Gânduri la cumpărături

Ca de obicei, intru la Poema. Miroase aşa de frumos aici. Iar hainele de pe rafturi sunt exact cum îmi plac mie, cum aş vrea să mă îmbrac zi de zi. Bluze albe, rochii creion negre, pantofi cu toc înalt, viu coloraţi. Cu toate acestea, deşi ador hainele de aici şi mă uit aproape în fiecare zi la noutăţile apărute pe site-ul lor, nu numai că n-am cumpărat nimic, dar nici măcar n-am probat ceva. De ce? Nu ştiu…

Zara începe să-mi placă din ce în ce mai mult. Înainte mi se păreau haine scumpe şi potrivite pentru persoane mai în vârstă ca mine. Probabil am ajuns la vârsta la care hainele de aici mi se adresează. Ce pantofi frumoşi au. Cu tocuri imense bineînţeles. Analizez o pereche de sandale, total nepotrivite pentru vremea de acum. Îmi plac. Mult. Dar sunt conştientă că nu le voi purta niciodată pentru că pur şi simplu nu pot să port pantofi cu toc de 10.5 cm. Trec mai departe. Blugi albi, 129 lei. Un preţ bun pentru nişte blugi de care chiar am nevoie. Dar nu acum, la vară. Nu pot să dau nişte bani pentru ceva ce voi purta peste câteva săptămâni bune.

Bershka. Îmi plac magazinele din grupul Inditex. Dar, aşa cum Zara începe să mi se pară din ce în ce mai potrivit pentru mine, când intru la Bershka şi Pull & Bear şi sunt înconjurată de adolescenţi, cu hainele lor grunge, mă simt ca o intrusă. Aşa că mă plimb rapid printre rafturi şi ies imediat.

Oysho. Of, dragul meu Oysho, cu hainele tale de casă superbe, dar care sunt atât de scumpe! Pe toate le-aş lua. Acum am văzut o cămaşă de noapte tip salopetă, cu maiou şi pantaloni scurţi, şi un halat subţire asortat. Împreună ajung la cam 400 lei. Ies cu inima grea de acolo, încercând să uit tot ce-am văzut şi să-mi ţin portofelul acolo unde îi este locul, nedeschis, în geantă.

1396281422_2_1_2 1396281422_1_1_2

Ultima oprire este CTS Corner. Nu mai sunt tentată să cumpăr ceaiuri, le-am încercat cam pe toate de acum, în schimb acum sunt fan cafea de aici. Am încercat până acum vreo 5 sortimente dar azi nu am chef de teste. Cumpăr 150 grame de cafea aromată Hazelnut, o alegere deloc îndrăzneaţă, dar delicioasă.

Mă îndrept spre casă. Gândul îmi stă la hainele de la Zara. O să-mi treacă. 🙂

Micul Panda şi noua mea cană preferată

A trecut peste o lună de la ziua mea de naştere şi totuşi de-abia acum vă scriu despre unul din cadourile primite, o surpriză care m-a încântat foarte mult. Raluca, asa departe de mine cum e, m-a surprins cu un voucher la magazinul de ceaiuri Tashi, pentru ca să-mi aleg ceaiuri noi şi accesorii pentru servirea ceaiului. Cei de la Tashi au fost şi ei drăguţi şi au mărit valoarea voucherului, ca să-mi pot alege şi mai multe. Mulţumesc Raluca, mulţumesc Ionela!

Din toate lucrurile alese, cel mai încântată sunt de cana cu flori de cireş. Este absolut superbă, din porţelan fin, de calitate, pictată atât pe exterior cât şi pe interior cu flori de cireş. Cana aleasă de mine face parte din colecţia “Sărbătoarea ciresului” şi are o capacitate de 350 ml. Din aceeaşi colecţie mai fac parte o cană de 500 ml şi o cană cu încălzitor, care iarăşi, mi se pare foarte tentantă.

