Concursomanii

Atunci când organizez concursuri pe blog, intenția mea este să recompensez cititorii fideli și să atrag și alți vizitatori, care, interesați de premiu, să intre, să analizeze un pic ce e pe aici, și dacă le place, să revină. În schimb se pare că atrag în special concursomanii, care au ajuns să fie cu sutele, dacă nu cu miile, și bântuie peste tot prin online.

Concursomanii pentru mine sunt absolut inutili, nu mă ajută cu nimic, nu-mi aduc nimic, ba chiar din cauza numărului lor foarte mare, mă fac să-mi irosesc premiile – în loc să câștige cineva care chiar merită, câștigă acele persoane care toată ziua participă la concursuri.

Pentru ei nu contează ce se oferă, lor le place orice, chiar și un dop de le-ai oferi, ei ar participa. Nu contează nici ce le ceri să facă. Trebuie să scrie un comentariu despre un eveniment important, despre un loc, o personalitate? Nici o problemă, doar google e la dispoziția lor și cu un copy paste au rezolvat problema. Trebuie să dea Like la ceva? Iarăși, nici o problemă, ei și celelalte 10 conturi făcute pentru toți membrii familiei vor da Like, că oricum profilul lor de Facebook pentru asta e făcut. Trebuie să se aboneze la site? Iarăși, nici o problemă, se vor abona cu toate adresele de mail pe care le au.

Le ceri să nu se înscrie mai mulți de pe același ip – se înscriu de pe același ip, cu câte 7, 8 adrese de mail diferite. Le ceri să-ți ofere o adresă de email validă – cum au atât de multe, află greu că au câștigat, eventual trebuie tu să-i cauți peste tot, ca să le oferi premiul. Le ceri să se înscrie cu un comentariu original – trebuie să cauți pe google fiecare răspuns, ca să afli că e copiat de pe nu știu ce site.

Chiar mă uitam zilele trecute pe profilul de Facebook al unuia dintre câștigători – nu avea pe wall decât concursuri, share-uri, like-uri. Atât! La orice v-ați putea gândi…camere foto, bijuterii, haine, telefoane, ș.a.

Aș mai trece peste toate astea, dacă ar fi măcar puțin mai isteți. Dar nu se poate. Se abonează la site ca să participe la concurs și după câteva zile, săptămâni, îți trimit mail – “Nu-mi mai trimiteți mesaje!” – ia și explică-i că de fapt s-a abonat singur, că este un sistem automat și că trebuie să se dezaboneze. Le ceri să-ți lase un comentariu pe blog ca participarea lor să fie validă – ei îți lasă comentarii pe facebook.

Trist e că sunt sigură că acest interes al lor este răsplătit. Când participi la atâtea sute de concursuri, folosind zeci de conturi de Facebook, mail,  e imposibil să nu câștigi măcar o dată. Și dacă ai câștigat, gata, vei continua la fel.

Și da, realizez că și eu sunt vinovată, ar trebui să organizez altfel concursurile, să cer comentarii mai complexe, să impun condiții mai drastice, dar chestia e că acești concursomani trec peste toate astea și tot ajung să facă în așa fel încât participarea lor să fie validă. Să nu mai pun condiții de abonare? Le pun pentru că mă gândesc că prin abonare la Facebook sau la blog, primești ultimele articole și poate vei fi interesat să le citești…

Măcar de ar participa la concursurile unde chiar sunt interesați de premii…

P.S. Mâine lansez un nou concurs. Vor fi 5 premii, poate astfel câștigă și cineva care chiar citește acest blog. 🙂

Cum mă motivez

De câteva săptămâni am un program de lucru și de învățat foarte încărcat, și pentru a rezista și a-mi păstra atitudinea optimistă, am căutat moduri de a mă recompensa și de a mă motiva să continui cu acest stil de viață.

