Puzzle-urile, jucării cu beneficii

De ce să alegi pentru copii puzzle-uri? Pentru că un puzzle este cea mai inteligentă jucărie, conform părerilor psihologilor şi specialiştilor în domeniu. Ajută la dezvoltarea coordonării ochi-mână, la dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea toleranţei la frustrare.

Hai să detaliem efectele realizării unui puzzle şi luaţi în considerare că aceste beneficii nu sunt doar pentru copii, şi adulţii au doar de câştigat dacă îşi petrec timpul liber “jucându-se” cu puzzle-uri.

  • dezvoltarea coordonării ochi-mână – un puzzle, prin încercarea aranjării pieselor în mod repetat în locul potrivit, ajută la corelarea rapidă a informaţiilor primite de la ochi şi mâini.
  • dezvoltarea abilităţilor motorii – apucatul pieselor între degete, plasarea lor, îmbunătăţesc abilităţile motorii ale copilului.
  • îmbunătăţirea capacităţii de asociere – se asociază imaginea de pe cutia de puzzle şi piesele ce trebuie aranjate.
  • stimularea memoriei – în realizarea unui puzzle se învaţă din greşeli şi prin repetiţie, prin amintirea pieselor care nu se potrivesc, prin păstrarea lor pentru locurile potrivite.
  • dezvoltarea planificării strategice – înainte de realizarea unui puzzle se stabileşte o strategie. De exemplu se porneşte cu rama de la puzzle, în funcţie de imagine, de culori, se construieşte într-o anumită parte.
  • dezvoltarea toleranţei la frustrare – un puzzle cere răbdare, dar şi satisfacţia de a ajunge la imaginea completă este pe măsură. Copilul învaţă să-şi antreneze răbdarea şi este răsplătit emoţional atunci când reuşeşte să-l termine.
  • îmbunătăţirea culturii generale – imaginile de pe puzzle-uri pot fi cu opere de artă, cu peisaje, cu hărţi.

Cu toate aceste efecte, un puzzle nu este prima alegere a celor mai mulţi dintre copii. Ce putem face noi ca să schimbăm acest lucru?

  • să alegem puzzle-uri cu desene care să trezească interesul copiilor. De exemplu dacă copilul este pasionat de filmul Frozen, să cumpărăm puzzle-uri cu imagini din Frozen. Idee: dacă ştiţi că îi place mult prinţesa Elsa, şi mai puţin prinţesa Anna, alegeţi un puzzle cu prinţesa Elsa. Contează mult, credeţi-mă.
  • să începem cu un puzzle cu puţine piese şi să creştem numărul de piese treptat, pe măsură ce vedem că cel mic se descurcă şi acest tip de joc i-a trezit interesul.
  • să ne jucăm împreună – un puzzle e mai distractiv pentru cel mic dacă ne jucăm şi noi cu el.
  • să alegem puzzle-ul potrivit pentru vârsta copilului. Pentru cei foarte mici se vor alege puzzle-uri cu piese din lemn, mari, în număr mic. Pe măsură ce creşte, se pot alege piese mai mici iar după o anumită vârstă, piese din carton. Urmăriţi indicaţiile de vârstă de pe cutiile puzzle-urilor.

La final vă arăt câteva puzzle-uri de la Noriel care mi-ar plăcea şi mie. Îmi plac în special cele de la Ravensburger, probabil pentru că am avut în copilărie un astfel de puzzle şi aşa de mult m-am bucurat când am reuşit să-l termin, că am devenit fan puzzle-uri. 🙂

ravensburg-puzzle-1000-piese-wild-rose-bouquet puzzle-noriel-starry-night-colectia-van-gogh-1000-piese

Vizitând Italia: Coasta Amalfi

Excursia pe Costiera Amalfitană, una dintre cele mai frumoase porţiuni ale ţărmului Mării Tireniene, a constat în vizitarea a două localităţi: Amalfi şi Positano, de-a lungul unei zile. Excursia a costat 89 de euro/persoană, preţ în care a intrat transportul cu autocarul de la hotelul din Napoli la port şi înapoi, bilete vapor (Napoli-Positano, Positano-Amalfi, Amalfi-Napoli) + ghid local.

Pot spune că Positano, alături de insula Capri şi Taormina, este cel mai frumos loc pe care l-am văzut în excursia în Italia. M-a impresionat, deşi nu eram în cea mai bună condiţie în acele 2 ore pe care le-am petrecut pe meleagurile sale.

