Cei care mă citiţi mai des ştiţi că sunt complet împotriva infidelităţii – în nici un caz nu aş avea o relaţie cu un bărbat “ocupat”. Mai mult, am o părere foarte proastă despre fetele care recurg la aşa ceva.
O mare parte din furia mea provine din faptul că nu înţeleg cum de unele fete pot fi atât de naive şi pot înghiţi atâtea minciuni, deşi au adevărul în faţă.
Dacă fata nu ştie nimic, asta e, el e un nesimţit. Însă când ştie exact cu ce se confruntă, atunci nu îi pot motiva comportamentul.
După cum bine ştiţi, aceste fete merg pe principiul “crede orice îţi zice el”. Şi el tot zice:
- de fapt sunt despărţit de prietenă/nevastă, doar locuim împreună, că n-am unde sta în altă parte
- prietena/nevasta ameninţă că se sinucide, că nu mă va lăsa să-mi văd copiii, nu pot divorţa acum
- mă voi despărţi de prietenă/nevastă, însă aştept un moment mai bun
- prietena/nevasta nu vrea să accepte despărţirea, mai durează puţin
Şi ele iau şi cred, blestemându-le pe prietene/nevaste, care-s atât de rele, vor să-i distrugă viaţa bărbatului, nu-l lasă să fie fericit. Numai că în majoritatea cazurilor, acele prietene/neveste nici nu ştiu ce se întâmplă, habar n-au că ar fi vreo problemă.
Mai târziu, de cele mai multe ori, amantele ajung să fie părăsite. Se pare că de fapt bărbatul nu a avut niciodată intenţia să se despartă de partenera oficială – da, ţeapă.
Şi ştiţi ce? Mă bucur că se întâmplă aşa, ele primesc exact ceea ce merită, deoarece au încercat să-şi construiască fericirea pe nefericirea altcuiva.
Şi da, bărbatul e principalul vinovat, pentru că a minţit şi a înşelat, însă dacă ea ştia exact care e situaţia, atunci nu poate decât să-şi reproşeze că a fost proastă de a crezut toate acele minciuni mai mult decât evidente şi că a dorit răul altcuiva. Pentru că da, a dorit ca cealaltă femeie să fie abandonată, să sufere, să dispară din peisaj, chiar de nu avea vreo vină.
În final, cred că cel mai dezamăgită sunt când văd că fete/femei pe care le credeam inteligente, cu scaun la cap, se lasă prostite în halul ăsta. Măcar nu vă mai plângeţi de situaţie, nu mai daţi vina pe soartă, luaţi şi învăţaţi din experienţa asta. Învăţaţi să vă respectaţi, să vă iubiţi, să nu vă mai bateţi joc de voi şi de cei din jur. Încercaţi să trăiţi frumos, fără să mai faceţi rău cuiva. Iubirea se poate găsi şi fără să dai cuiva în cap, credeţi-mă.
Eu nu inteleg. Ce-au barbatii insurati de sunt mai interesanti decat cei liberi? WTF? Ca doar n-or fi mai aratosi [nu mai sunt tineri, probabil], si nici n-or avea prea multi bani [luand in considerare nevasta si copiii, sincera sa fiu nu cred ca au finante de irosit pe o amanta]…plus de asta ce subiecte de conversatie poti sa abordezi cu un asa barbat?
Sunt relatiile astea extraconjugale bazate doar pe sex? Cred ca da. Iar ele stau foarte prost cu moravurile, din moment ce sunt dispuse sa initieze asa ceva cu un barbat insurat..chit c-o fi certat cu nevasta-sa, chit ca nu, asa ceva pur si simplu nu se face. In momentul in care auzi ca un tip e insurat, iti pui un fel de filtru pe retina, in asa fel incat sa nu-l observi prea tare :)).
De multe ori e vorba de bani, din cate am observat. Chiar de au nevasta si copii, la varsta de 40-50 de ani majoritatea au o cariera, castiga bani buni. Asa isi pot permite sa dea bani si pe amante.