Bineînțeles că apelez la plimbări, mese la restaurantele mele preferate, quality time cu iubitul, dar din când în când simt nevoia și să-mi cumpăr diverse lucruri frumoase. În mod normal aș cumpăra cărți și ceaiuri, dar pentru că nu mai am timp de citit și nici de pregătit ceaiuri rafinate, am ales să-mi cumpăr haine, accesorii sau pantofi. Măcar pe astea am timp să le îmbrac. 🙂

Câteva din achizițiile din ultimele săptămâni:

Altă geantă de la Pull&Bear, 89 lei. Tot cu bretea de tip lanț, cam aceeași dimensiune ca și ultima.

 

Rochiță de pe boohoo.com, a costat aproximativ 125 lei. Am găsit-o doar cu fusta pe crem, pe albastru nu mai era pe stoc. Acum bineînțeles că a revenit și cea albastră pe stoc și chiar mi-e ciudă. Vine cu tot cu curea. Fusta crem cere o lenjerie intimă cât mai “invizibilă”, recomand lenjeria fără cusături.

 

O altă rochiță cumpărată de pe boohoo.com, tot cu ~125 lei. Am cumpărat varianta pe gri, mi se pare mult mai frumoasă și elegantă.

Fustă de la Pull&Bear, am ales varianta pe albastru, mai este disponibilă și pe turcoaz, coral și negru. Prețul este de 49 lei, la reducere. Este ideală pentru vremea de afară, merge și la ținute casual, dar și la ținute business, când este purtată alături de o cămașă și eventual un sacou.

Atunci când am o zi foarte grea, de care mi-e teamă sau am emoții foarte mari, îmi promit o recompensă. Pentru mine funcționează, parcă chiar îmi dau mai mult silința și aștept cu nerăbdare să primesc “premiul”. Și așa sunt motivată și fericită.

Reguli

În ultimul timp am simțit că m-am plictisit de blog. Problema nu este însă blogul, ci faptul că m-am săturat de regulile pe care singură mi le-am impus, acelea care sunt și recomandate peste tot, pentru obținerea de cititori, trafic, ș.a. Dar când ești atât de sătul de tot, și nu-ți mai pasă sau nu mai ții să obții ceva cu blogul, mai trebuie respectate acele reguli? Dacă respectarea lor duce la saturația de blog, eu zic că nu.

M-am săturat de:

  • publicarea articolului/articolelor de dimineață, de la ora 8,9; vreau să-l public atunci când simt nevoia, eventual chiar imediat ce-l scriu, chiar dacă este vorba de ora 19, 20 sau chiar și 2 noaptea.
  • păstrarea articolelor în drafts și publicarea lor pe rând, pentru ca în fiecare zi să apară măcar un articol – vreau să public atunci când am chef, când simt nevoia.
  • publicarea articolelor la distanță unul de altul, fără 2,3,4 articole publicate unul după altul – și dacă vreau să public 2,3 articole în aceeași oră, ce? Nu vor fi la fel de citite? Îmi asum riscul.
  • publicarea articolelor în timpul săptămânii, nu în weekend – într-adevăr, în weekend sunt mai puțini cititori, dar cei fideli cred că vor citi și acele articole, dacă li se par interesante.
  • scrierea de articole doar pe o anumită temă, la care chiar ne pricepem – și dacă scriu de ceva despre care doar învăț sau care doar mă pasionează, care e problema? De exemplu dacă sunt amatoare de fotografiat dar pozele mele nu sunt suficient de bune, și cu toate astea eu țin să le pun pe blog, care e problema? De ce ar deranja pe cineva?
  • scrierea de articole care să “conteze” – nu mă consider deținătoarea adevărului suprem, nu țin să luminez pe nimeni prin articolele mele, eu văd acest blog ca o discuție cu prietenii, scriu aici ce aș povesti și prietenilor. Nu văd de ce s-ar supăra cineva dacă aș pune un post doar cu un videoclip care îmi place sau un post despre o rochie pe care mi-am cumpărat-o. Regula e știută de toată lumea: nu-ți place, nu mai citi, nu mai intra. Ce rost are să te enervezi că X nu scrie ce vrei tu să scrie? (chiar ar fi absurd)

Cred că renunțarea la toate aceste reguli, ar face bine acestui blog, în primul rând pentru că ar continua să existe. Încep de pe acum, publicând acest articol aproape de miezul nopții, înainte de a mă culca, fără să aștept până mâine dimineață. 🙂

O întrebare

Întrebarea este adresată bloggerilor.

