog este aici: http://blogs.salon.com/0001399/2002/08/25.html. Exact ca in film :). Blogul nu arata cine stie ce, dar trebuie sa luati in considerare ca a fost inceput in 2002, iar in Romania nu s-a auzit de bloguri pana in 2004 -2005.

Acestea fiind zise, va recomand filmul si blogul :). Spor la vizionat/citit.


Apr
2010

Premii

categories: personal

Am primit 4 premii in ultima luna, de la niste fete foarte simpatice:  Mika, Andreea, Camelia si Pixxie. Le multumesc si cu aceasta ocazie, le voi trimite si eu mai departe.

Regulile sunt :

1. Postarea premiului
2. Mentionarea persoanei care l-a trimis
3. Oferirea premiului altor persoane
4. Afisarea linkurilor acelor persoane
5. Anuntarea fiecarui castigator pe blogul personal
6. Realizarea unei liste cu 10 lucruri care imi plac sau 7 date despre mine

Incep cu oferirea premiilor. Voi oferi premiul doar celor care stiu ca ar aprecia astfel de premii (din lista le exclud bineinteles pe persoanele care mi-au oferit premiile, desi mi-as dori sa le ofer si lor, chiar merita):

1. Brunette

2. Mihaela Chelaru

3. Deea

4. Isabela

5. Adra White

Si acum 10 lucruri despre mine:

  • Imi plac foarte mult animalele, am avut pana acum 5 pisici, nici nu mai stiu cati caini, pesti, iepure, chiar si un arici 😛 (am stat la casa, asa se explica numarul mare).
  • Nu imi place sa ma cert, mai ales la facultate, datorita unor proiecte care mi se par atat de putin importante pentru cariera mea.
  • Ador mancarea gatita, as manca toata ziua mancare de varza, ciulama, pui cu smantana, s.a. 🙂 Sper ca nu v-am facut pofta de dimineata.
  • Nu-mi place sa ma plimb prin mall fara un scop precis, respectiv de a cumpara ceva.
  • Imi place mult sa merg la gratare si de-abia astept primul gratar la care vom merge cu cainele nostru.
  • Vara trecuta ma batea gandul sa plec in America cu Work and Travel.
  • Atat de mult imi place sa cant incat in liceu eram singura din clasa (dintre cei alesi) care mergea la cor.
  • In liceu ma inscriam sa merg la olimpiade deoarece ni se dadea o saptamana libera pentru pregatire 🙂
  • Am castigat premii la fazele judetene la matematica si istorie si premii la concursuri de engleza si lb romana si sunt foarte mandra de ele.
  • Am inceput sa colectionez globuri cu zapada din orase pe care le-am vizitat.

Multumesc inca o data pentru premii :).

Later edit:

Ii voi mentiona aici pe cei care mi-au mai trimis premii intre timp:

http://bondaricasecrets.blogspot.com/


Apr
2010

Cum sa-ti faci propriile creatii handmade

categories: diverse

Produsele handmade sunt deosebite datorita unicitatii si a nonconformismului lor. Mi se par sinonime cu tineretea si personalitatea rebela, sunt de cele mai multe ori mai ieftine si mai accesibile decat hainele/bijuteriile din comert.

Sunt insa si creatii handmade destul de scumpe pe internet, cum ar fi un tricou la 80 lei sau o brosa la 90 lei, care ar face o mica gaura in bugetul nostru. Majoritatea produselor handmade facute de profesionisti sunt scumpe…e si normal, daca vrei un produs care sa arate foarte bine, atunci scoti portofelul. Daca adaugam timpul pierdut pentru a gasi un furnizor de creatii handmade cu adevarat de calitate si care sa arate bine…nu stam grozav. Adaugam si timpul pe care acel furnizor il pierde cu realizarea produsului tau si cel pe care il pierdem stand “la coada”, asteptand ca designerul sa termine cu alti clienti si sa se apuce si de noi.

