Examene

Ieri am dat cel mai usor examen de cand sunt studenta, la obiectul Tehnici de negociere. Am avut voie cu cartea (bineinteles, cea originala, nu trasa la xerox), am avut subiecte atat clasice cat si tip grila – intrebarile grila erau prezentate si in manual, cu raspunsurile aferente iar la cele clasice nu trebuia decat sa cauti in manual si sa transcrii de acolo, modificand putin textul. Daca citeai macar o data, cum am citit eu, gaseai imediat, daca nu, cautai in cuprins. Nu am avut nevoie de cele 40 de minute acordate, in 25 – 30 de minute am terminat si am predat lucrarea, uimita ca sunt prima care face acest lucru.

M-a uimit si ca la o lucrare atat de usoara (deci chiar era simplu – profesorii iti dadeau totul pregatit, nu trebuia decat sa faci munca de copiere) tot era galagie, tot se discuta, iar jumatate de sala era in dubii in privinta cuvantului “descrescator”. Chiar au trebuit sa-l intrebe pe profesorul care ne supraveghea iar el le-a raspuns. Eu n-as fi facut acest lucru.

Acest examen imi aminteste de cel mai greu examen din viata mea, cel de anul trecut, la obiectul Management financiar. Fiind obisnuiti cu examenele tip grila, un examen ca acesta, clasic, cu o multime de formule, de termeni financiari, de probleme, ne-a pus in mare dificultate. Pentru mine, care nu prea frecventez cursurile, a fost si mai dificil. La seminar nu facusem probleme, doar teorie…asa ca am rugat-o pe mama mea, de profesie expert contabil, sa-mi explice putin cateva probleme. Explicatiile au fost scurte si la obiect, cam 20 de minute prin telefon – ceva tot am priceput, dar nu eram prea sigura de cunostintele mele.

Am stat si am invatat in cele 3 zile cat n-am invatat in toti acesti ani pentru alte obiect. Paza la examen a fost feroce, ni s-a afisat pe portal cu cateva zile inainte pozitionarea in sala – era ca la cinematograf. In ordinea notelor de la seminar ni se repartiza un loc si un rand si astfel erau sanse minime sa stai langa un cunoscut cu care sa vorbesti in timpul examenului. Bineinteles ca intre 2 studenti s-au lasat si vreo 4 spatii libere, ca sa fie profesorii foarte siguri. Cei cu notele mici stateau in primele randuri iar cei cu notele cele mai mari la seminar stateau in spate, o asezare foarte corecta. 

In dimineata respectiva m-am trezit la 5 ca sa mai am 2 ore sa repet. Mi se parea ca nu mai stiu nimic, toate formulele mi se invarteau prin cap, eram chiar suparata si revoltata ca trebuie sa retinem atatea formule – mama mi-a zis ca nici ea nu le stie pe de rost, ca toti contabilii sau economistii le cauta in carti. Aveam o mica speranta ca o sa avem subiecte mai usoare pentru noi, cei de la ECTS (Economia Comertului, Turismului si Serviciilor), dar speranta mi s-a spulberat rapid. Era si normal, nu trebuia sa fim favorizati din cauza ca noi suntem cu turismul si nu prea aveam treaba cu chestiile financiare.

Examenul a fost greu. Nici nu mai tin minte mare lucru din el…ne-au dat sa reproducem defintii, formule, un pic de teorie si bineinteles, probleme. Nu puteai sa te consulti cu nimeni, oricum n-as fi avut incredere decat in colega mea, Raluca, dar cum aveam note diferite la seminar, stateam la o distanta de vreo 2,3 randuri.

Cand au aparut notele, nimeni nu a fost uimit. 80% din studenti picasera examenul iar restul abia aveau note de trecere. Eu insa am fost multumita. Am luat 9, nota care m-a ajutat sa trec obiectul cu media 9. Raluca trecuse si ea, luase chiar 10 (ea insa mereu a fost o studenta model, era chiar prima din clasa mea). Ceilalti studenti au trecut examenul in restanta, nu sunt profesorii chiar asa afurisiti.

Asa a ajuns managementul financiar sa fie totusi o amintire frumoasa din facultate