Dacă la un moment dat nu ați mai avea suficient timp liber și ar trebui să alegeți între a scrie articole pe blogul vostru sau a citi alte bloguri și de a lăsa acolo comentarii, ce ați alege?

Eu încerc acum să găsesc un echilibru între a scrie articole, a citi bloguri, a lăsa comentarii pe alte bloguri, a răspunde la comentariile de pe blogul meu. Nu e ușor, clar nu mai am timp să scriu zilnic câte ceva, nu prea mai am timp nici să răspund la toate comentariile (îmi cer scuze pe această cale, nu am nimic cu nimeni, doar că la unele comentarii chiar nu mai apuc să zic ceva), nu mai am timp să intru zilnic pe blogurile mele preferate (dar încerc să recuperez în zilele mai libere sau alternez, azi vizionez 3-4, mâine alte 3-4). Nu mai am timp nici să-mi fac simțită prezența pe bloguri, cel puțin nu ca înainte…Dar asta nu înseamnă că nu vă citesc și atunci când timpul îmi va permite, voi continua să-mi exprim părerea cu privire la ce ați scris.

Și când mă gândesc că în viitor voi avea și mai puțin timp liber…de aceea vă întreb, ce ați alege: scrisul pe blogul vostru  (atât cât se poate) sau citirea altor bloguri?

 

Prima rochie de mireasă probată

…este cea din imaginile de mai jos, de la Bridal Couture. V-am povestit de ea aici, dar atunci nu era poza pe site. Între timp am fost anunțată de Raluca de la Bridal Couture că site-ul a fost updatat, așa că acum vă pot arăta prima rochie de mireasă probată (și singura de până acum).

Mi-a plăcut foarte mult la rochie bustul decorat cu acele pene fine – se vede chiar foarte frumos și deși e simplu…nu e chiar așa de simplu. Greu de explicat. 🙂

Inițial nu credeam că îmi voi dori o rochie de tip prințesă, dar m-am simțit deosebit într-una, așa că poate totuși voi avea o astfel de rochie pentru biserică + primele ore ale petrecerii, și voi apela la încă o rochie, mai simplă, ușoară, fluidă, mai pe lângă corp, pentru restul petrecerii. Așa am și fost sfătuită de familie, acum mai rămâne să găsesc 2 rochii care să-mi placă.

 

Sursă poze: Bridal Couture

La Silhouette

La îndemnul unei bune prietene, am achiziționat un voucher de pe un site de reduceri, zumzi.ro mai exact. Până când am vorbit cu ea despre asta, aveam o părere cam proastă despre site-urile de acest gen, citisem și niște articole pe bloguri cum că la saloanele unde te duceai cu voucherul erai tratat cam de sus, nu ți se acorda atenție și nici nu beneficiai de aceeași calitate a serviciilor. Însă prietena mea și colege de-ale ei au tot fost în Iași la diferite saloane și era mulțumită, așa că am zis să încerc și eu măcar o dată.

Primul și singurul voucher cumpărat până acum a fost pentru un tratament facial la Silhouette, un centru de înfrumusețare de care cred că ați auzit, are sedii în mai multe orașe. L-am ales nu doar pentru buna reputație (este totuși unul dintre cele mai mari centre din Iași), dar și pentru locație, este în centru, la doar 1 minut de biroul meu. Voucherul m-a costat 99 lei (reducere de la 400 lei) și a presupus un:

  • Tratament facial special – tratament personalizat de afânare, purifiere în profunzime a€“ demachiere cu produse adecvate tipului de ten, tonifiere. Gomaj phytomarin, expunere la abur, extracție de comedoane, sterilizare cu înaltă frecvență, masaj, mască, cremă de final adecvată.
  • Tratament facial de hidratare – demachiere, tonifiere, gomaj, masaj, mască pentru hidratare, cremă de final adecvată tipului de ten.