IMG_7046 IMG_7047

Am ales şi vreo 6 sortimente de ceaiuri, de plante sau rooibos, ca să le pot servi la orice oră. Astăzi vi-l prezint pe primul degustat, Micul Panda. Cu o astfel de denumire nici nu aş fi putut alege alt sortiment. Ingredientele sale sunt: bucăţi de mere, bucăţi de ananas, ceai alb, frunze de bambus, mentă creaţă, frunze de mure, aromă, petale de trandafir, gălbenele.

Pentru preparare se foloseşte apă la 100 grade Celsius şi un timp de infuzie de 6-8 minute. Cana cu flori de cireş nu are şi sită, am folosit una de la altă cană, şi culmea, se potriveşte perfect.

IMG_7048 IMG_7049

Prima impresie? Este un ceai cu adevărat delicios, atât de parfumat şi de aromat! Şi dulce, deşi n-am adăugat niciun îndulcitor. Notele principale sunt de mere şi mentă. Sunt un mare fan al ceaiului de mentă, aşa încât asta nu poate decât să mă bucure. Ca note secundare, simt ananasul şi petalele de trandafir.

Este într-adevăr un ceai revigorant, aşa cum este descris şi pe etichetă. Of, ce dor îmi era de un ceai de calitate. Parcă nu-i simţi dorul şi nu-ţi dai seama (după un timp mai lung) de diferenţa de calitate dintre un ceai obişnuit şi unul premium. Dar şi când deguşti un ceai bun…îţi aminteşti cât de mult iubeşti de fapt ceaiul.

Bravo pentru acest sortiment. Îmi place cu adevărat mult de tot.

Frumoasele chinezoaice – Lisa See

frumoasele-chinezoaice_1_fullsize

Am ignorat coperta care dă impresia mai mult de roman de duzină, şi am rămas încrezătoare ştiind ce fel de cărţi poate scrie această autoare. Aşa cum mă aşteptam, Lisa See nu m-a dezamăgit.

Această carte a fost ceva nou pentru mine. Am descoperit America anilor 1938-1948, din perspectiva a trei chinezoaice. Am aflat cu surprindere cât de marginalizaţi erau chinezii pe tărâm american, chiar şi cei născuţi şi crescuţi acolo. În majoritatea statelor americane chinezii nu aveau voie să se căsătorească cu albii. Indiferent ce studii aveau, cu greu îşi găseau ceva de lucru şi nu mereu conform educaţiei lor. Chiar şi aşa, chinezii o duceau excelent faţă de japonezi. În acele timpuri în care Statele Unite şi Japonia erau în război, japonezii născuţi în America erau nevoiţi să se ascundă, pentru a nu fi acuzaţi că sunt spioni şi/sau trimişi în lagăre de concentrare. (more…)

Celor care m-au ajutat să călătoresc

Oricine a petrecut pe acest blog 30 de minute a observat că iubesc să călătoresc. Am avut şansa de a călători destul de mult până acum şi pentru asta sunt recunoscătoare acelor oameni care m-au ajutat să-mi îndeplinesc acest vis.

Le mulţumesc părinţilor mei care au ţinut ca de mică să vizitez cât mai multe ţări, să merg în circuite turistice care să-mi deschidă apetitul pentru frumos. Cu ei am vizitat cap-coadă Spania şi ţările nordice. Tot ei m-au trimis şi în Grecia, să petrec o vară cu verişoara mea şi cu această ocazie să mă bucur de Creta cea frumoasă şi misterioasă.

apus-creta

Le mulţumesc celorlalţi părinţi ai mei, adoptaţi, dna Lavinia şi dl Alexandru, pentru oportunitatea de a călători prin Europa, de a cunoaşte pe îndelete oraşe din Belgia, Franţa, Germania, Luxembourg, Austria.