Am pornit din portul din Napoli, cu vaporaşul, spre Positano. M-am grăbit să ajung pe punte, pentru a mă bucura de marea cea limpede şi de soarele puternic. Însă în scurt timp, după câteva zgâlţâieli bune (erau valuri mărişoare), mi s-a făcut rău, a trebuit să cobor în cabină, unde nu se simţea mişcarea aşa rău, şi mi-am petrecut restul de 60 de minute dorindu-mi să ajung cât mai repede pe mal şi gândindu-mă cu groază că în aceeaşi zi mai aveam de făcut de mers şi până în Amalfi şi înapoi spre Napoli, tot cu vaporaşul.

Am ajuns într-un final în Positano. Ce frumos, ce peisaje de vis. Nu cred că am mai văzut ceva asemănător vreodată în viaţă: combinaţie de stânci abrupte, grădini bogate, ape cristaline.

positano positano-amalfi

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să căutăm o alimentară de unde să cumpărăm o lămâie, să-mi mai treacă din răul de mare. Am găsit, am stat apoi vreo 20 de minute pe o băncuţă, tratându-mă cu gustul acrişor. Ulterior am găsit şi o farmacie şi am cumpărat nişte pastile de rău de mare. 🙂

După cum se poate observa din poze, casele, magazinele, străzile, sunt toate situate de-a lungul stâncilor. Urci trepte peste trepte, mergi pe tot felul de drumuri înguste. Nu cred că se poate circula cu maşina prin sat, eu n-am văzut nici o maşină. Am intrat în câteva magazine, se vindeau lucruri foarte frumoase, în special vase din ceramică. Dar nu aveai cum să le iei cu tine, se pot sparge uşor, ocupă mult loc în valiză, sunt grele.

După o plimbare prin magazine ne-am îndreptat spre plajă. Nu-mi era încă bine, era mult prea cald pentru cum eram îmbrăcată, nu prea găseai multe locuri la umbră. Aşa că am decis să mă răcoresc un pic. Apa era minunată, eu nu eram pregătită pentru ea.

positano-amalfi

Positano mi-a plăcut nespus. Dacă vizitaţi Coasta Amalfi neapărat să ajungeţi şi aici. Îmi pare rău că împrejurările au fost în aşa măsură încât n-am putut să mă bucur 100% de momentele petrecute aici. Aşa am păţit şi-n Capri, dar despre asta vă voi vorbi altă dată.

După Positano ne-am îndreptat spre Amalfi. Am luat pastilele, m-am aşezat de la început în cabină, am stat cuminţică pe scaun, am încercat să nu mă mişc prea mult, am dormit şi mi-a fost bine.

Amalfi nu prea m-a impresionat. Poate dacă nu aş fi văzut înainte Positano, mi s-ar fi părut ceva mult mai grozav, dar aşa…

Amalfi este totuşi un loc plin de istorie, a fost cândva una dintre cele mai puternice patru republici maritime ale Italiei (alături de Veneţia, Genova şi Pisa).

Atracţia principală în Amalfi este Duomo di Sant’Andrea, din piaţa principală. Nu am intrat, am admirat-o doar de afară. Porţile de bronz au fost turnate în Constantinopol în jurul anului 1000, ele fiind cele mai vechi porţi ale unei biserici din Italia.

IMG_5526 IMG_5537

După o mică plimbare pe străduţele din Amalfi ne-am oprit la restaurantul A Cucina e Maria, unde am mâncat o pizza prosciutto foarte bună.

IMG_5539 IMG_5540

După vreo 2-3 ore în Amalfi ne-am îndreptat spre port şi am plecat înapoi spre Napoli, unde eram cazaţi.

Cum alegi bicicleta potrivită pentru copii

Biciclete copii? Uşor de tot de ales, mergi în magazin, vezi ce-ţi place cel mai mult din punct de vedere estetic, verifici preţul, pentru ce vârste e recomandat şi cumperi.

Ei, de fapt nu e chiar aşa. E bine să te intereseze mai multe aspecte, pentru a lua cu siguranţă cea mai bună alegere.
Cum alegem bicicleta potrivită pentru copilul nostru?

