Tag: prostie


Mar
2012

Despre prostie și proști

categories: diverse

Umbla la un moment dat prin blogosferă o leapșă despre acțiunile/atitudinile care demască prostia. De asemenea, am tot întâlnit pe bloguri referiri constante la așa zisa “prostie” – se consideră proști oamenii cu un anumit fel de-a fi, cu un comportament care nu este pe placul tuturor.

Din câte am observat, se consideră proști următoarele categorii de oameni:

  • persoanele care se comportă diferit de persoana care îi denumește în acest mod
  • persoanele care nu au cei 7 ani de acasă
  • oamenii îngâmfați
  • oamenii încăpățânați
  • persoanele care fac diverse lucruri ilegale/imorale
  • oamenii răutăcioși

În mare, este vorba de persoane care au anumite defecte, dar în această lista intră și cei diferiți, cei care aleg să facă anumite lucruri altfel decât alții. Plus persoanele încăpățânate, care ar putea intra în categoria descrisă anterior, însă în nici un caz nu sunt oameni răi.

Nu am fost niciodată de acord cu această obișnuință de a folosi abuziv cuvinte ca “prostie” sau “proști”. În nici unul din cazuri nu consider că e vorba de prostie. Și Nice a zis într-un comentariu pe blogul Roșcatei exact ceea ce gândeam și eu și nu reușeam să exprim: “Pentru mine nu există prostie sau oameni proști. Există ignoranță și evident ignoranți, există indolență, răutate și infatuare.” Se vede că suntem născute în aceeași zi. 🙂 La ceea ce a zis ea, adaug că există și oameni diferiți de noi sau oameni care sunt extrem de încăpățânați.

Prost înseamnă om lipsit de inteligență sau de educație. Nu este cazul pentru marea majoritate a cunoscuților noștri. Putem să ne mințim pe noi zicând că e prost și că noi suntem destepți, poate pe unii îi ajută acest gând. Dar nu, nu caracterizăm corect, nu acesta este adjectivul pe care trebuie să-l folosim. Iar dacă într-adevăr omul nu este educat sau nu este suficient de inteligent, este chiar o cruzime din partea noastră să-l denumim astfel.

Și acum să luăm de la capăt categoriile menționate mai sus:

  • persoanele care se comportă diferit de persoana care îi denumește în acest mod 

Am tot observat frica și/sau dezgustul unora față de persoane diferite sau care procedează diferit. În primul rând nu înțeleg de unde atât de mult interes pentru activitățile altora, atât timp cât nu ne privesc. În al doilea rând, de unde știm sigur că noi procedăm bine și alții nu?

Și aici nu mă refer la exemple de genul “eu arunc gunoiul la pubelă, el pe jos”, ci la situații cum ar fi “eu mă duc în fiecare zi la școală iar colegul meu chiulește – asta înseamnă că e prost”. Nu, asta e alegerea lui, poate stilul lui de viață. Nu înseamnă că e prost, nu înseamnă că va deveni un ratat, nu înseamnă nimic. Alte exemple: “eu nu am blog, cei care au sunt niște proști, își pierd timpul pe net”, “eu citesc cărți serioase, X citește cărți chick lit – e o proastă”, “se căsătorește de tânără, e proastă”, “face copil la 22 de ani, ce proastă e”, ș.a. Exemple sunt multe, cred că v-ați dat oricum seama cam la ce mă refer.

  • persoanele care nu au cei 7 ani de acasă

Am tot întâlnit astfel de persoane, dar n-am zis că-s proaste. Uneori sunt doar nesimțite, fără intenție, alteori o fac ca să deranjeze.

  • oamenii îngâmfați

Nu știu dacă ați observat, dar de obicei oamenii își arată aroganța în grup. Când sunt singuri, sunt niște mielușei, dar când sunt cu gașca…au o atitudine complet diferită. În special la băieți am observat acest lucru. Am avut colegi care când erau cu prietenii, aveau niște mofturi pe ei de te scârbeau în ultimul hal. Dar când îi întâlneai singuri, aveai impresia că e cel mai politicos și de treabă om de pe lume.

Sunt bineînțeles și oameni care sunt aroganți și când nu au grupul de sprijin în apropiere. Eu cred că în realitate sunt oameni care nu au deloc încredere în ei, le este teamă de oameni, de posibilitatea de a se face de rușine, de a nu fi apreciat, de a nu fi stimat. Și de aceea aleg să procedeze astfel. Nu sunt oameni proști, sunt oameni care chiar au nevoie de ajutorul celor din jur.

  • oamenii încăpățânați

Cu toții am fost încăpățânați măcar o dată în viață. Uneori suntem atât de siguri de un rezultat sau ne dorim atât de mult să facem un lucru într-un anumit mod încât nu mai luăm în seamă ce zic alții. Se poate să greșim, însă este posibil și să facem bine. Asta e, încăpățânarea poate fi atât un defect cât și o calitate.

  • persoanele care fac diverse lucruri ilegale/imorale

Ce pot să zic despre această categorie de oameni? Mulți au fost traumatizați din copilărie și de aceea aleg să facă anumite lucruri (nu le găsesc însă scuze), alții pur și simplu procedează așa cum au văzut în jur. Unii sunt răi de la natură, alții o fac din disperare. Mai sunt și câțiva care nu au cei 7 ani de acasă.

Toate aceste categorii de persoane nu denumesc oameni proști. Părerea mea.


Jan
2012

Când greșelile ies la suprafață (1)

categories: personal

Nu prea am inspirație zilele astea, așa că vă povestesc din lucrurile pe care le-am mai auzit de-a lungul timpului. Sunt curioasă să văd ce părere aveți voi de situații, cum ați proceda dacă v-ați confrunta cu așa ceva. O să fie o serie de 3, 4 articole, mă gândeam să le pun pe toate aici, dar ieșea prea lung și plictisitor.