Solutia la toate aceste probleme este simpla: ne apucam de facut propriile creatii handmade. Nu este deloc greu, iti trebuie o suma modica pentru a-ti achizitiona cateva elemente de inceput, multa rabdare si mai ales, mult timp liber. Este un hobby potrivit mai ales pentru adolescenti, fiind chiar o metoda buna pentru a-ti dezvolta creativitatea si de a nu pierde timpul liber prin baruri sau cluburi :). Sunt extrem de utile si atunci cand, de exemplu, pregatesti o nunta si nu vrei sa cheltui bani pe accesorii, ci vrei sa le pregatesti tu.

De unde va cumparati materiale? Nu este cazul sa umblati prin magazine, puteti cumpara tot ce aveti nevoie de pe www.margelesiaccesorii.ro, www.margele.net sau www.margelutze.ro (pe masura ce mai aflu de astfel de site-uri, le adaug aici). Margele, pandantive, perle, pietre semipretioase, lantisoare…gasiti tot ce doriti si inca la preturi bune. Daca vreti sa pictati textile, atunci gasiti aici tot ceea ce aveti nevoie:http://www.picturaonline.ro/shop/culori/08-culori-textile/cat_20.html.

Cum creati produsele? Va recomand sa incepeti cu ceva usor. Cumparati materia prima de pe site sau din comert, o pictati, adaugati toarte la pandantive pentru a realiza cercei, lucruri de acest gen. Urmatorul pas este trecerea la creatii cu FIMO sau acele paste modelatoare. Iti trebuie un pic de rabdare ca sa ii dai forma corecta. Cele mai dificil de creat sunt anumite bijuterii, unde sarma trebuie modelata.

Tutoriale handmade:

Tot ce trebuie sa stiti despre FIMO:

Internetul e plin cu tutoriale, daca nu va multumesc linkurile de mai sus, dati o cautare pe google.

Cine a indraznit sa incerce?

Denisa a avut curaj, cu ceva timp in urma, sa se apuce de facut bijuterii cu pasta FIMO, si chiar se descurca foarte bine. Puteti vedea aici creatiile ei si cateva sfaturi: http://denisadesign.com/.


Apr
2010

Linkurile saptamanii

categories: web

De aceasta data va voi prezenta cateva site-uri/bloguri care au ca tema principala nuntile. Am dat intamplator peste toate trei si m-au impresionat prin calitatea informatiilor, pozele superbe si designul atragator.

  • Blog de mireasa – poze absolut superbe! Este si normal, sunt realizate de fotografi profesionali.
  • Accesorii de nunta – Magazin online de unde puteti achizitiona accesorii pentru nunta (aici gasiti si figurinele pe care vi le-am prezentat intr-un articol).
  • Adra White – blogul firmei Adra White, firma condusa de un cuplu, prietenii unor prieteni de-ai mei. 🙂 Am dat de blogul lor prin intermediul blogului colegilor mei de la Facultatea de Informatica si mi-a placut ca se tin de treaba. Blogul firmei nu a fost creat degeaba, apar articole zilnic. Bravo!


Apr
2010

Costume de baie LadyShop.ro

categories: cumpărături

LadyShop.ro a adaugat astazi cateva modele noi de costume de baie, care imi plac foarte mult. 🙂 Nu sunt ieftine, sunt insa de foarte buna calitate, realizate din materiale aduse din Italia si Franta. Accesoriile unice si originale alese de Meriell Club pentru a infrumuseta costumele de baie sunt anti-alergenice si rezistente la apa sarata. Aici aveti mai multe informatii despre compania Meriell.

Preturile costumelor variaza de la 160 – 199 lei, insa daca urmariti blogul LadyShop veti afla de un eveniment surpriza cu reduceri 😛 (in cateva ore va aparea anuntul). http://www.ladyshop.ro/blog/


Apr
2010

Catre cine directionam 2% din impozitul pe venit?

categories: diverse

In curand va trebui sa mergem la Finante sa depunem declaratiile de venit pe 2009 (mai exact pana pe 15 mai), asa ca trebuie sa ne decidem cat de curand catre ce organizatie vom directiona 2% din impozit. Anul trecut am sustinut proiectul SMURD, anul acesta am hotarat sa vad mai multe organizatii si sa ma decid pe urma.