Sunt rare cazurile cand e vorba chiar de dragoste, mai ales intre o tanara si un barbat de +50 de ani. Bani, bani si iar bani. Ca deh, e greu sa-i faci singura, mai bine iti vinzi corpul unui mos.
Oh Yuck! :-s Ce e regretabil e faptul ca simuleaza ca-l iubesc, asta, ca un prost, isi paraseste familia, ca apoi sa-si dea seama de cat de gresita a fost decizia lui. Macar atat, se intoarce roata.
Da…Am auzit de un caz (real) din Iasi, unde un barbat cu o stare materiala destul de buna si-a parasit nevasta pentru amanta. S-a casatorit cu amanta si la un moment dat, s-a imbolnavit (deh, era batran). Amanta l-a luat si l-a dus la nevasta – nevasta l-a ingrijit, l-a facut bine. Si rasplata ei? Barbatul a acuzat-o de furt, asa deodata, si s-a intors la amanta. In cazul asta, barbatul merita orice va primi si chiar mai mult.
Si barbatii astia…la 50 de ani ii apuca ca ei sunt tineri, vor nevasta tanara, isi parasesc familiile, de-abia mai mentin legatura cu copiii, doar, doar pentru a se simti mai barbat. Iar pitipoancele astea tinere normal ca profita. Cum altfel si-ar permite casa, masina, haine de firma, excursii exotice?
Unele din cele pe care nu le înțelegi sunt exact că prietenul (soțul) lor. Au și ele alții cu care să își ocupe timpul 🙂
Eh, majoritatea nu vor doar sa-si ocupe timpul, vor casatorie, relatii, ceva serios. Si asta cu cineva care deja are ceva serios cu altcineva.
Viata e prea scurta sa stam cu cineva care nu merita, dar uneori ti-e frica ca e prea scurta ca sa mai gasesti pe cineva care merita de aceea cred ca unele fete iau calea mai usoara si inchid ochii! Eu nu am fost veci in situatie, sper sa nici nu fiu dar …. le inteleg! Am o mana de prietene ce nu au avut niciodata prieten desi sunt dragute, aranjate etc! AU stat cu cate un baiat 1 zi, 3, o saptamana si apoi gata! le-au lasat sau nu le-a mai cautat, oricum tot aia e!
Daca nu iti gasesti pe cineva serios pana in facultate apoi cand ai slujba e mai greu! ASA ca dupa ce cauti sa ai pe cineva ani de zile, cand il gasesti ii mai treci cu vederea micile scapari decat sa te gandesti la urmatorii ani de cautari! asa imi ziceau ‘naivele’
Decat sa recurg la asa ceva, mai bine stau singura.
E ca si cum n-ai bani, si atunci te gandesti ca eh, decat sa tot incerc sa gasesc un job, mai bine dau la cineva in cap, si ii fur banii.
Daca nu gasesti acum, mai asteapta. Se va ivi si barbatul potrivit pentru tine. De ce sa iei unul care minte si insala? Crezi ca pe tine nu te va minti/insela?
Eu am prietene care credeau ca nu vor mai gasi pe cineva. Din diverse motive: sunt mai grasute, nu au incredere in ele, nu prea ies in oras. Si pana la urma toate si-au gasit pe cineva, barbati buni, care chiar le iubesc. Trebuie sa ai insa rabdare, sa nu te multumesti cu oricine iti iese in cale si sa-ti pastrezi demnitatea. Nu trebuie sa ne batjocorim pentru iubire.