Când am intrat la Silhouette chiar aveam emoții, dar se pare că nu aveam de ce să mă tem, tot personalul a fost incredibil de politicos și drăguț cu mine, așa cum de fapt e și normal. Mi s-a propus pentru început un ceai/apă, după care mi s-a prezentat tot centrul, am intrat în fiecare cameră, mi s-a explicat despre aparate, produse folosite, am văzut vestiarele, dușurile, camerele pentru tratament. Mi-a plăcut tare mult camera pentru masaj, părea așa confortabilă – poate chiar am să vin odată aici la un masaj.

După vizită, am fost invitată la unul din medicii de la Silhouette pentru un diagnostic corporal gratuit. Mi s-au pus întrebări despre istoricul medical, despre ce-mi doresc eu de la corpul meu, după care am fost invitată pe un aparat care informa despre greutate, masă musculară, grăsime corporală, rata metabolică, ș.a. A urmat o evaluare a celulitei cu niște planșe (nici nu știu cum să le spun), care erau puse pe picioare/stomac/fese și apărea o imagine care se potrivea cu una din imaginile de pe un ecran (celulită stadiu 1,2,3 sau 4). După aceste investigații am discutat cu medicul despre condiția mea fizică, despre ce e bun și rău, despre ce ar trebui făcut.

Chiar m-am bucurat de acest diagnostic, până acum niciodată nu mi s-a mai spus clar greutatea mea optimă (în reviste apar tot felul de intervale imense pentru înălțimea mea), nu știam cum stau cu celulita (degeaba apar în reviste descrieri ale celor 4 stadii, e greu să-ți dai seama, mai ales că de multe ori nu se vede nimic).

A urmat tratamentul facial – diagnostic, unde mi s-a confirmat că am ten mixt, mi s-a evaluat fața, s-au căutat puncte negre, riduri (din fericire riduri încă nu am). Au urmat toți pașii prezentați și mai sus – tratament personalizat de afânare, purifiere în profunzime a€“ demachiere cu produse adecvate tipului de ten, tonifiere, gomaj phytomarin, expunere la abur, extracție de comedoane, sterilizare cu înaltă frecvență, masaj, mască, cremă de final adecvată.

Mă așteptăm să ies de acolo cu fața roșie, însă după extracția de comedoane s-au aplicat creme și măști de reducere roșeață, așa încât într-o oră nu se mai vedea nimic pe față – doar că este complet curată. Tratamentul de hidratare îl voi face peste o săptămână, este normal să se aștepte puțin după tratamentul de curățare.

După tratamentul facial am discutat și cu un administrator despre pachetele Silhouette, despre cât m-ar costa tratamente pentru corp sau față. Deocamdată n-am cumpărat nimic, deși oamenii ăștia chiar știu să vândă și o spun cu toată admirația, dar mă gândesc să achiziționez 3 ședințe de curățare, pentru lunile ce vin. Mi s-a părut interesant că orice pachet ce include ședințe de îngrijire a corpului este însoțit de o dietă personalizată realizată de medicul de la centru + evaluare după fiecare ședință, pentru a se vedea dacă funcționează tratamentul sau nu, dacă trebuie schimbat, dacă se observă ceva îmbunătățiri.

De speriat la centru sunt prețurile în euro, însă dacă se achiziționează pachete cu mai multe ședințe, nu mai este așa de scump cum pare la prima vedere. De exemplu pentru 3 ședințe de curățare s-ar plăti în jur de 230 lei, deci cam 80 lei/ședința, față de ~150 lei/ședința cât e la alte saloane, care nu au aceeași reputație. Această curățare a tenului chiar trebuie făcută măcar o dată pe lună și cum acasă nu mă pricep să-mi scot punctele negre și nici nu am produse așa calitative ca la salon, cred că s-ar merita investiția.

Cred că cel mai mult m-a uimit că eu, clientul venit cu voucher, am fost tratată atât de bine. Și da, dacă o să mai pot, dacă o să-mi permit, o să mai merg la Silhouette, și o să mai cumpăr și vouchere, pentru că cel puțin acum chiar s-a meritat investiția.