Am facut o mica lista cu cateva fundatii principale. Important e ca puteti alege dintre mii de asociatii, in functie de ce sustineti, promovati sau placeti. Daca sunteti sau aveti rude bolnave de o boala cronica, majoritatea au asociatii si puteti dona acolo (mai jos aveti cateva fundatii pentru lupta impotriva cancerului si hiv/sida). Daca va place alpinismul, sunt fundatii care sustin acest sport. Cred ca ati inteles ideea :).

Aveti obligatia de a depune Declaratia privind veniturile realizate daca, in anul 2008, ati obtinut venituri din categoria:
1. Activitati independente
2. Venituri din cedarea folosintei bunurilor
3. Venituri din activitati agricole impuse in sistem real
4. Castiguri
din transferul titlurilor de valoare
5. Castiguri din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen

SMURD

Un proiect important si care cu siguranta ar merita banii nostri este SMURD. In fiecare zi sunt mii de accidente pe strazile din Romania iar cei de la SMURD pot fi singura sansa pentru persoanele care sunt blocate in masini, cu rani grave. Meritam asistenta de calitate, ambulante dotate cu tot ceea ce este necesar si personal calificat.

Banii pe care dumneavoastra ii directionati vor fi folositi pentru achizitionarea de masini de interventie, aparatura medicala, medicamente, materiale sanitare sau finantarii altor proiecte destinate functionarii eficiente a Serviciul Mobil de Urgenta Reanimare si Descarcerare (SMURD).

Denumire entitate nonprofit: FUNDATIA PENTRU SMURD
Cod de identificare fiscala: 20177660
Cont bancar (IBAN): RO15 RNCB 0188 0848 0804 0001

Toate detaliile, formulare si alte informatii pe gasiti aici.

Cum mai putem ajuta? Putem trimite bani catre organizatie prin euplatesc.ro (este un formular aici), direct in conturi sau prin actiuni de voluntariat.

INIMA COPIILOR PENTRU MARIE CURIE

Un proiect aproape de inima mea, Inima Copiilor pentru Marie Curie a avut un succes rasunator. S-a pornit de la dorinta infiintarii unei simple sali de operatii si a unui salon de terapie intensiva si s-a ajuns la un departament cu o suprafata de peste 500mp. Astfel, vor exista o sala de operatii, 2 saloane de terapie intensiva, un laborator de cateterism si toate spatiile anexe necesare pentru ca acest departament sa functioneze conform standardelor actuale.

Eu am ajutat prin trimiterea unui sms, ceea ce puteti face si voi. Se pot face donatii online sau direct in contul bancar. Daca ai o firma poti ajuta asociatia fiind sponsor. Este important de subliniat faptul ca sumele donate de contribuabili se scad direct din impozitul pe profit, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

  • sunt in limita a 0,3% din cifra de afaceri
  • nu depasesc 20% din impozitul pe profit datorat.

Daca va hotarati sa alegeti aceasta asociatie pentru directionarea celor 2%, aveti aici datele necesare:

Denumire entitate nonprofit: ASOCIATIA “INIMA COPIILOR”

Cod de identificare fiscala: 18365182

Cont bancar (IBAN): RO96BUCU046333852511RO01

Formulare si mai multe informatii gasiti aici.

(more…)


Mar
2010

Hachiko: A dog’s story

categories: filme

Acest film mi-a fost recomandat de mai multe persoane…m-au avertizat ca voi plange asa ca, la randul meu, va avertizez ca veti plange nu mult, ci foarte mult.

Filmul prezinta povestea adevarata a unui caine Akita Inu, pe nume Hachiko. Ca pui, este gasit in gara de un profesor de muzica, rol jucat de Richard Gere, si este adoptat de acesta. Este numit Hachiko dupa pandativul pe care il purta la gat (un simbol care reprezinta cifra 8 in limbajul japonez; 8 – hachiko).

Urmarim cum trec doi ani din viata celor doi: Hachiko il conduce in fiecare dimineata pe profesor la gara, il asteapta cand profesorul termina orele, fac baie impreuna atunci cand au o intalnire neprevazuta cu un sconcs, se joaca impreuna, Hachiko primeste un masaj ca la carte din partea profesorului, s.a. In acelasi timp ne este prezentata si viata de familie a profesorului: este casatorit, foarte fericit in casnicie si are o fiica.

