Bucuria zăpezii

Nu știu dacă acum e cel mai bun moment să spun asta, dar îmi fac curaj și declar: “Iubesc iarna!”. Mai mult decât atât, iubesc zăpada, pentru că iarna fără zăpadă nu are nici un farmec – mi-a fost și demonstrat de acest Crăciun deprimant de uscat și de vremea primăvăratică de pe 12 ianuarie, ziua mea de naștere (chiar niciodată până acum nu mi s-a mai zis de ziua mea că e însorit afară și că vine primăvara).

Singurul disconfort este circulația de pe străzi dar cu toate acestea tot am reușit în weekend să ieșim în afara orașului și să ne bucurăm de munții de zăpadă de acolo. Am făcut pentru prima dată un înger de zăpadă, m-am tolănit în zăpadă, am aruncat cu bulgări de zăpadă, chiar am și început să construiesc un om de zăpadă (până când mi-au înghețat mâinile).

 

Am căutat și găsit zone cu strat înalt de zăpadă și tocmai în acelea am alergat, m-am aruncat, m-am fugărit cu cățeii mei. M-am simțit incredibil de fericită, nu mă puteam abține să nu râd cu gura până la urechi.

 

Și Albert s-a distrat de minune dar știam că de-abia așteaptă să aibă ocazia să alerge liber pe afară – cred că iarna este și anotimpul lui preferat.

Credeam că numai noi simțim așa, pentru că suntem născuți iarna, respectiv în prag de iarnă (ianuarie și noiembrie), dar și iubitul meu e încântat de zăpadă, de vremea de afară, de cât de frumos ninge.

   

Iubesc iarna, mă bucur nespus că în sfârșit a nins, că totul afară e alb. Pentru unii această vreme e deprimantă, pe mine mă liniștește și mă bucură. Cât de mult îmi place să alerg prin zăpadă! Ce sentiment plăcut e când vii în casă înfrigurat și te cuibărești lângă iubit, cu o cană de ceai fierbinte în mână! Cât de gustoasă este acum supa caldă și mâncarea gătită! Ce priveliște de poveste mă încântă de fiecare dată când mă uit pe fereastră! Cu câte amintiri frumoase din copilărie vine această iarnă!

Nu vă supărați pe mine, știu că mulți v-ați săturat de vremea de afară, de frig, de zăpadă. Eu însă nu pot decât să mă bucur că vremea este așa cum trebuie să fie, pentru că zău că m-a speriat soarele și temperaturile ridicate din octombrie și noiembrie, când ieșeam în sandale afară, cerul senin și soarele din miezul lui ianuarie și lipsa de zăpadă de până la sfârșitul lui ianuarie.

Pentru un somn odihnitor

În fiecare an sufăr de dureri de spate după ce dorm câteva zile pe patul dintr-un hotel sau pensiune, de la mare/munte. Nu cred că am dat până acum peste o gazdă care să investească în saltele de calitate – dar cred că cer și eu prea mult. Până la urmă nici eu n-am investit într-o saltea bună până acum vreo 2 ani.

Cam pe atunci mă apucaseră durerile de spate. Dădeam o grămadă de bani pe masaje, care nu zic, ajutau, când de fapt totul se trăgea de la saltea. Am făcut rost de una nouă, specială, care a fost scumpă dar m-a scutit de dureri și de banii dați pe masaje.

De-abia când am dormit prima dată pe salteaua nouă am realizat diferența. Nu mai erau goluri în ea, nu mai simțeam arcurile și mai ales, m-am trezit foarte odihnită. Am folosit până acum doar saltele cu arcuri, dar în viitor m-ar interesa și saltele cu straturi de cocos, de exemplu.

În afară de saltea pentru mine foarte important este și așternutul. Îmi place să fie curat, apretat și frumos. Da, îmi place să dorm în așternuturi cu model floral, geometric, cât mai colorate și atrăgătoare. Și prefer să fie așternut din bumbac, nu din satin sau mătase. Am avut odată o pijama din satin (pantaloni și bluză) și nu-mi plăcea deloc cum se simțea pe piele, tot alunecam prin pat cu ea. 🙂

Bun, am notat saltea și așternut. La fel de importantă este și perna. Am una specială acum dar din păcate o folosesc alături de o pernă mică și știu că nu e bine deloc. De preferat e să nu dormi pe foarte multe perne, se recomandă o pernă specială, care să ia forma capului și a gâtului, și atât.

Dacă am toate aceste lucruri și-n plus, mai fac și o baie fierbinte la sfârșitul zilei, mă ia somnul imediat ce mă așez pe pat și dorm bine toată noaptea. Așa am pățit acum câteva zile, când m-am așezat la 9.30 în pat, m-am uitat la un serial cu iubitul și pe la 10.30 am adormit instant, n-am mai rezistat până la 12, 1 noaptea ca de obicei.