Review: aparat foto digital Sony Cyber-shot DSC-TX10

DSC 8797 300x199 Mi am făcut o bucurie DSC 8810 300x199 Mi am făcut o bucurieDSC 8793 300x199 Mi am făcut o bucurie DSC 8765 300x199 Mi am făcut o bucurie

Am lucrat ceva la acest articol, sper să fie util celor care caută informații despre Sony TX10. Este primul meu aparat foto nou nouț și singurul la care chiar am citit manualul de utilizare și m-am jucat cu toate funcțiile de care beneficiază. Menționez că nu este un review al unui cunoscător, ci doar al unui posesor obișnuit.

Înainte de toate, vă prezint câteva informații generale despre aparat, care mi s-au părut mie mai importante de știut (pentru lista întreagă click aici).

  • Rezoluție senzor: 16.2 MP
  • Format video: Full HD
  • Zoom optic: 4x; zoom digital: 4x
  • Distanța de focalizare (macro): Tele : 50cm – infinit; Wide : 1cm – infinit
  • Diafragma: 3.5 – 4.6
  • Dimensiune ecran: 3.0 inch
  • Tip memorie: SD, SDHC, SDXC
  • Declanșare automată: off/10 sec/2 s
  • Are: blitz integrat, fotografiere continuă, detecția feței, declanșare la zâmbet
  • Greutate: 118 grame
  • Caracteristici speciale: microfon și speaker integrat, rezistență la apă, praf, șocuri, îngheț
Ce-mi place la el:
  • este foarte mic și ușor;
  • pozele sunt grupate automat în foldere denumite cu ziua în care sunt făcute;
  • pentru a deschide/închide aparatul este suficient să dai în jos/sus acel capac care acoperă obiectivul;
  • există un buton HELP care ne explică în câteva cuvinte ce înseamnă fiecare funcție (se selectează, după care se dă click pe opțiunea de care vrem să știm mai multe);
  • este elegant;
  • face poze în detaliu grozave, la apropiere mare;
  • pentru cei neinteresați de artă fotografică (așa ca mine), este suficient să selectezi modul Intelligent Auto și apoi nu ai treabă cu modificarea funcțiilor, alege el ce are nevoie;
  • îl am deja de jumătate de an și n-am avut vreo problemă cu el. L-am scăpat din mână (de la distanță relativ mică ce-i drept), l-am ținut afară, la -10, -15 grade, cât ne-am jucat noi prin zăpadă și ne-am pozat – nu s-a defectat.
Presetări (poate interesează pe cineva, eu nu le-am găsit nicăieri enumerate):
  • Intelligent auto – ajustează expunerea cu setări automate; evaluează el modul de fotografiere: low light, macro, close focus, twilight, dacă e nevoie de stabilizare.
  • Superior auto – reduce automat zgomotul și blurarea
  • Panorama Shooting Scene – iSweep Panorama sau Underwater iSweep Panorama (panoramă normală sau subacvatică)
  • Movie Mode – mod de filmare cu setări ajustabile
  • Program Auto – expunere automată cu setări ajustabile
  • Background Defocus – funcție pe care o găsim deseori la DSLR-uri. Focalizăm un punct dorit iar restul imaginii iese ușor blurată.
  • 3D Shooting – 3D Still Image, 3D Sweep Panorama, Sweep Multi Angle
  • Scene Selection
  • Soft Skin
  • Soft Snap
  • Anti Motion Blur
  • Landscape
  • Backlight HDR
  • Twilight Portrait
  • Twilight
  • Hand-held Twilight
  • High Sensitivity
  • Gourmet
  • Pet
  • Beach
  • Snow
  • Fireworks
  • underwater
  • Hi-Speed Shutter

Alte opțiuni:

Self-Timer: off, 10 secunde, 2 secunde, self-portrait one person, self-portrait two people.

La ultimele două este suficient să întoarceți camera și atunci când detectează o față, respectiv două, se declanșează după 2 secunde. Ești anunțat, bipăie de câteva ori. Inclusiv la modul cu 2 secunde sau 10 (la început bipăie mai rar, după care mai repede). Sunetul se poate opri.

