Iași – Lacu Roșu – Praid – Sighișoara – Daneș
Am plecat de dimineață din Iași, nu înainte de a merge să luăm micul dejun, de a ne reîntoarce acasă după cortul uitat și de a pune benzină. Bineînțeles că pe drum băieții și-au amintit că au uitat și altele, cum ar fi încărcătoare (foto, telefon) sau telecomanda foto, dar apoi le-a trecut supărarea și s-a văzut în final că s-au descurcat și fără ele.
Prima oprire a fost la Lacu Roșu, deși nu a fost programată. Dar dacă tot era în drum și dacă prietenii noștri tot voiau să-l vadă, am oprit puțin. M-a încântat să văd toate acele bărcuțe pe apă, ne-am fi dat și noi dacă nu eram pe fugă. Și prețul e decent, 15 lei pentru jumătate de oră, dacă nu mă înșel. După cum se vede și din poză, locul era foarte aglomerat, dar cu toate acestea, mult mai frumos decât mi-l aminteam. Și drumul până la lac este superb, cu acele treceri înguste printre munți. Lacu Roșu este un loc care trebuie neapărat vizitat.
După o mică plimbare prin zonă, ne-am oprit la restaurantul de lângă lac (de pe terasa căruia am făcut și poza de mai sus) pentru a mânca. Mâncarea a fost adusă foarte rapid, cam în 5 minute, dar în tacâmuri de plastic. Asta nu pot spune că m-a încântat peste măsură. Prețurile au fost ok. Am observat deja că mulți dintre cei care lucrează în zonă vorbesc maghiara, dar știau bine și româna. Veți vedea mai târziu de ce am ținut să menționez acest lucru.
De la Lacu Roșu am mers direct către Praid. M-am bucurat că am găsit o parcare mare (cu plată), am lăsat mașina și ne-am dus liniștiți către stația de autobuz. Biletele au costat 20 lei/adult. Prețurile sunt diferite pentru tratament, parcă 15 lei/adult. Ce nu mi-a plăcut e că autobuzele se umplu până la refuz. Nu e vorba doar că stai în picioare, stai în picioare lipit de cei de lângă tine, aproape fără să mai poți respira. Bine măcar că drumul e scurt.
Și am ajuns în salină. Praid este prima salină pe care am văzut-o vreodată și m-a impresionat plăcut. Am înțeles de la prietenii noștri că nu este cea mai mare sau cea mai frumoasă din țară, dar oricum, este bine întreținută și aici nu-ți lipsește nimic. Ai internet, tv, magazine, restaurant, capelă, foarte multe locuri de joacă pentru copii. Nu cred că cei mici s-ar plictisi aici.
Să ajungem acum și la partea mai puțin frumoasă. Am pierdut autobuzul (cel care vine o dată la 30 de minute), așa că mai aveam vreo 25 de minute de pierdut. Ne-am oprit la restaurant să luăm ceva de băut și un desert. Am văzut că aveau plăcinte, dar nu știam sigur dacă e cu brânză, de care brânză, sau cu altceva, așa că am întrebat vânzătoarea ce fel de plăcintă e. La care mi s-a răspuns în maghiară. Femeia nu vorbea româna sau cel puțin nu voia să o vorbească. Până la urmă am întrebat-o dacă e brânză și a dat din cap, că insistam prea mult de acum. Casiera în schimb vorbea cât de cât româna.
Deci cum e posibil ca la un obiectiv turistic din ROMÂNIA un angajat să nu vorbească româna? Sau să refuze să o vorbească? Cum de li se permite așa ceva?
Am plecat și de aici, într-un autobuz și mai plin decât cel cu care am venit. Până nu s-au împins toți în autobuzul ăla, nu a plecat. Aici nu e de vină neapărat șoferul, ci acei oameni care vin la urmă, văd că e plin, văd că nu mai e loc și în plus, că ei au +100 kg, tot se bagă, tot se împing, până într-un final reușesc să ia și ultima gură de aer din autobuz.
După Praid, am mers până la Sighișoara. Țineam mult să văd acest loc, deși mi s-a spus că doar în timpul festivalului este ceva deosebit, în rest nu e cine știe ce. Însă mie mi-a plăcut enorm, nu-mi mai venea să plec de acolo, aș fi vrut să mă tot plimb pe acele străduțe, printre acele clădiri frumoase, să citesc toate inscripțiile, să cumpăr suveniruri care chiar erau drăguțe.
Am găsit o parcare la cetate (2.5 lei/ora), după care am urcat pe jos până sus, ne-am plimbat câteva ore, am urcat pe Scara Acoperită până la Biserica din Deal, mi-am luat o mască venețiană, am făcut poze, după care ni s-a făcut foame și fiindcă terasele și restaurantele arătau atât de frumos, ne-am oprit să mâncăm la Restaurantul Casa Vlad Dracul, situat în inima Cetății Sighisoarei, lângă Turnul cu Ceas. Este amenajat foarte frumos, cu o terasă superbă. Mi-a părut rău apoi că n-am intrat și înăuntru, mai ales că am citit că în această casă a locuit între anii 1431-1435 domnitorul Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân. Prețuri restaurant: apă 4 lei, salată de vinete 17 lei, ciorbă de fasole în plită 18 lei, grătar de piept de pui 28 lei, pui cu susan 33 lei, garnituri ~9 lei. La alte terase din zonă, o pizza costă 17 lei.
