În ultimul timp mi-am format un obicei care cu siguranţă îi enervează pe mulţi dintre prietenii mei (sau cei care mă apelează). Dacă nu pot vorbi în acel moment la telefon, nu răspund. Simplu ca bună ziua.
Procedez astfel tocmai pentru a proteja sentimentele celor care mă sună. Mă săturasem la un moment dat să aud dezamăgirea din vocea lor când îi opream din vorbit şi povestit cu mult entuziasm, că ştii, că de fapt eu nu pot vorbi. Şi pentru că ştiu că şi eu mă simt aiurea când îmi sun o prietenă, încep repede să-i povestesc ceva şi ea tot încearcă să-mi spună că de fapt nu poate vorbi, dar a răspuns ca să-mi zică asta şi ca să nu mă supăr.
Mi se pare mult mai potrivit să nu răspunzi deloc, mai ales dacă ştii că nu e ceva urgent. Iar dacă e urgent îţi poţi da seama după numărul de apeluri pe care îl primeşti de la aceeaşi persoană sau printr-un sms.
Cu această ocazie vreau să-mi rog prietenii să nu se supere pe mine că procedez aşa. De asemenea, îi rog să nu creadă că sunt supărată dacă nu răspund la un apel. Nu mă supăr eu aşa uşor, din orice nimic, iar dacă o fac, de obicei îmi exprim motivul pentru care sunt supărată. Dacă e ceva urgent, trimiteţi sms/mail, şi iau legătura cu voi cât de repede pot.
De asemenea, aşa procedez şi cu Yahoo Messenger. Dacă sunt online, chiar şi fără idle, busy sau diverse mesaje, nu înseamnă neapărat că şi pot vorbi. Mai uit şi eu Messenger-ul deschis, mai vine cineva în birou să discutăm, ş.a. Nu vă mai supăraţi dacă nu răspund imediat. O să răspund când o să fiu liberă.
Voi cum procedaţi când sunteţi sunaţi de prieteni şi nu puteţi vorbi? Le răspundeţi doar ca să le ziceţi că trebuie să închideţi imediat sau nu răspundeţi deloc?
30 Comments on Alo?
Leave a Reply to Oana S. Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Eu procedez exact asa cum zici ca vrei sa procedezi tu de acum incolo. Daca nu pot , nu raspund si atunci cand pot sun dupa. Si sigur nu se supara. 🙂 Poate doar mama, ca ea e mai pretentioasa. :)) Iar pe mess, la fel, raspund cand pot. Pana acum nu m-a certat nimeni din cauza asta. 🙂
Eu am mai fost certata. 🙂 Mai sunt cazuri cand ma plimb cu iubitul/suntem la cumparaturi/s.a. si ma suna o prietena buna, cu chef de povestit. Mi-e jena sa-i raspund sa o intrerup si sa-i spun ca vorbim mai tarziu, pentru ca 1) se simte ea prost; 2) dureaza ceva pana o pot opri politicos, si atunci ajunge sa vb vreo 3-5 minute la telefon, nici nu-mi pot face cumparaturile ca lumea, sunt nepoliticoasa si fata de cel cu care sunt. Cel mai bine e sa nu raspund deloc.
Da, chiar e varianta cea mai buna. 😀
Asa fac si eu si totusi cei care ma suna se supara si daca nu raspund ca se presupune ca daca am mobil trebuie sa-l tin la indemana. Cum o dau tot nu-i bine. De asta nu prea is eu in relatii de dragoste cu mobilul :D.
Eu nu-i inteleg pe cei care se supara din nimicuri din astea. Lumea asta parca vrea sa fie suparata, sa aiba motive de tristete. Ar trebui sa se relaxeze.
De obicei eu nu tin telefonul cu mine, la munca, mereu e lasat in vestiar ca sa nu cumva sa imi cada si sa se zgarie.
De obicei sun eu inapoi cand pot, daca vad vreun apel pierdut.
Oricum eu vorbesc doar cu Cristi :)), rar ma suna careva.