Flash: auto, on, Slow Synchro (păstrează persoanele și background-ul de departe luminat), off

Still Image Size: 16M (4:3), 10M (4:3), 5M (4:3), VGA (4:3), 12M (16:9), 2M (16.9)

In-Camera Guide: Shoot/playback guide, Icon guide, Objective guide, Troubleshooting, Keyword, History (informații despre aparat)

Display: off, on – off dacă vreți să nu vă apară celelalte opțiuni pe ecran (menu, flash, self-timer, s.a.)

MENU:

Easy Mode – mărește fontul, simplifică meniul pentru utilizare de bază;

Burst Settings – off, high, low (high – 10 fotografii cu viteză maximă de 10 fotografii/secundă; low – 10 fotografii cu viteză maximă de 2 fotografii/secundă);

Macro – auto, close focus (pentru poze foarte detaliate);

EV – pentru schimbat expunerea;

ISO – schimbă sensitivitatea luminii (auto, 125, 200, 400, 800, 1600, 3200);

White Balance – auto, daylight, cloudy, fluorescent white balance 1, fluorescent white balance 2, fluorescent white balance 3, incandescent, flash, one push;

Focus – pentru a selecta metoda de focusare (multi af, center af, spot af);

Metering Mode – multi, center, spot (expunere bazată pe întregul cadru, pe lumina din centru, pe lumina unui punct central);

Smile Shutter – 3 tipuri de zâmbete: cu gura închisă, cu gura ușor deschisă, cu gura larg deschisă;

Face Detection – auto, child priority, adult priority

Movie Quality – AVC HD 24M, AVC HD 17M, AVC HD 9M (primele două sunt de calitate superioară, ultima e standard).

Butoane:

  • On/Off
  • Buton de declanșare
  • Buton de zoom (se trage înspre W sau înspre T)
  • Buton pentru vizualizare poze realizate
  • Buton Movie pentru filmat
  • Buton lateral de deschidere zona pentru încărcat aparat/descărcat poze pe calculator
  • Buton în partea de jos pentru deschidere zonă baterie.

L-am cumpărat cu 1500 lei, dar din octombrie și până acum s-a mai ieftinit, l-am văzut și la 1100 lei.

Poze făcute cu Sony Cyber-shot DSC-TX10:

   DSC01347 300x225 NOTD: Big Apple Red   Opi DSC01344 300x225 NOTD: Big Apple Red   Opi

Lucruri care nu-mi plac într-o relație de prietenie

De-a lungul timpului am cunoscut tot felul de oameni, cu unii dintre ei devenind și (bună) prietenă. Așa cum și ei au încercat să mă accepte așa cum sunt, cu bune și cu rele, la fel și eu am învățat să mă descurc cu anumite lucruri care nu mi-au plăcut. Bine, descurcat înseamnă că ori am trecut cu vederea peste ele ori am renunțat definitiv la prietenie.

Posesivitatea

Am avut prietene extrem de posesive și geloase și oricât m-am străduit, niciodată nu le-am înțeles. De câte ori aflau că mi-am petrecut timpul și cu altă fată/fete, se supărau, întrebau cu năduf cum a fost, ce am făcut mai exact. Și prin atitudinea lor reușeau cumva să mă facă să mă simt vinovată că am îndrăznit să procedez așa, iar după un timp, am simțit că e nevoie să le ascund alte prietenii, doar pentru a nu le supăra.

Nu știu, eu n-am fost informată că prieteniile trebuie să fie…monogame.

Secretomania

Secretele mă deranjează în orice fel de relație, fie ea de prietenie sau iubire. Nu văd de ce este necesar să țin secrete întâlnirile cu prietenii sau să mint și să ascund că am ieșit cu unul sau cu altul. De cele mai multe ori motivul a fost chiar cel prezentat mai sus, posesivitatea altor prieteni. Deci prietenii mei țineau secret că ies cu mine sau că ne petrecem vreo sărbătoare împreună, pentru ca nu cumva un prieten de-al lor, prieten comun, să afle și să se supere că n-a fost invitat sau că nu s-au dus cu el.