Înainte să plecăm spre pensiune, am cumpărat și suveniruri, mai exact magneți de frigider și o mască venețiană. Prețuri suveniruri: tricouri (20-30 lei), mască venețiană (20 lei), magnet frigider (5, 6, 10 lei).
Nu am găsit cazare în Sighișoara, toate pensiunile la care am sunat spuneau că nu au locuri libere. Am mers cu mașina până în Daneș, localitatea ce urmează după Sighișoara și am găsit o cazare foarte bună, la Pensiunea Denis, de 3 margarete. Prețul a fost de 130 lei/camera dublă/noapte cu mic dejun (bufet suedez). Camerele erau mari, cu băi generoase și balcon, pat dublu, mare, cu perne mari și perne mici. Camera avea AC, frigider, prosoape, foehn, tv. La micul dejun s-au putut servi mezeluri, brânzeturi, omletă, ceai/cafea, unt, dulceață. Am fost mai mult decât încântată de această cazare și recomand cu căldură pensiunea!
Și așa s-a încheiat prima zi din excursia prin țară. Vă aștept zilele viitoare cu detalii despre a doua zi, când am parcurs Transfăgărășanul. 🙂
34 Comments on Excursie prin țară: ziua 1
Leave a Reply to Mihaela Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Daca mai ai ocazia, iti recomand si Domeniul Dracula Danes. Este foarte frumos, iar restaurantul are mancare foarte buna la preturi mici. Nu stiu cum sunt camerele, noi am vizitat doar domeniul (au o gradina frumoasa, ferma de animale,caii sunt superbi) si am incercat restaurantul. Singurul dezavantaj … este foarte popular si cu greu gasesti o masa libera seara 🙂
Multumesc Alexandra! Am trecut pe langa Domeniu, nu mai tin minte daca am sunat sa vedem daca au camere libere sau daca am presupus de la inceput ca e scump, avand in vedere ca arata bine si parea asa mare. 🙂
Traseul acesta l-am avut si eu anul trecut, cel mai mult am fost impresionata de salina din Praid. Nu stiu cum a fost la tine, dar mie mi s-a parut chiar sinistru la cat de tare mergea autobuzul acela, plus, la cat de tare se balansa. Am crezut ca se destrama 😀
Da, mergea destul de repede autobuzul. Plus ca auzisem de accidentul care avusese loc cu cateva saptamani inainte, cand la Praid s-a izbit autobuzul de pereti. 😛
O prima zi de excursie plina! 🙂 La Sighisoara nu am ajuns nici eu, sper anul asta sau cel tarziu anul viitor. Astept cu interes si urmatoarele zile de vacanta.
Da, chiar am vizitat multe inca din prima zi. 🙂 Neaparat sa mergi la Sighisoara, este superb acolo. Si sa-ti rezervi timp sa stai la o terasa, restaurant, sunt asezate si amenajate f frumos.
Foarte frumoasa povestirea, Mihaela, abia astept partea a doua. 🙂 Uite ca nu am ajuns nici la Lacul Rosu, nici la Praid(am vizitat alte saline, dar acum multi ani, nu-mi mai aduc aminte numele lor) si nici in Sighisoara(fantastica poza aceea cu cladiri viu colorate).
Buna mancarea, aspectuoasa, dar destul de scumpa… Ma rog, pentru buzunarul meu. 😛
Da, era scumpa si pentru buzunarul nostru. 🙂 Era mai ieftina pizza, dar am ales sa mancam ceva mai sanatos. Si cand am vazut ca au si salata de vinete (ador salata de vinete) m-am bucurat si chiar a fost buna.
Ce imi plac excursiile de genul acesta prin tara…am fost si eu anul trecut, anul acesta nu stiu daca voi avea timp :*
Am fost si anul trecut, dar intr-o excursie mai mica, de vreo 3-4 zile, prin Maramures. Si atunci a fost frumos, dar acum am vizitat mult mai multe. Sper sa facem ceva asemanator si anul viitor, mi-ar placea sa revad Delta Dunarii.
La Praid imi doresc si eu mult sa ajung!
Sper cat de curand 🙂
Am inteles ca Salina Prahova este mai mare…nu stiu daca si mai frumoasa. Sper sa reusesti sa ajungi cat mai curand pe aici. 🙂
Foarte frumoasa postarea ta. Si noua ne plac circuitele, am vazut aproape tot din ce ai enumerat tu, mai putin salina Praid. Abia astept urmatoarele postari si abia astept sa ajungi la Cheile Nerei. Acolo imi doresc sa ajung si eu. Sunt cu ochii pe blogul tau!