Astăzi despre: O tipă s-a gândit să se culce cu un bărbat ce era deja într-o relație de lungă durată. Deși se considera isteață tare, s-a lăsat pozată de el în diferite ipostaze: în lenjerie intimă, goală, cu fața, cu spatele, în natură, goală în mașină, în mașină cu mâna în diverse locuri (din respect nu dau mai multe detalii). Deci poze foarte intime, făcute cu/de cineva cu care nici măcar nu era într-o relație, cu care avea doar o aventură.

Ei, toate bune și frumoase, până când aventura s-a cam terminat iar partenera oficială, într-un mod sau altul, a văzut pozele. Ea știa deja de aventură, pozele au fost un fel de bonus. Normal că s-a enervat când le-a văzut și deși cel mai bine ar fi fost să o lase baltă, a vrut să lovească și ea în cea care a lovit-o. Mai ales când a văzut ce fel de persoană era și ce tip de poze poate să facă (descrierea oficială chiar m-a distrat: “un fel de Hustler, dar fără un model arătos, ci unul cu “șosețele” și coajă de portocală + un zâmbet tâmp” ). A întrebat o prietenă cum să procedeze acum…să nu facă absolut nimic i se părea cam aiurea, un fel de “bravo” spus celeilalte, fă mai departe așa. Nu că ar fi rolul ei să fie justițiară, să îi facă morală sau să-i spună că nu e sănătos să procedeze așa. Dar ce să faci? Am înțeles-o, e destul de dificil să te abții mai ales când vezi că cele care fac din astea se mai dau și modele de moralitate.

Într-un final, s-a hotărât doar să-i zică aceleia că le-a văzut, și-a dat seama ce tip de om e și să-i fie rușine. Am stimat-o că în ciuda dorinței de răzbunare, a nervilor și a tot ce a mai simțit atunci, nu s-a dus cu pâra la iubitul tipei, la cunoscuții ei  – pentru că să fim serioși, astfel de poze îți pot distruge toată viața (amintiți-vă de Bebelușa de la Cronica Cârcotașilor – după ce au apărut acele poze în presă, a fost dată afară, toată viața i-a fost dată peste cap). A zis că atât timp cât e lăsată în pace, cât tipa aia nu se mai bagă în viața ei, nu o mai caută, nu se mai interesează de ce face, nu are motiv să facă mai mult de atât.

Morala? Aveți grijă ce poze faceți, cui pozați, în ce ipostaze. Nu știți cine va mai vedea acele poze în afară de voi și partener. Trist e că nu e prima dată când aud de astfel de cazuri, am văzut și eu poze cu vreo 2 cunoștințe goale pe net.


Jul
2011

“Naivele”

categories: personal

Cei care mă citiţi mai des ştiţi că sunt complet împotriva infidelităţii – în nici un caz nu aş avea o relaţie cu un bărbat “ocupat”. Mai mult, am o părere foarte proastă despre fetele care recurg la aşa ceva.

O mare parte din furia mea provine din faptul că nu înţeleg cum de unele fete pot fi atât de naive şi pot înghiţi atâtea minciuni, deşi au adevărul în faţă.

Dacă fata nu ştie nimic, asta e, el e un nesimţit. Însă când ştie exact cu ce se confruntă, atunci nu îi pot motiva comportamentul.

După cum bine ştiţi, aceste fete merg pe principiul “crede orice îţi zice el”. Şi el tot zice:

  • de fapt sunt despărţit de prietenă/nevastă, doar locuim împreună, că n-am unde sta în altă parte
  • prietena/nevasta ameninţă că se sinucide, că nu mă va lăsa să-mi văd copiii, nu pot divorţa acum
  • mă voi despărţi de prietenă/nevastă, însă aştept un moment mai bun
  • prietena/nevasta nu vrea să accepte despărţirea, mai durează puţin

Şi ele iau şi cred, blestemându-le pe prietene/nevaste, care-s atât de rele, vor să-i distrugă viaţa bărbatului, nu-l lasă să fie fericit. Numai că în majoritatea cazurilor, acele prietene/neveste nici nu ştiu ce se întâmplă, habar n-au că ar fi vreo problemă.

Mai târziu, de cele mai multe ori, amantele ajung să fie părăsite. Se pare că de fapt bărbatul nu a avut niciodată intenţia să se despartă de partenera oficială – da, ţeapă.

Şi ştiţi ce? Mă bucur că se întâmplă aşa, ele primesc exact ceea ce merită, deoarece au încercat să-şi construiască fericirea pe nefericirea altcuiva.

Şi da, bărbatul e principalul vinovat, pentru că a minţit şi a înşelat, însă dacă ea ştia exact care e situaţia, atunci nu poate decât să-şi reproşeze că a fost proastă de a crezut toate acele minciuni mai mult decât evidente şi că a dorit răul altcuiva. Pentru că da, a dorit ca cealaltă femeie să fie abandonată, să sufere, să dispară din peisaj, chiar de nu avea vreo vină.

În final, cred că cel mai dezamăgită sunt când văd că fete/femei pe care le credeam inteligente, cu scaun la cap, se lasă prostite în halul ăsta. Măcar nu vă mai plângeţi de situaţie, nu mai daţi vina pe soartă, luaţi şi învăţaţi din experienţa asta. Învăţaţi să vă respectaţi, să vă iubiţi, să nu vă mai bateţi joc de voi şi de cei din jur. Încercaţi să trăiţi frumos, fără să mai faceţi rău cuiva. Iubirea se poate găsi şi fără să dai cuiva în cap, credeţi-mă.

Sursă poză