Titlu: The Time Traveler’s Wife
Autor: Audrey Niffenegger
Numar pagini: 396
Anul aparitiei: 2003
Nota: 9/10
Va povesteam in ianuarie cat de mult mi-a placut filmul The Time Traveler’s Wife. Astazi va prezint cartea care a inspirat acest film si care m-a incantat peste masura.
“Sotia calatorului in timp” prezinta povestea de dragoste dintre Clare si Henry, un cuplu care este pus la incercare de ceva ce nu este in controlul lor. Henry este un calator prin timp, lucru cauzat de o anomalie genetica.
S-au cunoscut cand Clare avea doar 6 ani si Henry 36. Pe parcursul copilariei si adolescentei lui Clare, Henry a aparut periodic, fiind alaturi de ea in cele mai importante momente. Cand Clare avea 18 ani au avut ultima lor intalnire pentru o perioada de aproape 2 ani, dupa care s-au reintalnit in prezentul lui Clare si al lui Henry. Aici Henry este cu 8 ani mai in varsta decat Clare si nu o cunoaste si ea are rolul de a-i povesti despre viata lor. Se vor casatori, isi vor cumpara casa visurilor lor si vor ajunge sa isi doreasca un copil. Insa Clare nu reuseste sa pastreze nici o sarcina deoarece copiii sufera de aceeasi boala ca si tatal lor. Dupa nenumarate incercari, Henry decide sa-i curme suferinta sotiei lui si, fara permisiunea ei, isi face o vasectomie. Acest lucru nu o opreste pe Claire, care va ramane insarcinata cu versiunea mai tanara a sotului sau si astfel o va aduce pe lume pe micuta Alba. Cinci ani va avea Henry cu fiica sa, pana cand combinatia dintre calatoria prin timp si boala pe care o are in prezent ii aduce sfarsitul.
O poveste cu un final trist dar cu o actiune de exceptie. Asa as putea caracteriza cartea “Sotia calatorului in timp”. Va recomand sa o cititi, chiar daca ati vazut filmul. Apar si unele diferente. De asemenea, daca ati citit cartea, va recomand sa vedeti si filmul, care dupa parerea mea, se ridica la nivelul cartii.
Am vazut filmul si mi s-a parut un film reusit. Mi-a placut de Rachel McAdams in rolul sotiei.
Si mie. Imi place mult cum joaca Rachel McAdams.
Un film cu adevarat superb si extrem de bine realizat. E poate primul film in care am putut remarca o deosebita atentie la detalii.
Cristina, iti recomand si cartea – este foarte frumoasa si emotionanta.