În funcţie de vârstă şi înălţime

  • Copii cu vârsta între 2-4 ani – bicicletă cu diametru roţi 12′, fără pedale.
  • Copii cu vârsta între 4-6 ani – bicicletă cu diametru roţi 12, 14 sau 16′, în funcţie de înălţimea copilului. Pentru o înălţime de 90-100 cm se aleg roţi cu diametru de 12 sau 14′, pentru înălţime de 105-115 cm se aleg roţi cu diametru de 16′. Se scot acum roţile ajutătoare.
  • Copii cu vârsta între 6-8 ani – bicicletă cu diametru roţi 18, 20′. Pentru o înălţime de 115 – 125 cm se aleg roţi cu diametru de 18′, pentru o înălţime de 120 – 140 cm se aleg roţi cu diametru de 20′.
  • Copii cu vârsta între 8-12 ani – bicicletă cu diametru roţi 24′, pentru o înălţime de 135 – 155 cm.

Copii cresc repede şi da, au nevoie de o bicicletă conformă cu vârsta şi înălţimea lor. Unui copil trebuie să-i dai o bicicletă care să i se potrivească şi să fie suficient de uşoară pentru a o putea manevra. Dacă nu ajunge cu picioarele la sol sau mai rău, la frâne, nu poate controla bicicicleta şi pot apărea accidentări.

Sistemul de frânare

La bicicletele pentru copii există 2 tipuri de sisteme de frânare:

  • frâna torpedo – atunci când dai cu pedala în spate, se pune frâna pe roata anterioară
  • frână folosind maneta/manetele de pe ghidon

Eu în copilărie am avut 2 biciclete, fiecare cu alt sistem de frânare. Am preferat frână torpedo, mi s-a părut mult mai uşor de folosit. Frâna de pe ghidon mi s-a părut mai greu de utilizat, mă dureau degetele de la ea. Trebuie să ai forţă în degete pentru o astfel de frână, de aceea nici nu e recomandată pentru copii mici.

Pedalele

O componentă foarte importantă, mai ales dacă bicicleta are frână torpedo. E bine ca acestea să fie cât mai late şi să nu alunece piciorul pe ele.

Ghidonul

Şi ghidonul trebuie ales special pentru viitorul utilizator. Lăţimea umerilor copilului trebuie să fie mai lată ca ghidonul iar tija de ghidon trebuie să fie cât mai scurtă astfel încât copilul să ajungă rapid şi uşor cu mâna pe ghidon.

Design

La final, după ce ne-am asigurat că bicicleta e potrivită pentru vârsta şi înălţimea copilului, că este sigură, uşor de manevrat, realizată din materiale de calitate, ne uităm şi după culori şi model. Ce mi-a plăcut mie de pe site-ul Noriel:

bicicleta-minnie-mouse-30-cm-roz bicicleta-frozen-30-cm-albastru

Spor la cumpărături!

Vizitând Italia: Ricami Veronica din Taormina

Ce cumpărăm cadou pentru cei dragi de acasă? Întrebarea pe care mi-am pus-o în fiecare zi din vacanţă.

Este greu de găsit ceva drăguţ, util şi la un preţ bun. M-am săturat să dăruiesc:

  • magneţi de frigider – sunt buni şi aceştia, însă pentru uz personal. Nu prea văd de ce altcineva şi-ar pune pe frigider o mulţime de magneţi de frigider, din diverse locuri, unde el n-a fost. Da, o facem cu toţii, dar eu când mă uit la frigiderul meu vreau să văd suveniruri care să-mi amintească de vacanţele mele. Aşa-s eu, mai egoistă.
  • obiecte cu nume de locuri – n-am vrut să cumpăr tricouri cu nume de localităţi precum Roma, Capri. Astfel de haine sunt bune doar pentru purtat în casă, nu aduc niciun fel de plus valoare. Şi mai costă şi-o grămadă de bani. Fix degeaba.

Mie îmi place să cumpăr produse utile, care pot fi folosite, care poate nu spun nimic despre locul unde am fost, dar aduc bucurie celor dragi. De exemplu haine, parfumuri, dulciuri, calendare de birou cu peisaje din Italia, bijuterii.

ricami-veronica-taormina

După această imensă introducere, am ajuns în sfârşit să vă povestesc despre un magazin foarte drăguţ în Taormina, Ricami Veronica.