Aceasta a fost partea frumoasa a filmului, cea fara plans :). Urmeaza partea a doua: intr-o zi, profesorul face un infarct in timp ce este la universitate si moare. Hachiko il asteapta la gara sa se intoarca, dar acesta nu mai soseste. Il asteapta si a doua zi si in fiecare zi ce urmeaza. Sotia profesorului pleaca din oras, Hachiko este preluat de catre fiica, insa simte nevoia sa mearga in fiecare zi la gara, sa isi astepte stapanul, astfel incat fuge constant de la noile gazde.

Dupa cateva astfel de intamplari, fiica ii ofera libertatea mult dorita si Hachiko se muta in preajma garii, unde il poate astepta linistit in fiecare dimineata si dupa-amiaza pe stapanul sau. 9 ani de zile a asteptat Hachiko, pana in clipa in care a murit. O asemenea loialitate nu a mai fost intalnita, astfel incat in orasul unde s-a desfasurat aceasta intamplare, a fost construita o statuie a lui Hachiko, chiar in fata garii.

Si acum cateva detalii interesante:

1. Dupa cum am precizat, filmul este realizat dupa o poveste adevarata. Hachiko chiar a existat, s-a nascut la o ferma de langa orasul Odate, Japonia. Dupa un an, a fost adus la Tokyo de catre stapanul lui, profesorul de agricultura Hidesaburo Ueno. In fiecare zi Hachiko il intampina pe stapanul sau langa gara Shibuya, pana in mai 1925, cand profesorul a facut un infarct in timp ce era la universitate si a murit. Hachiko a fost daruit unei alte familii, insa deseori fugea si se ducea la fosta lui casa iar cand a realizat ca profesorul nu mai locuieste acolo, a inceput sa mearga zilnic la gara. L-a asteptat acolo in fiecare zi, timp de 9 ani, pana cand a murit. Pe parcursul asteptarii sale, Hachiko a atras atentia calatorilor, a aparut chiar si intr-un ziar (de unde si poza de mai jos). Cei de la gara primeau donatii pentru ca sa-i asigure mancarea zilnica.

Mai jos aveti o poza cu Hachiko si cu statuia inaltata in onoarea lui.

(more…)


Mar
2010

Leapsa

categories: personal

Preluata de la Strumfita cu esarfa.

Primul cuvant pe care l-ai spus: Probabil ca mama, insa nu stiu sigur.
Prima zi de scoala generala: Imi amintesc vag cum m-a imbracat mama cu uniforma si mi-a facut codite…cum am ajuns in curtea scolii si cei din clasele mai mari ne-au intampinat si au tinut buchetele de flori astfel incat sa formeze o cupola, sub care am intrat noi in scoala.
Primul tau sarut: Nu am sa-l uit niciodata. 🙂 La 15 ani, cu actualul iubit. 9 years together & counting…
Prima formatie care ti-a placut la nebunie: Directia 5
Primul cd cumparat: Un CD al unei formatii straine
Prima zi de liceu: Prima zi de liceu nu e asa deosebita, asa ca voi vorbi de prima zi de gimnaziu la liceul unde mi-am petrecut ultimii 8 ani de scoala. Am mers la deschiderea anului scolar impreuna cu sora mea si atunci mi-am intalnit cea mai buna prietena, atunci l-am vazut prima data pe Felix (si tin minte perfect, sora mea mi l-a aratat, ca era simpatic :P) si atunci mi-am cunoscut si dirigintele.
Primul cuvant pe care ti l-a adresat prietenul / prietena cel / cea mai bun / buna: Probabil un salut, inainte sa facem cunostiinta
Prima zi de facultate: Iarasi, nimic deosebit. Nici nu am fost la deschidere.
Prima restanta: Inca n-am avut restante :P. Sper sa nu am nici in viitor.
Prima zi la locul de munca: Desi nu e chiar primul loc de munca, e cel la care m-am dus cu cele mai mari emotii, si anume cand m-am angajat la Paralela 45. Am facut cunostiinta cu colega si cu sefa mea, mi-am preluat biroul…cam atat.
Prima oara cand ai postat pe blog (data): 29 decembrie 2008

Leapsa merge mai departe la Camelia, Luiza, Pixxie, Simona, Inka, Boris (daca ii plac lepsele) si oricine mai vrea.