De ceva timp sunt nemultumita de faptul ca mereu trebuie sa fac eu primul pas sau ca eu trebuie sa fiu politicoasa/prietenoasa fara sa primesc acelasi tratament in schimb.

Intr-o colectivitate noua eu sunt cea care se duce, se prezinta altor persoane, se imprieteneste. As dori ca macar o data sa vina si cineva la mine, nu sa ma duc numai eu.

In afaceri, am incercat sa fiu permisiva, asteptand datorii fara sa cracnesc, mai lasand de la mine…ca ceilalti sa imi intoarca aceste favoruri creandu-mi noi probleme.

Cu prietenii tot eu sunt de cele mai multe ori initiatoarea conversatiilor, cea care face invitatii sau suna. Bineinteles sunt si exceptii. Ma bucur nespus cand o prietena ma contacteaza, ma intreaba ce mai fac, arata ca ii pasa totusi de ce se intampla. Bine…ati putea spune ca cine nu face asta probabil nu iti este prieten…si asta-i drept, nu m-am gandit pana acum(sau nu am vrut sa realizez acest lucru).

M-am saturat sa fac primul pas. De acum voi astepta, cel putin o perioada. Asa, ca un experiment.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

10 comments on “Primul pas”

  1. nu astepta… iti spun eu sa nu astepti…poate unii sunt mai timizi, sau stiu eu… poate si ei gandesc la fel ca tine? si atunci? daca toti am gandi si am lua decizia asta la fel ca tine? unde s-ar ajunge? la asta te-ai gandit? 🙂

    zile calduroase si prietenoase sa ai!

  2. Nu sunt timizi…te asigur. Vreau si eu sa stiu ce prieteni am. Stii cum e cand numai tu contactezi un prieten? Te gandesti ca poate nu te place, ca s-a saturat de tine, ca il deranjezi, ca mai bine il lasi balta ca sigur e ocupat.

  3. hmmm…nu stiu ce sa-ti mai spun! ar fi fost ok sa mai avem cateva opinii…eu tot sustin ca trebuie sa faci tu primiul pas(ok nu intotdeauna!!!), chiar daca risti (sa nu te placa sau de genul asta). ideea e ca le poti spune in fata si poti observa reactia lor. daca e una reticenta te poti indeparta usor cu gandul ca n-ai pierdut absolut nimic!

    • Eu inteleg ce zici tu..Dar cel mai mult ma doare reactia unor asa zisi prieteni. Daca numai tu ii contactezi e clar ca ceva nu e in regula,nu?

  4. Da, sunt de acord cu tine , Mihaela. Daca este o relatie, nu trebuie sa vina numai din partea ta tot efortul. Trebuie sa mai vina si din cealalta parte. Si urasc cand se intampla asta. De obicei renunt si imi bag picioarele.

  5. Stii ca iti spuneam si aseara, in orice fel de relatie – amicitie, prietenie, iubire unul va face si va da mai mult decat celalalt. De la primul cuvant , prima abordare , pana la ultimul/ultima!
    Si eu m-am saturat de aceleasi lucruri insa observ ca a devenit ca un fel de tic si fac aceeasi greseala mereu!

    • Da…in momentul cand am scris acest articol simteam ca parca toti cei din jurul meu se comporta asa, ca mereu asteapta ca eu sa iau initiativa. Din fericire acei prieteni care nu-mi erau prieteni au fost departati intre timp si am ramas doar cu persoane care chiar tin la mine si care ma suna, ma contacteaza, nu asteapta tot de la mine, ci ofera si ei.

  6. Cunosc sentimentul
    Ma irita atunci cand ma suna cineva – amic, amica, prietena si ma intreaba doar ce fac, apoi nu mai spune nimic, eu trebuie sa fac conversatie…..sa o trag de limba. Nu inteleg de ce suna unii si nu au ce spune. Sau nu au chef….sau chiar vreau sa vada doar “ce fac” si eu trebuie sa povestesc tot ce mi s-a intamplat peste zi…….?
    Hm

    • Macar te suna. 🙂 Pe mine ma enerveaza cei care nu dau nici un semn, apoi se supara pe tine ca tu nu i-ai contactat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.