Mi-a plăcut foarte mult ideea de a personaliza, pe loc, diverse obiecte pentru copii şi adulţi: haine, şorţuri de bucătărie, papuci, mănuşi de bucătărie, prosoape, s.a. Preţurile nu sunt foarte mici, dar adevărul e că nici n-am văzut preţuri prea mici la suveniruri şi cadouri în Italia (în unele locuri şi un magnet de frigider amărât costă minim 5 euro). Un produs din acest magazin costă în jur de 15-20 euro.

Vânzătoarele sunt foarte amabile, au multă răbdare, te ajută să alegi şi-ţi scriu pe produs orice îţi doreşti. Personalizarea se face cu maşina de cusut, în doar 2 minute. Mai ales pentru cei mici sunt foarte utile produsele din acest magazin, au nevoie de rucsac, prosop, eventual alte obiecte, inscripţionate cu numele lor, pentru grădiniţă sau şcoală.

Mi-ar plăcea un astfel de magazin şi în Iaşi. Nu e mare lucru, cumperi din China (sau mai simplu din Europa (Bucureşti) / Egros (Iaşi)) diferite produse, cumperi o maşină de cusut, angajezi o vânzătoare care să ştie să şi folosească maşina de cusut şi dai drumul la treabă. Cred că ar avea succes, dacă ar oferi preţuri decente.

personalizare produse-personalizate-siciliaproduse-personalizate ricami-veronica

Vizitând Italia: Isola Bella

Cei care mă urmăresc pe Instagram, ştiu că mi-am petrecut mare parte din luna octombrie vizitând Italia. Mai exact Roma, Vatican, Napoli, Sicilia, Capri, Ischia, Amalfi. Credeam că această excursie îmi va da un imbold să revin pe blog cu forţe proaspete, dar adevărul e că îmi este foarte, foarte greu să mai scriu ceva aici. Dar voi încerca.

Seria de articole despre Italia nu va avea vreo ordine, voi scrie în funcţie de chef, de ce-mi amintesc şi de impresia pe care mi-au făcut-o anumite locuri.

isola-bella-sicilia

Încep cu Isola Bella – e primul loc care mi-a venit în cap când m-am gândit la excursie. Isola Bella este o insulă mică, mică, situată lângă Taormina, în Sicilia.

Isola Bella a fost dăruită de către Regele Ferdinand I al Siciliei oraşului Taormina în 1806. Ulterior a fost cumpărată de o doamnă Trevelyan, care a construit o casă şi a importat diverse plante exotice, care s-au dezvoltat frumos cu ajutorul climei mediteraneene. Ultimul proprietar al insulei a dat faliment şi a fost nevoit să vândă insula în 1990, când a fost cumpărată de Sicilia şi transformată într-o rezervaţie naturală.

isola-bella-sicily

Farmecul ei, din punctul meu de vedere, este localizarea ei foarte aproape de mal, se poate ajunge pe insulă intrând în mare şi făcând doi paşi. Accesul se face pe o mică cărare (a se vedea imaginea de mai sus), unde se sparg valuri ce vin din ambele părţi. Este o fâşie de pământ cu nisip şi pietre, de aceea ar fi bine de străbătut cu nişte papuci de cauciuc.

cum-ajungi-pe-isola-bella carare-isola-bella

Pe insulă este o mică plajă, în mare parte cu pietre. Şi acea casă de care scriam mai sus, proprietate privată, care teoretic se poate vizita, contra cost, însă când am ajuns acolo, poarta era închisă.
vizitare-isola-bella

După cum se poate observa din poze, nu eram îmbrăcată corespunzător pentru o zi la plajă, aşa încât a trebuit să mă mulţumesc să mă plimb pe plajă, să intru cu picioarele în apă limpede şi caldă şi în general să mă uit cu jind la cei în costume de baie care puteau să se răcorească aşa cum trebuie la cele 27 de grade care erau afară.

isola-bella isola-bella

Vedere de pe plajă spre Isola Bella / vedere de pe Isola Bella spre plajă:

spre-isola-bella vedere-de-pe-isola-bella

Un loc magic, aşa aş putea caracteriza Isola Bella. Dacă ajungeţi prin Sicilia, neapărat să mergeţi la Taormina. Şi dacă ajungeţi în Taormina, neapărat mergeţi şi vedeţi Isola Bella. Puteţi ajunge cu furnicularul sau coborând şi urcând (un milion) de scări, indiferent de metoda aleasă, merită!