Acum depinde cat de multa rabdare au fetele! eu nu prea am dus lipsa de relatii pana m-am casatorit! nu tin minte sa fi stat mai mult de 3-4 luni singura! dar am inceput sa am prieteni tarziu dupa 18 ani! Am fost mai copilaroasa si pana la 15 ani m-am jucat ca papusile barbie! :))))))
Apoi am inceput cu excursiile si chefurile si la majorat mi-am facut primul iubit :)))
Nu a trecut mult si la 21 m-am casatorit! 🙂 deci eu nu am avut rabdare! dar in alt sens :)))
Nici eu n-am stat prea mult singura, incepand de la 14-15 ani. Mai mult de o luna singura, cu siguranta nu. Ceea ce nu e chiar bine, trebuie sa ne invatam si singure. 🙂 Eh, asta e, nu ma plang. 😛
Genul asta de femei se impart in doua categorii: cele care cauta un barbat insurat pentru a-si demonstra ca pot avea orice barbat iar unul insurat este o provocare si mai mare… si… cele prostute care cred orice.
Da, exact. Tind sa cred ca prostutele sunt putin disperate, ca altfel nu stiu de ce s-ar ajunge la asa ceva. O femeie care se respecta, care are incredere in ea, nu se lasa asa la mana unui barbat. Bine, daca afla ca este insurat dupa o perioda lunga, cand deja e foarte indragostita, poate mai inteleg. Dar cand stie de la inceput…atunci nu stiu.
ce dai aia primesti, ce gandesti ti se intampla tie (daca ravnesti bunul altuia si vrei ca sa nu-l mai aiba intr-o zi cand esti tu pe faza sa-l recuperezi fara martori !:-) ) si tot asa! spun la modul general referindu-ma cu “tie” la aspectul general al discursului. simteam nevoia sa precizez, stiam ca intelegi, dar pentru ca poate aparea o usoare confuzie sau alta perceptie pe fondul altor commenturi, am zis hai sa specific ce si cum.
weekend placut, Mihaela si cauta sa nu te afecteze prea mult presiunea ce vine dinspre captarea multor discutii de genul amintite in postare, unde semene de-ale tale se “varsa” (destainuie sa zic mai frumos!) complet de parca toata lumea trebuie sa stie ce li se intampla lor! stiu, e peste tot aceasta presiune (munci, trafic, shopping), dar cauta sa te imunizezi cumva la ce vine nociv din jur. e greu, dar nu imposibil!
Multumesc a-z!
Da, se destainuie, si imi este greu sa nu le iau sa le “zdruncin” putin, cand vad cu cata speranta asteapta ca acel barbat sa-si lase iubita. Si mai tarziu, le vad afectate, ca acel barbat tot cu acea femeie ramane si ca pe acea femeie o considera buna, loiala, perfecta pentru el. Si ce sa le zic? Ca e normal ca se intampla asta, ca nu stiu de ce se mai mira? Nici nu vreau sa le intristez sau sa le fac sa se simta prost, dar au gresit si e normal ca acum sa sufere consecintele. Ce voiau sa-i faca alteia, simt ele acum. Karma. 🙂
E un subiect foarte delicat
Depinde din ce punct privesti, oricat ar vrea cineva sa dea vina pe o anumita categorie, nu se poate si gata. Cel putin eu asa cred. Nu toate femeile care ajung la un moment dat intr-o relatie cu un barbat casatorit sunt curve sau interesate material sau rau intentionate sau proaste. Sunt femei normale: vecina de la doi, colega cu care te intalnesti la xerox, secretara, uneori sora,cumnata,etc.
Fiecare poveste e diferita iar vina intre cei care inseala se imparte exact la doi si uneori la 3.
Nu gasesc scuze amantelor,amantilor dar nici nevestelor plictisite delasatoare, dezinteresate , cicalitoare. Nu le gasesc scuze nici barbatilor care nu-si mai iau berea de la gura si pierd vremea cu “prietenii” imediat ce sotia a nascut si “acasa” devine stresant
Ar fi multe de spus………
Intr-adevar, sunt multe de zis si este un subiect delicat si depinde bineinteles de la caz la caz. Dar oricum ar fi nevasta, eu cred ca mai bine nu te bagi intr-o situatie de unde poti iesi rau. Asteapta sa se desparta ei, nu te baga ca musca in lapte.