mondsee

Îi mulţumesc din nou mamei mele pentru excursia din Italia. Era una din ţările unde doream să mai ajung, unde simţeam că n-am petrecut destul de mult timp. Cele câteva ore în care m-am plimbat prin Veneţia erau insuficiente pentru a putea spune că am văzut cu adevărat o ţară. Acum Italia îmi este o dragă cunoştinţă. Am cunoscut capitala ei, am cunoscut şi “intrusul” din inima ei, Vaticanul, am cunoscut şi perla (după părerea mea), Sicilia.

sicilia sicilia-italia

Şi îi mulţumesc tatălui meu pentru Paris. Paris în septembrie este absolut minunat, sunt atât de multe locuri de văzut, totul este atât de frumos. Parisul este ceva clasic, nu îşi va pierde niciodată farmecul. Deşi de obicei nu-mi doresc să revin în locuri deja vizitate, Parisul e diferit. M-aş întoarce cu drag aici, an de an, pentru că e ceva deosebit.

moulin-rouge

Ca orice iubitor de călătorii, mă uit aproape zilnic în categoriile “circuite 2016” de pe diverse site-uri ale agenţiilor de turism. De exemplu, agenţia Bavaria Tour are circuite în toată lumea la preţuri avantajoase. Visez la o Anglia, poate ceva mai exotic. Dar ştiu şi că acum avem alte priorităţi, alte cheltuieli, aşa că rămâne să visez în continuare şi să-mi fac planuri pentru anii viitori.

bavaria-tour

Date contact agenţia Bavaria Tour: Bdul. Mihail Kogalniceanu, Nr. 18, Sector 5  (de la statuia lui Mihail Kogălniceanu 50 metri mai jos, pe partea dreapta). Tel: 0744300309 sau  021 / 310.75.11.

Despre dormitorul meu de vis

Nu sunt prea pricepută la design, ales culori, combinarea lor. Îmi pare rău să o spun, dar nu mă pricep, cel puţin nu aşa de mult precum mi-aş dori. Tocmai de aceea m-am întâlnit zilele trecute cu un designer care să transpună în realitate dormitorul meu de vis.

bedroom-1142602_640

Dormitorul va avea dublu rol: de cameră de dormit şi birou. În schimb nu va conţine niciun dulap, nu mai vreau să am în dormitor haine, prosoape, aşternuturi şi altele. Ca să vă faceţi o părere, în prezent dormitorul meu adăposteşte inclusiv aspiratorul, bradul artificial, decoraţiuni de Crăciun, cărţi (citite), combina audio (pe care n-am mai folosit-o de cel puţin 3 ani), un laptop stricat. Toate acestea vor dispărea, chiar nu e locul lor în dormitor.

Eliminând toate acestea, camera va fi suficient de mare pentru a adăposti atât patul, cu cele două noptiere, cât şi un birou, micuţ şi drăguţ, câteva rafturi suspendate, un fotoliu pentru citit, o măsuţă pentru cafea pe care o voi folosi când voi avea chef de făcut puzzleuri (Noriel are câteva tare drăguţe).

Patul mi-l doresc cât mai mare, King Size, de culoare albă, cu tăblie tapiţată. N-am găsit încă în magazine ceva care să-mi placă, dar mai caut. De o parte şi de cealaltă a patului se vor găsi două noptiere, din aceeaşi gamă cu patul, ca să se potrivească. Pe jos vreau să pun nişte covoraşe albe, cât mai pufoase. Îmi pot imagina că se vor murdari repede, tot praful se va aşeza pe ele, dar îmi asum. Sunt pregătită să le curăţ cât mai des şi eventual să am şi covoraşe de schimb pentru ele.

La capătul patului se va găsi televizorul. Ştiu, nu e recomandat televizorul în dormitor, dar mie îmi place să mă uit la TV până când mi se face somn.

Mai mult decât patul, mă entuziasmează biroul, pe care îl vreau alb, nu mare, dar suficient cât să pot lucra confortabil la laptop. Biroul va fi poziţionat lângă geam, pentru lumină naturală dar şi pentru o vedere frumoasă a copacilor din zonă.