Cum alegem scaunul auto pentru copii

Imediat după naşterea unui copil consider că ai nevoie în primul rând de 2 produse: patul bebeluşului şi scaun auto. Ba chiar de scaun ai nevoie înainte, ca să poţi să-l transporţi de la spital acasă.

Cum alegem însă modelul potrivit dintre atâtea scaune auto prezente pe piaţă?

Alegem grupa scaunului auto

Scaunele auto sunt împărţite pe 5 grupe de vârstă:

  • grupa 0 – pentru copii de până la 9 luni (0-10 kg), orientare cu spatele la sensul de mers
  • grupa 0+ – pentru copii de până la 12 luni (0-13 kg), orientare cu spatele la sensul de mers
  • grupa 1 – pentru copii de până la 3-4 ani (9-18 kg), orientare cu faţa sau cu spatele la sensul de mers
  • grupa 2 – pentru copii de până la 8 ani (15-25 kg), orientare cu faţa la sensul de mers
  • grupa 3 – pentru copii de până la 12 ani (22-36 kg), orientare cu faţa la sensul de mers

Verificăm compatibilitatea sistemului de prindere cu maşina în care-l vom folosi

Scaunele auto se pot prinde fie cu ajutorul centurii de siguranţă, fie cu sistemul ISOFIX. Trebuie verificat cu care din aceste sisteme vine scaunul. În general cam toate maşinile (mai) noi au sistem ISOFIX, dar nu strică să verificaţi, ca să nu aveţi surprize ulterior. De asemenea scaunele auto mai performante merg cu ambele sisteme de prindere.

Verificăm omologarea scaunului auto

Un scaun bun este omologat pentru autovehicule (dublu-omologat, dacă este pentru mai multe categorii de vârstă) conform Regulamentului European ECE R44/04.

Putem verifica şi ratingul obţinut de scaunul auto la testele de siguranţă (ADAC, TCS, STIFTUNG WARENTEST, OAMTC).

Căutăm siguranţă şi confort

Verificăm ca scaunul auto să asigure siguranţă şi confort copilului. Centura de siguranţă a scaunului trebuie să fie cu prindere în 3 sau 5 puncte, să fie reglabilă. Scaunul trebuie să aibă protecţii căptuşite pentru umeri, acestea asigură confort în cazul frânării bruşte şi absoarbe şocul în cazul unui impact frontal sau lateral.

Căutăm scaun auto care poate fi curăţat uşor

Cu siguranţă scaunul auto se va murdări. Rapid şi des. De aceea este bine că materialele textile să fie detaşabile şi lavabile (de preferat la maşina de spălat) iar componentele de plastic să poată fi curăţate cu o lavetă umedă.

Apreciem dotări suplimentare

Din ce am mai citit la scaunele auto disponibile pe site-ul Noriel, există dotări suplimentare precum: confirmare prin lumină şi sunet a instalării corecte, rotire scaun la 360 de grade pentru a putea fi orientat atât cu faţă, cât şi cu spatele la sensul de mers, poziţii multiple de aşezare.

Contează bineînţeles şi modelul/culoarea

Cu imprimeu sau fără, culori neutre sau clasicul albastru/roz, cu siguranţă ai de unde alege. Depinde doar ce-ţi place.

scaun-auto-copii-cosatto-moova-dilly-dolly_7 (1) scaun-auto-copii-cosatto-moova-verde_1

Spor la cumpărături!

Tipuri de jocuri educative

Jucăriile copilăriei mele erau cele de pluş. Aveam cu zecile şi nu mă mai săturam de ele. Acum pentru nepoatele mele sunt disponibile jocuri şi jucării educative, mult mai interesante şi mai captivante pentru vârsta lor.

Când eram eu mică, animăluţele de pluş poate nu erau poate cele mai fascinante jucării, dar nici nu te plictiseai imediat. Cream scenarii, poveşti, joaca avea loc mai mult în imaginaţia mea decât în realitate. Şi era bun pentru creativitate, pentru dezvoltare.

În prezent este mai uşor să găseşti ceva pentru copilul tău, astfel încât să simţi că se joacă cu un scop, că învaţă distrandu-se. Şi asta nu poate fi decât un lucru bun. Şi hai acum să vedem ce fel de jocuri educative se găsesc în magazinele pentru copii, gen Noriel.