Si aceste femei ar trebui sa se gandeasca mai mult, nu la barbat, nu la nevasta sa, ci la ele. Chiar merita sa suferi, sa-ti faci o reputatie proasta, sa te enervezi, sa fii umilita, pentru un barbat casatorit? Fara acel barbat casatorit chiar nu poti? Chiar atat de oarba esti incat ii crezi toate minciunile? As mai intelege daca ai fi super indragostita sau de mult timp cu el (fara sa fi aflat adevarul), dar daca de la inceput stii tot…de ce te mai bagi?
Nu zic, au fost cazuri “fericite”, cu barbatul care si-a parasit partenera pentru ele. Dar majoritatea sunt aruncate deoparte si mai mult, chiar barbatul are o impresie foarte proasta despre ele. Pentru ca asa-s barbatii…se culca cu tine si apoi zic despre tine ca esti curva ca te-ai culcat cu un barbat casatorit.
Am auzit din gura mai multor barbati care au inselat. Sa-i vezi ce urat vorbesc despre amanta, ca e curva, ca e proasta. Da, chiar ei zic, nu nevestele/prietenele lor. Pentru ca daca tu stii adevarul si tot vrei o relatie cu el, iti creezi o anumita imagine. Chiar si-n ochii lui.
Normal ca e mai bine sa nu te bagi, dar aici e valabila vorba aceea: De-ar stii omul ce-ar pati, dinainte s-ar feri
Sunt putini cei sau cele care isi programeaza sa se indragosteasca de un barbat sau de o femeie -care au deja verighete pe deget
Iar dupa ce lucrurile se intampla ” fara sa isi fi dat seama” ii doare undeva de restul lumii.
Asta e adevarul obiectiv……….chiar daca nici mie nu-mi place cum suna
Cam asa ceva. E pacat pentru ca in primul rand ele vor suferi. Si nu zic in necunostinta de cauza, ci pentru ca am vazut foarte multe cazuri in jurul meu. Incep de la fete ramase pe dinafara, ca barbatul a preferat sa ramana cu prietena oficiala, si pana la femei care au ramas cu un copil, sa-l creasca singure, pentru ca barbatul iubit a ramas cu nevasta si cu primii copii. In al doilea caz, sufera si copilul, pentru ca este considerat de cei din jur bastard, rad colegii la scoala ca n-are tata sau ca tatal are alta familie. Nu mai zic de bani, ca-s putini si trebuie mama sa intretina singura copilul (sau cu ajutorul unei pensii alimentare de nimic). Hilar e ca unele din aceste femei au facut copilul tocmai pentru a-l convinge pe barbat sa divorteze.
E mai bine sa-ti dai seama cand inca esti in cazul 1, decat sa ajungi in cazul 2. Sau bineinteles, mai bine nu faci nimic – varianta cea mai buna. Nu suferi, nu esti umilita.
In viata sansele ca o amanta sa ajunga ea insasi pe post de nevasta inselata sunt extrem de favorabile, indiferent daca se casatoreste cu cel caruia i-a fost amanta sau cu altul. Si atunci chiar ca karma is bitch…but a fair one. 😆
Da, clar. Si nu ar putea spune ca nu s-a asteptat, doar a stiut ce ia langa dansa (asta daca se casatoreste cu cel care i-a fost amant).
felicitari ,Mihaela,ai pus punctul pe i cu acest comentariu.Cata dreptate ai !
mi-aduc aminte de o emisiune facuta de Oprah si care sustinea exact aceeasi pozitie .
cea mai importanta idee,sustinuta de psihologi invitati era aceea ca : doamnelor,avansurile unui barbat insurat trebuie considerata o ofensa grava !
Implicarea intr-o astfel de relatie inseamna stima de sine scazuta si nu duce la nimic bun.