Rafturile suspendate vor fi perfecte pentru a adăposti cărţile preferate. Aş vrea să aibă un design deosebit, poate în formă de ramuri de copac, poate altceva, în funcţie de inspiraţia designerului şi de ce pot găsi pe piaţă. Nu vreau să fie ceva foarte încărcat, nu ţin să îmi depozitez toate cărţile acolo. Restul cărţilor le adăpostesc la mama. 🙂

Şi nu în ultimul rând, lângă rafturi va exista şi locul de citit: un fotoliu mare sau o canapea de 2 persoane. Nu ştiu dacă vreau o canapea din imitaţie de piele sau din material textil, nu ştiu ce culoare. Nu ştiu dacă e ok să fie şi ea albă, la fel ca patul, noptierele, biroul sau rafturile.

Cam ăsta e dormitorul meu de vis. Ce părere aveţi?

Vizitând Italia: Muntele Vezuviu

O altă atracţie turistică pe care am vizitat-o în Italia a fost Muntele Vezuviu, cel mai cunoscut din Italia, cel mai cercetat vulcan activ din lume şi singurul vulcan activ al continentului european.

Am plecat cu un autocar din Roma spre Vezuviu, urmând ca după vizită să ne cazăm în Napoli. Autocarul ne-a dus până în apropierea craterului vulcanic, este o parcare amenajată acolo pentru autocare turistice, care însă nu pot şi staţiona. Nici n-ar fi suficient loc.

Am avut o oră la dispoziţie pentru poze, cumpărături şi bineînţeles pentru a urca până în vârf. Pentru cine era în stare. Taxa de intrare pe crater este de 6 euro, se achită în parcarea de care v-am spus, înainte de a începe să urci spre crater.

Nu ştiu exact cât am avut de mers până sus, am căutat pe net şi unii ziceau că ar fi vorba de 4 km, dar e mult prea mult, cred că a fost vorba de câteva sute de metri. Problema e că e vorba totuşi de urcare, pe teren alunecos, cu pietre. Nu e uşor deloc. Plus că fiind şi la altitudine, aerul devine din ce în ce mai rarefiat.

La începutul drumului am avut parte de privelişti minunate ale oraşului de la poala muntelui, însă pe măsură ce urcam, am fost învăluiţi în ceaţă şi n-am mai putut admira decât muntele şi craterul. Devine şi din ce în ce mai frig, vântul bate mai tare, aşa încât mare atenţie să ai haine groase la tine. Eu nu eram chiar cea mai bine îmbrăcată de acolo, dar am strâns din dinţi şi-am urcat în continuare.

img_5022 vezuviu

Pe drum am admirat grupurile de oameni de toate vârstele care parcurgeau acelaşi traseu. Am văzut şi oameni în vârstă care mergeau cu baston, am văzut şi copii. Mi-au dat putere să urc şi să tot urc, fără să mă plâng.

Am ajuns într-un final şi-n vârf, am făcut poze, filmuleţe, m-am uitat la crater de pe toate părţile, am cumpărat şi-un mic suvenir (erau şi în parcare aceleaşi suveniruri, dar m-am gândit să iau ceva de sus, să-mi amintesc că am urcat, că am făcut un efort).

muntele-vezuviu vezuviu-crater

Coborârea a fost mai uşoară, dar a trebuit făcută cu grijă, pentru că pământul e alunecos iar adidaşii mei nu erau chiar potriviţi pentru drumeţii.

Nu am fost eu aşa de mulţumită de vreme, picura, era ceaţă, dar citind ulterior pe net tot felul de păreri, am avut chiar noroc. Mulţi au păţit să ajungă până în parcare şi să descopere acolo că nu se permite accesul pe crater din cauza vremii proaste.