În general nu-mi place să mint, dar când mai e vorba și de copilării de genul…Credeam că totuși la 24, 25 de ani, se mai termină cu astea, dar văd că încă sunt prezente în relațiile noastre de prietenie.

Atitudinea supărăcioasă

Nu-mi plac oamenii care se supără din nimicuri. Chiar nu am răbdarea să bibilesc un om, să îmi măsor constant cuvintele, faptele, doar pentru că are obiceiul să se supere și să se certe din orice. Dacă cineva se supără pe mine că n-am apucat să răspund la telefon, că n-am reușit să ne vedem în fiecare săptămână, că nu i-am răspuns la mesaj, atunci nu are ce căuta în viața mea. Nu am nevoie să mă streseze și prietenii.

Suspiciuni

Un prieten adevărat crede în tine. Nu te bănuiește de diverse lucruri urâte, nu te păzește, nu te interoghează mereu cu privire la ce ai făcut, ce ai fi putut face, ce ai vrut să faci și ce ai făcut sau nu.

Trădări

Într-o relație de prietenie cel mai mult țin la loialitate. Poate cer prea mult, dar vreau ca măcar cei mai buni prieteni ai mei să mă susțină, să nu fraternizeze cu cei care m-au rănit.

Nu știu cum e la voi, dar eu și prietenele mele avem aceiași prieteni și aceiași dușmani. Nu mă voi duce la fostul iubit al prietenei mele, care eventual a și rănit-o îngrozitor, să o bârfesc pe ea și să ies cu el în oraș (chiar și ca simpli amici). Nu voi deveni cea mai bună prietenă a celei care a trădat-o pe prietena mea. Cel mai probabil nici nu voi vorbi cu ea, iar dacă o voi vedea pe stradă mă voi uita și urât. Poate mie personal nu mi-a făcut nimic, dar a rănit-o pe prietena mea, a făcut-o să sufere, și când ea a plâns, și pe mine m-a durut sufletul. Și e de ajuns.

Toate acestea mă deranjează într-o relație de prietenie, acum mai mult ca niciodată. Nu mai suntem copii să ne jucăm cu sentimente, nu mai suntem adolescenți ca să nu ne respectăm între noi iar un pic de compasiune și înțelegere cred că oricine poate oferi, atât timp cât își dorește asta.

NOTD: Big Apple Red – Opi

Primul meu NOTD. 🙂 Vor urma în viitor și OOTD (outfit of the day) + alte articole caracteristice blogurilor de modă și beauty. De ce? Pentru că așa simt eu nevoia și pentru că acest tip de articole îmi plac acum și le urmăresc cu mai mult interes.

Oja folosită este Big Apple Red de la OPI. Modelul a fost făcut prin realizarea unui triunghi din puncte (câte 4 puncte pentru fiecare latură), care au fost unite cu un bețișor iar la mijloc s-a adăugat un punct din ojă cu sclipici.

  

De obicei mă plictisesc repede așa că nu aș putea să stau cu aceeași culoare și model pe unghii mai mult de…2 săptămâni, să zicem. În plus, nu prea suport unghiile lungi, mă deranjează la tastat, la umblatul pe telefon (pe touchscreen), ba îl tot zgârii și pe prietenul meu cu ele când mai dau să-l iau în brațe. De aceea cam la 2, 3 săptămâni, merg la salon să mi le taie și să le dea o formă frumoasă.

Din fericire am unghiile ok, singura lor problemă e că sunt cam moi și trebuie să fac un tratament cu ulei de măsline să le mai întăresc. O ojă aplicată la salon (de obicei OPI sau alte oje profi) îmi rezistă cel puțin o săptămână, cu tot cu spălat vase sau alte activități. În schimb, când mi-am făcut eu acasă manichiura cu vreo ojă mai ieftină, nu a rezistat culoarea pe unghii mai mult de 4,5 zile. Nici nu simt nevoia să-mi cumpăr oje de calitate acasă pentru că nu-mi place să port aceeași culoare de mai multe ori…

Nici nu mi-am făcut bine modelul ăsta pe unghii că deja mă întreb ce să-mi fac data viitoare. 🙂