Eu trebuie sa-l tin cu mine mereu, mai suna clientii. Lor le raspund din prima. :))
Cand nu pot vorbi, nu raspund la telefon. De regula, daca nu raspund, primesc mesaje vocale sau scrise si imi dau seama cat e de urgent apelul. Ori revine persoana care ma suna cu un telefon mai tarziu, ori sun eu cand o sa pot vorbi. 🙂
Asa si eu. 🙂
Intotdeauna raspund la telefon. Indiferent ca sunt prieteni sau parteneri de afaceri. Daca nu pot vorbi, spun si ma suna mai tarziu sau ii resun eu.
Niciodata nu s-a suparat cineva pe mine din cauza ca am zis : nu pot vorbi acum, te resun”. Ba mai mult, majoritatea ma intreaba din prima (inclusiv mama): poti vorbi? 🙂
Ei, nici pe mine nu s-a suparat lumea daca am raspuns si am zis ca nu pot vorbi. Dar am simtit uneori ca se simt prost, mai ales in cazul prietenelor mele. Ele ma suna sa-mi povesteasca diverse si eu le intrerup brusc si le zic ca stii, ca eu nu pot vorbi. Dupa aia ramai asa cu un gust amar. Nu te superi, dar iti pare rau ca n-ai apucat sa spui ce voiai.
pe mine ma deranjeaza cumplit oamenii care nu raspund la telefon, prefer de o mie de ori sa raspunda si sa-mi spuna ca nu pot vorbi decat sa sun in zadar fara numar fara numar si sa nu-mi raspunda nimeni. Poate nu am o urgenta, doar o semi-urgenta sau o intrebare scurta, nu poti sti ce am de gand sa vorbesc cu tine sau din ce motiv te sun, asa ca prefer un raspuns, scurt, la obiect, dar raspuns sa fie.
Inteleg si acest punct de vedere, dar trebuie luati in considerare si alti factori: poate omul e la munca, poate seful e langa el si se enerveaza daca vede ca vorbesti la telefon cu un prieten, fara legatura cu serviciul, poate mananca, s.a. Eu cand mananc de exemplu nu-mi place sa raspund la telefon, ca iar ne lungim cu vorba si pana cand termin mancarea e deja rece.
Daca e vorba de o semi-urgenta, o intrebare scurta, se poate trimite sms : “suna-ma, e urgent”. De asemenea daca vad ca cineva m-a sunat deja de 2-3 ori, indiferent cat de ocupata sunt, sun inapoi.
Nici eu nu răspund la telefon în momente din astea. Unii insistă cu înverșunare (uneori sunt la curs, alteori sunt în mijlocul unui lucru important) și se supără pe mine din cauza asta. Cine mă cunoaște știe că dacă nu răspund, fac ceva. Iar dacă e important cu adevărat, s-au inventat sms-urile. Atunci o să întrerup ceea ce fac și o să sun eu.
Si eu cred ca ar putea apela la sms-uri daca e vorba de o intrebare scurta sau o urgenta. E mai simplu si economisesti ceva timp.
Intotdeauna le raspund si le spun ca nu pot vorbi, sau macar le inchid, daca nu pot nici sa raspund, pentru ca nici mie nu-mi place sa nu mi se raspunda (nu stiu cum sa interpretez acest lucru – ori respectivul n-are telefonul la el, ori n-a auzit apelul…)
Avand in vedere cum procedez eu, daca nu mi se raspunde la telefon din prima inteleg ca acea persoana e ocupata. Mai mult, in perioada asta, cand prietena mea e ocupata cu organizarea nuntii, nici nu o sun, ii dau un bip cand pot vorbi, si astept sa ma sune ea, cand poate. Stiu ca e foarte ocupata, ba e la dans, ba la nu stiu ce intalnire, si n-ar avea rost sa o deranjez.
telefonul e un fel de n-ar fi pentru mine…cand sunt la munca telefonul sta langa monitor, cand sunt acasa sta pe silentios, comod sub pat sau aruncat pe undeva.
Daca ma cauta cineva si are noroc sa bazaie boxa sau televizorul sunt sanse sa-i raspund, daca nu…sun eu inapoi cand verific telefonul…
Si eu de multe ori il uit pe modul silentios. Primesc multe notificari de mailuri/fb/twitter, si ma enerveaza zgomotul, de aia il si pun pe vibratii.