Am ajuns şi la vulcanul Etna, şi-n Roma sau Vatican, dar la ritmul în care public eu articole despre călătoria de 2 săptămâni, cred că vă voi povesti despre acestea peste câteva luni bune. M-am lămurit cu ideea mea de a avea un blog de călătorii. 🙂

Nu genul ăla de fată – Lena Dunham

nu-genul-ala-de-fata_1_fullsize

De ce mi-am dorit această carte? Nu pentru că aş urmări serialul Girls sau mi-ar plăcea de creatoarea şi actriţa Lena Dunham. Pur şi simplu am văzut cartea la Cărtureşti, am răsfoit-o şi mi s-a părut interesant scrisă. Aşa că am primit-o cadou şi m-am apucat să o citesc în urmă cu vreo 2-3 săptămâni. Şi greu am mai terminat-o, pentru că da, nu mi-a plăcut.

Nu e o carte proastă, pur şi simplu nu e genul meu de carte. Lena povesteşte diferite întâmplări din viaţa ei, vorbeşte despre părinţi, sora ei, bunica, prieteni, şi de asemenea despre iubiţi, despre diverse partide de sex, despre psihologii şi psihiatrii la care a mers şi despre tulburarea ei obsesiv-compulsivă. (more…)

Facebook şi viaţa privată

Se poate să ai cont de Facebook, Twitter şi/sau Instagram, blog, şi cu toate acestea să ai parte de o viaţă privată? Da, normal că da!

M-am gândit să scriu despre acest lucru pentru că am prieteni care nu au conturi pe reţele sociale. Ei zic că vor să aibă parte de intimitate, că nu îi interesează astfel de site-uri. Din fericire au prieteni care le “împrumută” conturile lor de Facebook. 🙂 Şi astfel:

  • când au nevoie de informaţii, să zicem date despre o anumită locaţie, un număr de telefon, tot la Facebook ajung.
  • colegii de la lucru, de la facultate, împărtăşesc diverse informaţii pe grupurile de pe Facebook. Mai ales când e vorba de firme mari, multinaţionale. Aşa că neavând un cont de Facebook cam rămâi pe dinafară. Puţini mai au chef să apeleze la email, la sms-uri, ca să transmită informaţii.
  • când discută cu prietenii, cu colegii, aceştia îi trimit la conturile de Facebook, să vadă poze din vacanţe, să vadă poze cu copiii. Pentru că cine mai stă să redimensioneze poze, să ceară adrese de mail, să le trimită pe mail, eventual şi câte 10, ca să încapă?
  • când ai de promovat o afacere, nu prea mai ai ce face, îţi trebuie cont de Facebook, ca să administrezi pagina afacerii respective.

Nu mai are rost să zic care sunt avantajele reţelelor sociale. Mai degrabă să vorbesc despre marele dezavantaj considerat, faptul că-ţi expui viaţa personală pe Facebook.

Dar şoc şi groază, poţi să ai cont pe Facebook fără să expui nimic. Poţi să-ţi pui ca poză de profil o floare, să adaugi doar persoanele care te interesează, să pui absolut tot pe privat, să nu fie nimic vizibil străinilor şi ai rezolvat. Te-a tăguit cineva? Nici o problemă, poţi scoate tagul. Te poţi bucura de ceea ce-ţi oferă Facebook, fără să oferi nimic în schimb.

Mă gândesc la anumite prietene, care nu au conturi de Facebook, din diverse motive, pe care le respect. Cu toate acestea să nu credeţi că nu apar poze cu ele pe Facebook. Chiar şi eu am pus, că deh, e vorba de una dintre cele mai bune prietene, normal că apare şi ea în poze cu mine, în cele mai importante momente din viaţa mea. Bine, n-aş fi făcut asta fără s-o întreb, dar sunt sigură că majoritatea persoanelor fără conturi de Facebook apar în poze pe Facebook, fără să fi dorit sau să-şi fi dat acordul. Pentru că asta e treaba, n-ai ce face. Nici nu te poţi purta ca un ciudat, să te apuci să interzici tuturor prietenilor să posteze poze în care apari şi tu sau să le ceri să te taie din poze. Deci dacă nu-ţi faci cont de Facebook că nu vrei să apară poze cu tine acolo, think again. Probabil asta deja s-a întâmplat.