Cursuri adresate părinților și tinerilor

În luna februarie Fundaţia Bethany lansează o nouă serie de cursuri adresate părinţilor şi tinerilor. Cursurile care încep pe data de 9 februarie sunt Tehnici de comunicare cu copilul şi Dinamica Familiei.

 Sunt invitați toți părinţii care sunt interesați să învețe cum pot construi o relaţie mai bună cu copiii lor. Programul pregătit de specialişti este orientat către comunicare pozitivă în familie, rezolvarea conflictelor, înţelegerea copilului şi acordarea unor alternative pozitive.

Una dintre mămicile participante la prima serie de cursuri povestește: « Deşi am venit la un curs despre copii am descoperit multe lucruri despre mine. Până am venit la acest curs am fost direcţionată strict pe copil, fără a lua în considerare întreaga familie ca un tot unitar. În urma acestui curs am căpătat mai multă încredere în mine, am acceptat că a greşi nu este o nenorocire, că totul se poate corecta dacă se vrea. În urma schimbării mele relaţia părinte – copil s-a mai “liniştit” şi uimitor şi cea părinte – părinte. »

Pe 15 februarie se va lansa și programul de dezvoltare personală pentru adolescenţi şi tineri. Toți cei care vor să ofere copilului un mediu sigur de dezvoltare, să îi ajute să își îmbunătăţească performanţele şcolare sau să îi corecteze anumite comportamente au acum ocazia sa îi ofere in dar acest program.

La sfârşitul cursului copilul se va cunoaşte mai bine, va deveni mai încrezător în capacităţile sale, mai responsabil, sociabil şi deschis către ceilalţi.

Perioada de înscriere este deschisă până pe data de 9, respectiv 15 februarie, în funcţie de programul ales.

Pentru înscriere şi orice alte detalii puteţi contacta Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany la numărul de telefon 0232 278 535  sau pe adresa de e-mail iasi@bethany.ro.

Un nou accesoriu care-mi place

Mereu mi-a plăcut să port ceas la mână. Îmi amintesc și acum de primul meu ceas, cu curea din piele neagră, era atât de micuț și subțire, îl purtam tot timpul, chiar și noaptea. Până când, evident, curelușa s-a uzat și l-am abandonat, trecând la un alt tip de ceas la care visam de ceva timp – tip brățară. Văzusem la mama și voiam și eu ceva asemănător.

Ceasul de tip brățară însă nu era la fel de comod ca cel cu curea din piele. Îl puteam purta numai ziua, nu-mi stătea fix pe mână și uneori mă deranja. Așa că imediat ce i s-a terminat bateria am renunțat la el, nu i-am mai schimbat-o.

Și de atunci, câțiva ani am rămas fără ceas. M-am obișnuit să mă folosesc de telefon sau calculator ca să știu ora. La examene a fost mai dificil, dar eu cum scriu repede, termin printre primii și nu exista un pericol prea mare să nu mă organizez bine și să nu-mi ajungă timpul de examinare.

Zilele trecute mă uitam pe site-ul de bijuterii de care vă spuneam și acum câteva zile, mai exact la inele de argint, voiam să-mi aleg un cadou. Dar apoi am realizat că n-avea nici un sens să-mi cumpăr inele, port inelul de logodnă, o să vină în curând și verigheta, ce rost avea? În schimb m-am hotărât să-mi comand un ceas cu curea din piele, mai exact cel din imaginea de mai jos:

Aveam emoții, nu știam dacă îmi va sta bine, dar acum pot spune că este superb, îmi place la nebunie, atât mie cât și celor din jur, am primit o grămadă de complimente. Este primul ceas pe care îl am care are afișaj dată, nu mai zic de cronometru și cronograf. Este rezistent la apă și are o garanție de 2 ani. A costat aproximativ 280 lei (detalii), dar pe site sunt si ceasuri la preturi mai mici, daca sunteti interesati.

Cu această ocazie am văzut și eu că eu nu sufăr de comoditate când nu mă machiez sau nu port cercei – nu știu cum se face dar acest ceas îmi amintesc să mi-l pun în fiecare dimineață pe mână. Deci dacă ceva îmi place cu adevărat, atunci nu uit de el. 🙂

Pe când eram o operă de artă – Eric-Emmanuel Schmitt

“Pe când eram o operă de artă” este ultima carte de Eric-Emmanuel Schmitt publicată în limba română. De cum am aflat de ea mi-am dorit-o și m-am bucurat să o primesc cadou de Crăciun de la sora mea. În aceeași perioadă am achiziționat și “Secta egoiștilor”, dorind să descopăr acel stil fermecător al autorului. Din păcate, aceste două cărți nu au fost chiar pe gustul meu – cele din Ciclul invizibilului (“Domnul Ibrahim și florile din Coran”, “Oscar și Tanti Roz” și “Copilul lui Noe” ) mi-au plăcut mult mai mult.