Multumesc Sabina! Nu stiam ca s-a discutat asa ceva la Oprah, dar ma bucur ca psihologii sustin aceeasi idee. Da, chiar trebuie considerate avansurile unui barbat insurat o ofensa grava. Pentru ca asta inseamna ca te considera o femeie “usoara”, gata sa te oferi oricui. Se subintelege cat stima si cat respect are pentru tine…
Nu stiu daca si Oprah ar crede la fel avand in vedere ca aproape a ajuns la un moment dat in pragul suicidului pentru o relatie cu un barbat casatorit.
Mda, …..better i stop here 🙂
Really? Eu stiam ca e de mult timp cu Stedman Graham. Oricum, trebuia sa fie de acord cu specialistii invitati in emisiune (Sabina a zis ca au venit niste psihologi), ca altfel pica prost. Si daca a avut o relatie cu un barbat casatorit, nu cred ca a vrut sa promoveze prea mult chestia asta, ca risca sa-si creeze o imagine proasta, mai ales intr-o emisiune ce discuta acest subiect.
Mihaela, unele pot fi naive, altele insa pot fi lipsite descrupule, femei care isi urmaresc interesul si atat. Sau poate nu au chef sa se implice serios, nu sunt facute pentru a fi gospodine, femei de casa, nu vor copii, responsabilitati, le convine si potriveste de minune statutul de amanta. Fiecare om are dreptul sa decida cum isi traieste viata, are dreptul la propriile alegeri, fie ca noi suntem de acord sau nu cu ele. Mie nu imi place sa judec, doar ca, lucrurile nu sunt niciodata asa simple cum par, fiecare are un motiv bine intemeiat pentru care face ceva sau se complace intr-o anumita situatie.
E clar ca nu sunt toate naive, de aia am pus si “” . 🙂 Majoritatea sunt lipsite de scrupule. Stiu ce vor si fac orice sa obtina acel lucru. Ceva gen: pentru fericirea mea, calc pe cadavre – o vorba pe care am detestat-o mereu.
Si da, au un motiv bine intemeiat, din punctul lor de vedere. Dar cu totii am avea motive sa facem greseli, trebuie insa sa gandim bine si sa vedem ce e mai bine atat pentru noi, cat si pentru cei din jur. Dar bine, fiecare traieste cum vrea. Eu incerc sa-mi duc viata fara sa trebuiasca sa fac pe altii nefericiti, sa le distrug casele, sa las copii fara o familie unita.
Si oricum, pe acele persoane, pana ii pedepseste Dumnezeu, ii reneaga societatea. Mai ales pe cele care distrug familii de zeci de ani, cu copii. Stiu vreo 2 asemenea “doamne”, si sa vezi la fiecare cocktail sau intalnire de afaceri, cum sunt barfite si cum toata lumea, in spatele lor, spun ca ei tin tot la prima nevasta. Umilire publica, si totul pentru ce?
Eu n-as suporta, sunt prea mandra pentru asa ceva.
aici nu era vorba de a-i judeca ( sau de a le judeca ) pe altele.Postul invita la o reflectie privind propria persoana si propriul rol pe care da, singure alegem sa-l jucam intr-o relatie.
nu stiu daca Oprah a avut sau nu o relatie cu un barbat insurat ( nu am dat peste nimic in sensul asta!).Emisiunea insa era perfect construita si argumentata,era o pledoarie pentru respect de sine,altitudine,pentru schimbarea viziunii: fetelor nu va amagiti,barbatii implicati in relatii duale,duplicitare nu pot oferi nimic durabil si valoros.
dragostea are nevoie de libertate si asumarea responsabilitatii
Imi pare chiar rau ca n-am vazut si eu vreo emisiune a lui Oprah. Parca au inceput sa se difuzeze si la noi la tv, dar nu prea ma uit la televizor…
Aşa cum spuneai şi tu, nu e corect să ne clădim fericirea pe nefericirea altora, şi în plus, să nu uităm că toate se vor întoarce la un moment dat.