Mă mai gândesc la mine, care am conturi de toate felurile, Facebook, Instagram, Twitter, am şi blog pe care scriu săptămânal, şi cu toate acestea vă dezvălui acum, în premieră, că sunt o mulţime de lucruri din viaţa mea, lucruri extrem de importante, care n-au fost menţionate acolo şi de care nu ştie nimeni decât familia şi prietenii cei mai dragi.

Deci da, poţi avea cont de Facebook şi/sau blog şi să-ţi păstrezi intimitatea!

P.S. Ce-i drept şi lucrurile s-au mai schimbat în ultimul timp. Acum câţiva ani, când de-abia apăruse Facebook sau Twitter, toate lumea avea impulsul de a posta cât mai multe poze, de a scrie cât mai mult, de a dezvălui tot. Mă uitam la contul meu de Twitter, scriam tot felul. Se vede că eram studentă, cu prea mult timp liber la dispoziţie. 🙂 Acum s-a cam terminat cu moda sutelor de poze pe Facebook, cu like-uri şi comentarii puse în aşteptarea de a se returna în aceeaşi manieră. Cel puţin asta am observat în grupul meu de prieteni, e posibil ca lucrurile să fie diferite pentru alte grupe de vârste.

Idei de cadouri pentru băieţi preadolescenţi

Am vorbit zilele trecute despre idei de cadouri pentru familii cu copii mici, astăzi trec la altă categorie de vârstă, preadolescenţii, mai exact băieţii cu vârste între 8-13 ani. Idei: biciclete pentru cei mici, haine, lego de la Noriel.

Când e vorba de copii de aceste vârste e destul de greu să ştii ce are pe acasă, ca să nu-i cumperi aceleaşi lucruri. Poate să fie şi din familia ta şi tot n-ai să ştii toate modelele de lego sau toate tricourile cu imprimeuri pe care le are în dulap. De asemenea, spre deosebire de bebeluşi şi copii mici, preadolescenţii au anumite preferinţe, ştiu ce le place, ce nu, şi sunt şi foarte sinceri în exprimarea părerilor. Nu e deloc plăcut să te duci cu un cadou şi să ţi se zică în faţă că nu-i place sau că-l mai are o dată. 🙂

Ceea ce vreau să zic prin asta e că e foarte greu să alegi un cadou. Dacă ar fi după mine le-aş da bani cash, mai ales dacă sunt mai mari, sau un voucher la un magazin de jucării. Ştiu sigur că ei ar fi foarte mulţumiţi. Dar nu ştiu dacă şi părinţii ar simţi la fel. Plus că oferirea de bani/voucher da impresia că nici măcar nu te-ai obosit să cauţi un cadou, că nu te interesează sau nu-ţi pasă.

Dacă nu te încumeţi să oferi bani sau vouchere de cumpărături, rămân următoarele variante, în funcţie de gradul de dificicultate al alegerii:

  • haine: cea mai simplă variantă. Nu vei oferi cel mai apreciat cadou al petrecerii, asta e sigur, câţi copii preferă haine în loc de jucării, dar măcar ştii că există şanse foarte mici ca să oferi un produs duplicat. Hainele au etichete pe care este precizată vârsta sau înălţimea copilului, aşa încât nu vei da greş cu o mărime prea mică sau prea mare. Pont: dacă nu eşti sigur, cumpără o mărime mai mare, măcar dacă nu îi vine acum, o să-i vină peste câteva luni. Varianta ideală: unele magazine oferă un bon pentru returnare şi schimbare produs, pe care nu este afişat preţul.
  • lego: da, cred că vă este clar de acum că eu sunt fan lego. Problema e că sunt greu de dăruit, nu ştii exact ce modele mai are copilului, nu ştii dacă nu cumva va mai fi cineva care îi va cumpăra fix acelaşi model de lego. Dacă vrei neapărat să cumperi aşa ceva, vorbeşte cu părinţii, întreabă-i, cere-le părerea.
  • bicicletă, role, patine, echipament sportiv, s.a. – sunt cadouri mai scumpe şi pot trezi sentimente diferite la părinţi vs copii. Unor părinţi le este frică să-şi lase copilul să se dea cu rolele sau cu patinele iar unii copii nu-s fani activităţi sportive. Cel mai bine este să întrebi părintele, să afli dacă copilul are vreun sport preferat, dacă are nevoie de ceva pentru practicarea acelui sport.