Apropo, in legatura cu mancare, chiar daca a fost mai scumpa, a fost pe gustul vostru. Eu am ales sa imi petrec ziua anul trecut cu iubitul meu intr-o vizita la Sighisoara, insa mancare care mi-am comandat-o m-a dezamagit enorm. Mi-am luat o mancare de gulas in care ceapa iti scartia in dinti (era nefacuta) iar totul parea o ciorba lunga. Urata experienta, noroc cu pizza iubitului meu!
Da, ne-a placut mancarea. Nici n-am ales ceva ce n-am mai mancat, ca sa am surprize neplacute. Dar se putea ca salata de vinete sa nu fie asa de buna…am mai luat si din alte locuri si cea de aici, din Sighisoara, mi s-a parut cea mai buna.
Multumesc Ramona! Cheile Nerei le-am vazut in a 4-a zi, asa ca mai dureaza putin pana scriu despre el, dar voi face tot posibilul sa apara saptamana aceasta, cel tarziu saptamana viitoare. 🙂
Am vizitat aceste destinatii turistice cand eram mai mica si mergeam cu familia in fiecare vara in excursii prin tara. Mereu faceam cate un tur al unor zone din Romania si astfel am reusit sa vad cam toata tara. Foarte frumos si la Lacu Rosu si la Praid, iar Sighisoara mi-a ramas in memorie ca unul din cele mai frumoase locuri din tara noastra. Parca e mai frumos asa decat un sejur de 7 zile unde stai la acelasi hotel si te invarti putin prin statiune. Mi-a placut prima zi, astept continuarea 😀 (faza cu angajata care nu vb romana… foarte urat).
Da, e mai frumos asa. Nu apuci sa te plictisesti. Noi cand ne plictisim de obicei stam in camera, citim, stam pe net. Un astfel de traseu nu prea ne-a lasat aceasta “libertate”, asa incat pot spune ca cele 7 zile au fost petrecute eficient. 🙂
Sighisoara mi se pare cel mai frumos oras din tara. Cat despre faza de la Praid, am mai auzit. Mi se pare incredibil. Eu i-as concedia pe toti cei care fac asa.
Si mie mi se pare cel mai frumos. Alaturi de Sibiu si Brasov. Si eu mai patisem chestia asta pe la Lacu Rosu, dar nu chiar asa…adica sa refuze sa vorbeasca limba, sa se prefaca ca nu o stie. Ca nu cred ca nu stie. Tare mi-e teama ca si conducerea de la Praid tot asa procedeaza, refuza sa vb romana cand nu le convine. Nesimtiti.
Frumoase pozele din salina, arata ca si cea de la Turda – bine intretinuta. De banii aia pe bilete 😉
Pe de alta parte eu am simtit o apasare cat timp am stat in salina de la Turda si n-am fost prea in largul meu
Nu ati fi putut merge cu masina pana la intrare?
Cat despre faptul ca unii proprietari de pensiuni sau localuri nu vorbesc lb romana, da, se intampla din pacate
Noi ne-am simtit foarte bine in salina, aerul ala e de minune…Mai ales prietenul meu a fost incantat, a zis ca s-ar muta cu biroul acolo. Ii placea si temperatura si tot. 🙂
Nu, nu se poate merge cu masina pana la intrare. Trebuie neaparat cu autobuzul, care pleaca la fiecare 30 de minute.
Si pentru mine Salina Praid a fost prima salina in care am intrat.Sincer nu prea mi a placut.Anul acesta am fost la Salina Ocnele Mari care este mult mai mare si mai frumoasa.Iti recomand sa o vizitezi
Multumesc pentru recomandare! Praid a fost prima mea experienta, cu siguranta sunt altele mai frumoase. Sper sa ajung si pe la Ocnele Mari.
Drumul pana la Lacul Rosu de care spuneai tu cu trecerile inguste printre munti e de fapt Cheile Bicazului. 🙂 Superb acolo! 🙂 E frumos de urcat pe jos.
Da, Cheile Bicazului. 🙂 Dar nu ne-am oprit, doar am trecut pe acolo.
Frumos itinerariul pe care l-ati parcurs, partea cu salina mi s-a parut cea mai interesanta, n-am vizitat niciodata vreuna, as fi curios cum e.
Astept partea a doua, cu siguranta calatoria pe Transfagarasan e o adevarata aventura.
Mai interesant mi s-a parut pe Transalpina, decat pe Transfagarasan. Vei afla maine de ce. 🙂
Frumos la Lacul Rosu :). Si mai ales drumul pana acolo prin munti si serpentine 🙂
Da, e un drum spectaculos, am inteles ca este printre cele mai frumoase drumuri din tara.
La Praid am fost şi eu în urmă cu câţiva ani şi mi-a plăcut tare mult 🙂 Aş mai merge!
Si eu as mai merge. 🙂 Mi-as aduce copilul aici (cand o sa-l am 😛 ), cu siguranta nu s-ar plictisi, e un loc ideal pentru copii, cu foarte multe spatii de joaca.
mai ai de vizitat 1 salina de la turda e foarte frumoasa si 2 pestera ursilor de la Bihor e iarasi frumoasa