  • Truse pentru lecţii de ştiinţe ale naturii: Trusa Fizicianului, Trusa Naturalistului, Trusa Electronistului.

noriel-trusa-naturalistului_2 noriel-trusa-fizicianului

Ce mi-ar fi plăcut astfel de jocuri în copilărie! Având în vedere că noi nici măcar în liceu n-am făcut experimente la chimie/fizică/biologie, pentru că nu aveam laborator, aş fi apreciat şi sigur aş fi învăţat multe.

Cu trusa fizicianului poţi face experimente legate de presiunea aerului, energie, molecule şi optică. Trusa electronistului conţine 4 activităţi legate de motorul electric, sonerie, codul Morse şi super motoare.

  • Bazele ştiinţei

bazele-stiintei-sistemul-solar bazele-stiintei-scheletul

Minunate şi ieftine jucării educative, cu ajutorul cărora poţi învăţa despre sistemul solar, codul Morse, energie, motoare, sonerie, formarea cristalelor, molecule, natură, şi nu în ultimul rând corpul uman (schelet, ochi, creier).

  • Joc Operaţie

joc-operatie-clasic joc-operatia-doctorita-plusica_3_1

Jocuri cu piese anatomice, pe care trebuie să le aduni fără să atingi marginile cavităţilor în care sunt plasate.

  • Kit-uri educative DIY

joc-amazing-dinozaurul-in-actiune joc-amazing-tun-de-aer

Cu aceste kit-uri “Do it yourself”, copilul poate să-şi creeze propriul circuit ştiinţific. Se asamblează piesele din kit şi se creează de exemplu un tun de aer, pentru a învăţa despre puterea aerului. Sau se formează un sistem de reciclare al apei.

  • Jocuri de cuvinte

noriel-joc-magnetic-crosswords noriel-jocul-cuvintelor-lux

Jocurile de cuvinte dezvoltă abilitatea de gândire, capacitatea de observare, îmbunătăţesc vocabularul celor mici. Şi de ce nu, spiritul de competitivitate.

  • Monopoly

monopoly-here-now-editie-globala_3 monopoly-standard

Când eram mici, sora mea a creat propriul joc de Monopoly. Cu ajutorul unui carton şi a unor hârtii, s-a apucat de decupat şi desenat şi astfel am avut şi noi un Monopoly.

Şi acum joc cu plăcere Monopoly, nu este un joc doar pentru copii, dar pot fi şi ei implicaţi, începând cu vârsta de 8 ani.

În afară de acestea mai sunt puzzle-urile, jocuri de construit tip lego, jocuri de cultură generală. Cu siguranţă, părinţii au de unde alege.

Dintre toate aceste modele de jocuri educative, preferatele mele sunt cele legate de ştiinţă şi cred că s-a văzut asta din descrierile mele. Însă trebuie să vezi şi ce-l interesează pe cel mic, nu poţi să-i impui anumite jocuri, sperând că-l va atrage spre o meserie sau alta. Asta aşa, ca învăţătură de minte pentru mine.

Spor la cumpărături!

Despre pătuţul pentru bebeluş

Când este vorba de camera copilului nou-născut, la ce te gândeşti în primul rând? La pătuţ bebe bineînţeles! Este primul lucru pe care îl cumperi, şi nu întâmplător, doar este cel mai important.

Dar cum alegi pătuţul potrivit? Nu, nu e suficient să îl alegi pe cel mai drăguţ, la modă sau eventual scump pe care îl vezi în magazin. Pătuţul este locul în care bebeluşul îşi petrece marea majoritate a timpului, trebuie să fie un loc sigur şi confortabil pentru dezvoltarea armonioasă a micuţului.

În primul rând alegi un tip de pat: dreptunghiular (standard), rotund sau transformabil, şi materialul: sintetic, lemn sau metal.

După ce găseşti un model care îţi este pe plac, verifici următoarele:

  • distanţa dintre zăbrele să nu fie mai mare de 3 cm – există pericolul ca bebeluşul să-şi prindă mânuţele sau capul dacă distanţa este prea mare.
  • să nu existe defecte precum crăpături, colţuri nefinisate.
  • salteaua să aibă aceleaşi dimensiuni ca rama patului, pentru a nu există spaţii goale. De obicei există două mărimi standard ale paturilor: 120 X 60 cm şi 140 X 70 cm şi astfel se găsesc uşor saltele de aceste dimensiuni. Dacă cumpăraţi un pătuţ cu alte dimensiuni, veţi găsi greu saltea, de aceea trebuie să luaţi şi aceasta în considerare. Nu cred că va fi momentul să căutaţi înnebuniţi saltele de dimensiuni speciale.
  • pereţii laterali să permită o circulaţie bună a aerului (zăbrele, pereţi din plasă).