Doar că uneori ne mai ia valul şi ne îndrăgostim de cine nu trebuie, stă în puterea noastră să rezistăm sau nu tentaţiei.
E important să ştim aă, acolo, undeva, prinţul, bărbatul vieţii noastre ne aşteaptă. Nu trebuie să ne mulţumim cu câteva momente din viaţa unui bărbat însurat, când putem avea un bărbat doar al nostru.
Exact Mihaela.
Nu zic ca e usor sa rezisti tentatiei, dar cred ca se poate. Mi s-a oferit si mie ocazia de a-mi insela partenerul si aveam si motivatie, fiind intr-o perioada mai aiurea cu el, eram suparata pe ceva ce a facut, si cu toate astea m-am abtinut deoarece nu era de demnitatea mea sa fac asta. Nu ma razbun pe cineva facandu-mi mie rau.
Uite ca eu sunt un pic din contra. Nu vreau sa spun ca sustin genul acesta de relatii, mai ales cele fara substrat profund, dar exista cazuri speciale, exista iubiri fara limite si ratiune care dispare. Si exista situatii in care el o paraseste pe ea (sotie, iubita) si se indreapta catre amanta si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.
Prin asa ceva nu am trecut, dar am trecut prin alte situatii pe care rational le-as fi respins. Dar am invatat ca e mai intelept sa nu spui niciodata niciodata si ca viata are talentul de a te pune in situatii atat de complexe incat pot justifica orice. Oricum, situatiile in care de multe ori judecam oamenii, au de cele mai multe ori multe alte fatete pe care din afara nu le vedem.
Viata in sine este plina de curse morale. Pana la urma, de ce le blamezi pe ele si nu ii blamezi pe ei? Ca doar ei sunt cei care accepta o relatie extraconjugala. Si daca relatia lor nu functiona de ce nu a plecat mai de demult? Sau poate s-au casatorit prea de tineri, sau poate sunt lasi, sau poate chiar sunt prea indragostiti ca sa mai conteze ceva.
Ii blamez mai ales pe ei, asta e clar. Dar in articolul asta nu ma refer la blamarea amantelor, ci mai degraba la amante care prefera sa creada orice minciuna le spune barbatul si ajung sa sufere din cauza asta. Nu inteleg cum pot sa inghita atatea aberatii de la ei si chiar sa le creada. Am auzit atat de multe amante blamand nevestele, ca nu accepta sa divorteze/ca ameninta/ca nu sunt de acord, cand de fapt acestea habar nu aveau de relatia extraconjugala. Sau amante care sunt atat de sigure ca barbatul le iubeste, ca va lasa totul pentru ele, si lui de fapt nici nu-i pasa.
Chiar si cunostinte de-ale mele au trecut prin asta…Si chiar nu vad cum ai putea crede toate prostiile astea. Da, iubirea orbeste, dar pana unde? Cand vom renunta la a ne bate joc de noi pentru iubiri presupuse?
Daca imi permiti o poanta proasta: moralitatea si ratiunea sunt achizitii relativ recente in evolutie. Am fost animale pentru mai mult timp 🙂 Inca suntem departe de o dominanta rationala. Pana atunci suntem creaturi emotionale, dominate de creierul emotional care este printre primele dezvoltate dpdv evolutionist. Adica emotia (atat iubirea cat si agresivitatea isi au acelasi loc in creier din cunostintele mele) e prima care trasare intr-o situatie data. In situatii de criza ne este mai usor sa recurgem la emotii decat la ratiune.
Pana la urma, relatiile extraconjugale sunt un subiect minor. Hai sa ne gandim cum de mai pornim razboaie si ne dam in cap la colt de strada dupa mii de ani de evolutie si ratiune.
Da, asa e. Uneori e bine sa fim dominati de emotie, alteori e rau.
Depinde numai de noi sa avem grija de fericirea, sanatatea emotionala si de noi in general. 🙂