Spor la cumpărături şi petrecere frumoasă!

Camera bebeluşului

Când vine momentul să pregătim camera bebeluşului, la ce ne gândim? Culori, mobilă, accesorii precum masă de înfăşat, premergător, jucării. Dar hai să le luăm pe rând.

Culori

Sunt nenumărate posibilităţi când vine vorba de culorea sau culorile pereţilor, de desene, picturi. Că tot suntem în 2016, putem apela la culorile anului: rose quartz şi serenity, se potrivesc de minune în camera bebeluşului.

crib-890565_640 room-669427_640
Mobila

Cel mai important este pătuţul, dar utile mai sunt şi dulăpioarele, pentru depozitarea hainelor, fotoliu pentru alăptare, pentru un plus de confort, masă de înfăşat, pentru schimbarea scutecelor rapidă şi uşoară, cu toate produsele necesare aflate la distanţă mică.

Decoraţiuni pentru camera

Camera bebeluşului poate fi foarte frumos decorată cu tapet, stickere sau de ce nu, pictată manual cu personaje din poveşti. Avantajul stickerelor este că se pot dezlipi uşor şi se pot lipi altele, în funcţie de preferinţele copilului.

Produse pentru patul bebelusului

Pătuţul ca pătuţul, dar importantă e şi salteaua, lenjeria de pat, perna. Ar mai fi poziţionatorul, care ajută la dezvoltarea corectă a coloanei vertebrale, sistemul de înfăşare, pentru menţinerea somnului liniştit şi relaxat al bebeluşului şi apărători pat, pentru momentele pe care le petrece în patul părinţilor, unde nu există grilaj.

Scaun masă bebe

Bine, locul acestui produs este în bucătărie, dar merită menţionat aici. Cam de la 6 luni încolo, scaunele de masă ajută la poziţionarea corectă la masă şi la hrănirea mult mai uşoară a celui mic.

Carusel pătuţ + alte jucării

Cred că prima jucărie a unui bebeluş ar trebui să fie un carusel pentru pătuţ, cu lumini, muzică, cu diverse jucării. Îl şi adoarme, îl şi distrează. Sunt câteva modele drăguţe la Noriel, să vă uitaţi – preferatul meu este cel cu muzică clasică şi sunete din natură şi cu lumină de veghe.

Balansoar bebe

Eu consider balansoarele pentru bebeluşi un moment de respiro pentru părinţi. Sunt momente când nu vrea să stea în pătuţ, dar nici tu nu poţi să-l cari în braţe toată ziua, aşa că poziţionarea într-un balansoar, unde are jucării, muzică, este binevenită. Se joacă un pic acolo, cât îşi fac şi părinţii treburile prin casă.

Premergător

În acest moment sunt tot felul de discuţii legate de premergătoare. Unii îl recomandă, alţii nu. Aşa că depinde de fiecare, de sursele de informare, de ce crede că e corect sau mai puţin corect. Rolul premergătorului este să-l ajute pe bebeluş să exploreze în siguranţă locuinţa atunci când creşte şi devine curios.

Centru de activităţi

Alt produs pentru distracţia copilului şi oferirea a câteva momente libere pentru părinţi. Poate consta dintr-o saltea sau covoraş, viu colorat, cu câteva mânere de care sunt ataşate jucării.

Cam acestea ar fi produsele pentru camera bebeluşului. Sper că n-am uitat nimic.

Spor la amenajat camera bebeluşului, sper să vă iasă cât mai frumoasă!