Despre “Secta egoiștilor” nu voi povesti pe blog, nu aș avea prea multe de zis despre ea, “Pe când eram o operă de artă” mi-a atras însă oarecum atenția, nu a fost chiar o lectură plictisitoare sau pe care să nu o agreez. Însă e o carte ciudată, oarecum în stilul lui Amelie Nothomb.

Un tânăr disperat este în pragul sinuciderii. A mai încercat de câteva ori dar niciodată nu i-a ieșit. Este pe cale să încerce cea mai sigură metodă când un artist excentric îi cere puțin timp pentru a-l face să se răzgândească. (more…)

Alcatraz

Am descoperit seriale noi! 🙂 Unul din ele este Alcatraz, la care se uita prietenul meu zilele trecute. Dacă nu mă pot concentra la citit și tot sunt atrasă de ecranul televizorului, e clar, filmul/serialul e interesant și merită urmărit cu atenție.

Alcatraz e un fel de Lost. Are același producător, unul din actorii principali e Jorge Garcia (Hugo din Lost), până și muzica e în același stil. Cu toate acestea îmi place, e captivant. Despre ce este vorba mai exact: după 50 de ani de dispariție, prizonierii Alcatraz-ului reapar și fac probleme pe străzile din San Francisco. Echipa formată din Rebecca Madsen (Sarah Jones), Diego Soto (Jorge Garcia) și Emerson Hauser (Sam Neill) se ocupă să-i prindă și să rezolve misterul legat de dispariția și apariția după 50 de ani.

Nu cred că va avea viața lungă a lui Lost, însă poate un sezon, două, tot va rezista. Mie chiar îmi place, așa că vi-l recomand cu drag. Vizionare plăcută!

Ceai oolong Orange & Mango Oolong – CTS Corner

Orange & Mango Oolong este primul ceai oolong aromat pe care l-am încercat. L-am găsit pe rafturile magazinului CTS Corner, alături de alte sortimente noi de oolong (de care vă voi povesti în curând, aici sau pe Tea Mug).

Lista cu ingrediente m-a impresionat: ceai Formosa Oolong semifermentat, bucăți de mango (min 17.7%), coajă de portocală (min 13.6%), ananas, ceai Milk Oolong semifermentat, arome naturale.

Pentru preparare se adaugă o linguriță de ceai pentru 250 ml de apă la 90 grade Celsius și se lasă la infuzat timp de 3-5 minute. (more…)

Fără negru

Încă de pe la 15 ani, de când am început să merg și eu pe la petreceri cu colegii, ținuta de serbare era rochița neagră. Cred că dacă caut în dulap găsesc cel puțin 10 rochițe elegante pe negru. În negru m-am îmbrăcat la toate banchetele, la toate revelioanele și toate petrecerile de ziua mea. În negru s-au îmbrăcat aproape toate colegele și prietenele mele. Dar acum, la 25 de ani, pot spune că m-am cam săturat.

Curios e că mereu am admirat rochiile pe alte culori. Am avut și prietene care s-au remarcat la petrecerile de care vă spuneam tocmai prin rochia verde deschis, roșu sau albastru. Mi-au plăcut la nebunie, dar dintr-un motiv pe care nu-l cunosc, nu am trecut de la negru la colorat. Până când familia și prietenele apropiate mai mult mi-au impus să fac această schimbare.

Și în final, e plăcut să fii diferit. E frumos să fii o pată de culoare într-o mulțime de negru. E o garanție că vei fi remarcată și că ținuta ta va fi ținută minte și a doua zi. Pentru că da, dacă mă întrebați acum despre rochiile pe care le-am văzut la petrecerile din această perioadă, nu vă pot spune decât: au fost negre. Toate.

Aș recomanda și alte culori mai ales fetelor brunete…sau măcar să aibă un colier colorat, o clamă de păr mai deosebită, un bolero, orice. Dar nu: rochie neagră, ciorapi negri, pantofi negri, bolero/bluziță pe deasupra neagră, accesorii pe negru + păr negru. Da, negrul este sexy, este clasic, dar când este folosit în exces este plictisitor și depășit. Culoarea este la modă acum, vă face fața mai plăcută, parcă și mai zâmbitoare, mai strălucitoare, aduce bucurie și celor din jur, îmbracă mai frumos formele, este și ea sexy, vă scoate în evidență fața de restul.

Și mie mi-a fost greu să înțeleg lecția asta, dar acum rochițele mele negre stau în dulap nefolosite. Rochiile pe verde, roșu, magenta, le-au luat locul. Și am primit mult mai multe complimente pentru ele decât pentru cele negre, și nu de la oricine ci mai ales de la persoane care nu fac astfel de remarci gratuit.