Hopa, sunt in top comentatori pe prima pozitie. 😀 Demult nu s-a mai intamplat asta. 😛
Foarte corect procedezi, Mihaela, mai ales ca sunt unii care au o pofta teribila de povesti exact cand noi suntem mai ocupati. Daca as sti ca respectivii au ceva de comunicat, as raspunde, dar cand sunt sigura ca vor sa-mi vorbeasca despre ce mai fac rudele lor… Imi plac oamenii expeditivi la telefon, nu cei care uita sa mai inchida…
Pai bravo pentru prima pozitie. 🙂
Eh, si mie imi place sa trancanesc cu prietenele la telefon, dar seara, nu in timpul programului la servici si nici dupa-amiaza, imediat ce vin de la servici, cand mananc sau ies pe afara cu iubitul.
Eu făceam asta dintotdeauna.
Oamenii s-au obișnuit să știe să mă sune când știu ei că sunt mai liberă. Nu dimineața până la după-amiază.
Uneori, dacă am timp, trimit mesaj cu o explicație, un „te sun mai încolo”. Dar nimeni nu am pățit să fie deranjat.
Am si eu persoane care stiu sa ma sune seara, dar si cunostinte, care nu ma cunosc asa bine, si care ma suna oricand…Nu ar fi asta o problema, problema e ca se supara si chiar ma enerveaza chestia asta. De ce le e asa greu sa inteleaga ca are si omul un servici, responsabilitati, ca nu poate fi mereu disponibil?
Eu nici nu îi bag în seamă. Oricum așa mai și cureți oameni de care nu ai „nevoie”. Îi enervezi cu chestii. 😆
Deși la mine ce să zic… și cunoștințele sunt obișnuite că eu și răspunsul, mai rar.
Că restul nici nu au numărul meu.
De fapt, nici nu știu dacă au 20 de persoane numărul meu. 😆
Eu nu raspund la telefon decat atunci cand chiar am chef de stat la vb. Altfel ignor apelul sau trimit un msg ca nu pot raspunde. Apoi cand am timp si chef resun eu persoanele care m-au contactat.
Doar prietenele bune sunt favorizate, mama si sotul meu, cu ei vb chiar daca sunt ocupata, si in situatii extreme le zic ca revin cu telefon in 10 minute cand termin treaba.
Cam asa procedez si eu Alice. Sunt persoane carora le raspund si eu, indiferent cat de ocupata sunt, pentru ca stiu ca acele persoane nu ma suna cand au chef de povestit, ci cand vor sa-mi spuna ceva important.
Pentru mine vorbitul la telefon nu este un hobby. Vorbesc la telefon ca americanii (ca doar sunt in America, m-am adaptat 😀 ) — scurt, la obiect si expeditiv. Nu imi place sa o lalai la telefon — in primul rand ma oboseste, in al doilea rand n-am timp. Am o cunostinta care, cand ma prinde la telefon, aoleu, ghinionul meu! Imi vorbeste cate jumatate de ora despre toate prostiile din lume care nu ma intereseaza, si intra in cele mai mici (si mai nesemnificative) detalii care iarasi nu ma intereseaza.
Nu ma supar cand cineva nu imi raspunde la telefon, imi dau seama ca persoana respectiva este ocupata si nu poate vorbi, sau nu aude telefonul, sau nu il are la indemana. Si daca nu raspunde, ii las un mesaj vocal cu ce am de spus sau de intrebat si astept sa ma sune inapoi cand poate.
Eu fac la fel — nu raspund daca nu pot, ci sun mai tarziu. Chiar e o situatie frecventa. Imi tin mobilul la serviciu pe silent mode. Daca ma suna sotul cand sunt ocupata, nu ii rapsund, ci il sun eu mai tarziu (el face la fel). Iti dai seama ca nu pot sa raspund la mobil in timp ce seful meu imi da instructiuni pentru urmatoarea sarcina de serviciu.
Nu sunt omul sms-urilor, n-am timp de sms-uri, le scriu foarte rar; prefer sa las un mesaj vocal decat un sms.