Este util ca pătuţul să aibă şi următoarele caracteristici:

  • înălţimea saltelei să fie ajustabilă, pe cel puţin 2 nivele, pentru ca pătuţul să poată fi folosit o perioadă mai lungă. La început salteaua este ridicată la o înălţime mai mare şi pe măsură ce bebeluşul creşte, este coborâtă la o înălţime mai mică.
  • roţi cu opritoare sau detaşabile, pentru a putea fi mutat uşor dintr-o cameră în alta.

 La Noriel am văzut următoarele tipuri de paturi bebe:

  1. Pat din lemn, cu sertar sau fără, cu reglare pe 3 nivele. Grilajul se poate îndepărta iar pătuţul poate fi folosit până la vârsta de 36 luni.

patut-bebe-design-forest-clasic-paltin-120cm-x-60cm_1 patut-bebe-design-confort-paltin-120cm-x-60cm_1

2. Pătuţ pliabil cu accesorii, cu o mulţime de dotări: etaj intermediar, jucării de pluş, saltea din burete gros, vibraţii, lumină de veghe, capotina, sistem de legănare, muzică, măsuţă de înfăşat, suport accesorii (pamperşi, suzete, jucării, biberoane), roţi cu frână pe spate, geantă de transport. Poate fi folosit atât acasă, cât şi în călătorii, putând fi montat şi demontat foarte uşor. Şi poate fi depozitat şi uşor, neocupând prea mult spaţiu.

lorelli-patut-pliant-cu-capotina-si-accesorii-nanny-2-plus-beige-bear patut-pliabil-krausman-elite-dots-deluxe

Eu aş alege ambele modele. Pentru acasă aş dori un pat de lemn, stabil, nu neapărat cu sertare, iar ca rezervă un pat pliabil, cu accesorii, pe care l-aş folosi mai mult când am călători.

Spor la cumpărături!

Despre cărucioare sport pentru copii

Ce-s alea cărucioare sport, cu ce se deosebesc de cărucioarele obişnuite pentru copii? Aceasta e prima întrebare pe care mi-am pus-o când am auzit de ele.

Se pare că un cărucior sport are greutate mică (în jur de 4-10 kg), este recomandat copiilor de peste 6 luni (până în 3 ani), care pot sta în şezut, şi este format din cadrul căruciorului + un spătar + centuri de siguranţă în 5 puncte + bară de siguranţă + suport pentru picioare. Spătarul de obicei este reglabil, ceea ce permite copilului să aibă o poziţie de somn comodă în timpul plimbărilor, fără a se rabata până la o poziţie orizontală.

În funcţie de modelul de cărucior, acestea prezintă diverse caracteristici:

  • Roţi pivotante, blocabile pe direcţia de mers;
  • Hamac reversibil care se poate poziţiona cu faţa sau cu spatele către direcţia de deplasare;
  • Bară reglabilă de care se pot ataşa jucării;
  • Capotina cu fereastră pentru a putea supraveghea copilul;
  • Închidere cărucior tip umbrelă, cu siguranţă automată anti-deschidere;
  • Spătar reglabil;
  • Suport pentru picioare reglabil;
  • Copertină extensibilă;
  • Husa detaşabilă;
  • Uutilizare de la naştere (sunt modele care permit înclinarea până la 170 grade, ceea ce permite utilizarea de la naşterea copilului);
  • Accesorii: coş cumpărături, husă de ploaie, suport umbrelă, suport pentru pahar.

Există şi modele de cărucioare 3 în 1 sau 4 în 1 care în afară de căruciorul sport mai prezintă landou, scaun auto şi geantă pentru înfăşat şi depozitare.

Cum alegem căruciorul ideal?

Stabilim întâi un buget, ne hotărâm dacă ne dorim un cărucior sport, pentru că este mai practic şi mai uşor, un cărucior obişnuit, mai greoi dar mai stabil, sau un cărucior 3/4 în 1. Apoi suntem atenţi că modelul ales să fie sigur şi rezistent, fabricat din materiale de calitate, pliabil, flexibil, uşor de manevrat, practic.