Nu dau bip-uri — din punctul meu de vedere bipul ar trebui eliminat de Codul Bunelor Maniere ale Folosirii Telefonului Mobil. In Romania ma disperau aia care imi dadeau bip si asteptau sa ii sun eu inapoi. Pai daca tu ai nevoie sa-mi vorbesti sau sa ma intrebi ceva, pune mana si suna-ma tu, n-astepta ca eu sa cheltui bani pe telefoane ca tu vrei sa-mi comunici ceva. Aveam o prietena in Romania care cam dadea cu batul in balta in privinta bunelor maniere ale folosirii telefonului mobil. Nu avea abonament (eu aveam), folosea cartela reincarcabila, si imi dadea bipuri. Eu cand vedeam bipul ei, ma alarmam ca cine stie ce s-a intamplat, si stiind ca are putin credit pe cartela ei, o sunam eu sa vad ce s-a intamplat. Si cand colo, imi dadea bip ca sa ma salute, si nu pentru ca era ceva urgent. Sau imi trimitea sms-uri sa ma intrebe ceva (ca un sms era mai ieftin decat un apel), si astepta raspunsul meu inapoi. Pana cand mi-a sarit tandara si am certat-o intr-o zi: “Nu mai da bipuri sa ma saluti, ca ne salutam a doua zi la serviciu. Cand iti aud bipul, ma sperii ca cine stie ce s-a intamplat si te sun inapoi, si de fapt nu ai nimic sa-mi spui si ma faci sa cheltui bani de-aiurea pe telefoane. Abonamentul meu nu e nelimitat sa stii. Si cand vrei sa intrebi ceva sau ai nevoie de o informatie, nu scrie sms si nu cere persoanei respective sa te sune sau sa iti dea alt sms, nu pune omul ala sa cheltuie si el/ea bani pe un al doilea sms sau telefon, ci ai bunul simt sa suni tu si sa intrebi, si sa-ti asumi tu costul convorbirii telefonice cand tu esti cea care are nevoie de informatia respectiva. Cand ai telefon mobil, trebuie si sa stii cum sa-l folosesti, e vorba de un elementar bun simt al folosirii telefonului mobil.”
In Canada nu se deranjeaza nimeni cu bipurile.
Cand sun pe cineva, las introducerile (a se citi vorbaraia goala) la o parte si trec direct la subiect. Il/o intreb daca poate vorbi, si ii spun ce am nevoie, scurt si la obiect. Nu tin omul mult la telefon, una la mana nici eu am timp, a doua la mina nici mie nu-mi place ca cineva sa ma tina mult la telefon, deci nici eu nu fac asta altora.
Cand inchei o conversatie telefonica, spun pa o singura data si inchid, nu spun pa de 3 ori cum fac romanii sau alte popoare latine. Odata sotul meu mi-a zis ca uneori se trezeste ca vorbeste singur la telefon, ca eu ii spusesem pa si apucasem sa inchid. 😀 Dar chiar nu pierd timpul la telefon de pomana, spun ce am de spun si am inchis. Mai nou, nici macar nu ii zic pa ci inchid imediat ce am transmis informatia, si sotul meu s-a obisnuit deja cu asta, nu i se mai pare ceva iesit din comun.
Procedezi foarte bine. Limitezi timpul pierdut la telefon. 🙂
Eu cu prietenele mele am inceput sa folosim altfel asa zisul “bip”. Daca nu stim sigur ca una din noi poate vorbi sau nu la telefon, ii dam un simplu bip. Daca raspunde bine, daca nu, o sa sune cand o sa poata. Cu abonamentele astea noi nu mai e problema de terminare de minute. Eu am cam 1000-1500 de minute, nu apuc niciodata sa le termin, cred ca nici jumate din ele nu consum. Prietenele mele la fel.
Nu raspund daca am treaba si nu o pot face dar revin cu explicatii mai tarziu! Insa daca sunt sunata de mai multe ori ,inseamnand ca este o urgenta, raspund …
Tot din cauza ca lumea a inceput sa se supere pe mine ca nu raspund, am inceput sa folosesc din ce in ce mai des butonul de respingere apel 😀
Cred ca e mai bine asa si isi dau seama repede ca nu pot vorbi.