Dacă folosim transportul în comun des, ne interesează greutatea şi plierea căruciorului. Dacă folosim maşina, suntem atenţi atunci când alegem căruciorul ca acesta să intre în portbagaj. Dacă ne gândim să-l schimbăm pe parcurs, atunci putem apela la un model mai ieftin, însă dacă vrem să-l folosim pentru mai mulţi copii, trebuie să fie rezistent şi de calitate cât mai bună. De asemenea, dacă vrem să-l folosim pentru mai mulţi copii, alegem şi culoarea cu grijă, evităm roz/albastru şi alegem ceva care să se potrivească la ambele sexe.

Din punctul meu de vedere dacă este şi multifuncţional şi are şi accesorii, cu atât mai bine.

La Noriel am văzut câteva modele de cărucioare sport drăguţe, bune şi pentru fete, şi pentru băieţi, din care vă arăt mai jos cele care mi-au plăcut cel mai mult.

carucior-sport-kinderkraft-buggy-dark-blue_15  cosatto-carucior-yo-all-star

 Spor la cumpărături!

Despre tricicletele pentru copii

Căutând cadoul perfect pentru ziua de naştere a nepoatei mele, m-am uitat şi peste gama de triciclete copii de la Noriel (magazinul ei preferat, situat foarte convenabil, în Palas). Şi tare m-am mirat când am văzut că tricicletele pentru copii nu sunt destinate neapărat copiilor mai mari, ele pot fi utilizate şi de cei mai mici, chiar şi cu vârste de doar 6 luni.

La ce ajută folosirea unei triciclete?

Eu în primul rând aş alege să fac cadou o tricicletă pentru a-mi determina nepoata să petreacă mai mult timp afară, în curte, să se joace în aer liber, să facă mişcare, să capete încredere în ea prin manevrarea jucăriei de una singură (va fi cu siguranţă noua ei jucărie preferată).

În afară de asta folosirea unei triciclete ajută copilul să-şi dezvolte echilibrul, coordonarea şi mobilitatea.

Cum alegem tricicleta potrivită

Tricicleta se alege în funcţie de vârsta copilului. Eu aş alege una cu cât mai multe accesorii şi potrivită pentru o perioadă lungă de timp, cum ar fi aceste modele de triciclete 4 în 1, care pot fi folosite de la 6-10 luni şi până după 30 luni.

tricicleta-copii-smart-trike-dream-touch-steering-4-in-1-roz_1 tricicleta-copii-smart-trike-star-dream-touch-steering-4-in-1-auriu

Tricicleta la 10 luni: copilul utilizează în siguranţă suportul pentru picioare (pentru perioada în care nu ajunge încă la pedale sau nu ştie să pedaleze) şi are susţinere pentru spate prin spătarul înalt capitonat. Cu ajutorul mânerului parental, care poate fi detaşabil, telescopic, reglabil, părinţii sunt cei care controlează direcţia vehiculului. Pentru vârstă de 10 luni se va ţine cont ca tricicleta să aibă centură de siguranţă în 5 puncte, să fie reglabilă, poate chiar să aibă protecţie de umăr. Şi bara de siguranţă este recomandată pentru această vârstă, putând înlocui centura de siguranţă în 5 puncte, fiind un inel ce înconjoară trunchiul copilului. Copertina solară protejează de razele soarelui, pentru o plimbare în condiţii optime.

Tricicleta la 18 luni: scaunul reglabil se transformă, părinţii împing cu ajutorul mânerului parental şi controlează tricicleta. Acum se poate renunţa la bara de siguranţă sau la centura de siguranţă în 5 puncte pentru centura de siguranţă în 3 puncte. Accesoriile de depozitare sunt foarte utile, pentru toate categoriile de vârstă: coş pe roţile din spate pentru jucării, genţi, apă, alte produse necesare la o plimbare, geantă aplicată pe mânerul parental pentru telefon, chei, bani, suport de pahar pe ghidon.

Tricicleta la 24 de luni: devine tricicletă de antrenament – copiii încep să înveţe cum să pedaleze.

Tricicleta la 30 de luni: se îndepărtează mânerul parental, tricicleta se transformă din cărucior într-o tricicletă independentă, copiii putând să pedaleze singuri.

Acestea fiind zise, uraţi-mi succes să găsesc şi să aleg cea mai bună şi frumoasă tricicletă. 🙂