Se spune că aşa cum începi anul, aşa îl termini. Iar 2014 a dovedit asta, l-am început la munte iar spre sfârşitul anului m-am tot dus la munte. Nu am făcut şi Revelionul la munte, deşi mi s-a propus aceeaşi ieşire ca şi anul trecut, am considerat că este suficient munte pentru anul acesta. 🙂
Aşadar, începutul lui decembrie ne-a găsit iarăşi la munte, iarăşi la Gura Humorului. De data aceasta am plecat un grup mai mare, cam de 10 persoane, şi am închiriat pentru 2 nopţi Casa Cătălina.
Casa Cătălina este formată de fapt din 2 vile, una cu 3 camere şi 2 băi, şi alta cu 2 camere şi o baie. Noi am stat în vila mai mică, alături de nişte prieteni vechi care-au venit tocmai de la Bucureşti. Aceeaşi prieteni ne-au făcut o surpriză foarte plăcută când am găsit la uşă, în dimineaţa de 6 decembrie, o mulţime de dulciuri delicioase. Deci anul acesta Kroko şi Daniela au fost Sf Nicolae pentru noi şi le mulţumim pentru asta. 🙂
Ne-am ocupat weekendul petrecut aici cu diverse jocuri (boardgames, playstation), cu ieşiri în Gura Humorului, cu grătare, cu discuţii şi voie bună. Ne-am odihnit, ne-am bucurat de timpul petrecut cu prietenii noştri.
Duminică însă nu am vrut să mergem imediat înapoi, am zis să mai stăm o noapte undeva, tot în zonă. Şi unde altundeva dacă nu la Casa Bunicilor? Fusesem aici cu doar 3 săptămâni înainte şi v-am şi povestit cât de încântaţi am fost. Eu aveam un pic de emoţii, ninsese mult în acea perioadă şi nu ştiam dacă vom putea urca până acolo, dar nu au fost probleme. Se vede mâna unor oameni gospodari, curăţaseră şi eliberaseră drumul şi curtea.
Aici am avut parte de nişte privelişti superbe. Zăpadă, brazi, munte. Alb, gri, verde. Superb.
Şi în afară de o vedere frumoasă, am avut parte şi de altceva ce iubesc eu tare mult: animale! L-am revăzut pe Junior, căţelul care numai junior nu e, pe pisici, multe, prietenoase şi întotdeauna înfometate. L-am văzut de aproape şi pe ponei, ba chiar l-am şi mângâiat. Am admirat de la distanţă caii şi păsările.
De această dată la Căsuţa Irinucăi s-au cazat prietenii noştri şi cam tot timpul aici l-am petrecut, lângă sobă, având grijă să punem din când în când lemne pe foc. Noi ne-am cazat la o vilă din apropierea Căsuţei, cu 2 etaje şi vreo 8 camere. Mai exact vila din imaginea de mai jos:
Nu mă aşteptam ca şi această vilă, cu camerele ei, să arate atât de bine. Curat, îngrijit, aranjat cu gust. La fiecare etaj sunt scaune, mese, balcoane cu vedere către munte. Peste tot o mulţime de cărţi.
Camera avea tot ce ai putea avea nevoie: şifonier, televizor, fotolii, lămpi, masă, foehn. Un balcon cu vedere către micul iaz din faţa Căsuţei Irinuca. Încălzirea este centrală şi prin urmare este cald şi bine. Dar să nu credeţi că la Căsuţa Irinucăi a fost altfel, după ce-am pus nişte lemne pe foc s-a făcut şi acolo foarte cald.
Cât despre preţuri, Căsuţa Irinucăi se închiriază cu 150 lei/noapte, iar o cameră din vila unde am stat noi cu 120 lei/noapte.
Pentru alte informaţii legate de restaurantul de aici şi mâncarea delicioasă, proprietari, istoria Căsuţei Irinuca, vă îndrept către articolul meu precedent.
Clar, Casa Bunicilor şi-a făcut loc în inima mea. Am fost aici toamna, am fost acum şi iarna, sper numai să reuşesc să revin aici la primăvară şi la vară, să văd totul şi în nuanţe de verde. Recomand din suflet acest loc, frumos şi îngrijit de oameni gospodari.
M-am întors şi din a doua vacanţă la mare. Care a fost…tot în Bulgaria. 🙂 V-am zis eu că o să vă surprindă alegerea mea.
Aşa a fost să fie. Prima vacanţă în Bulgaria, la Albena, a fost hotărâtă încă din martie. Pentru vacanţa cu prietenii voiam să alegem o destinaţie din ţară, dar am fost dezamăgiţi de condiţiile de acolo, aşa că ne-am îndreptat spre Nisipurile de Aur din Bulgaria.
O să revin curând cu informaţii despre hotelul ales şi despre staţiune, poate o comparaţie între Albena şi Nisipurile de Aur. Până atunci vă prezint o poză de la plajă, modificată un pic în Instragram. 🙂
Programul de la mare este simplu. Faci plajă, înoţi în mare şi în piscină şi te plimbi prin staţiune. Bineînţeles că poţi lua maşina sau mijloace de transport pentru excursii în afara staţiunii, dar în acest articol vă voi povesti doar despre activităţile pe care le puteţi desfăşura în Albena.
1. Plimbare cu trenuleţul prin staţiune
O plimbare prin toată staţiunea costă 6 leva, doar un dus 3 leva.
Cu trenuleţul puteţi vedea aproape toată staţiunea şi îl puteţi folosi nu numai pentru vizitare, ci şi pentru transport, dacă vreţi să ajungeţi mai rapid (şi ieftin) în cealaltă parte a staţiunii. Staţii sunt cam peste tot, aşa că nu e greu să îl prindeţi. Plătiţi după ce vă urcaţi. O plimbare dus-întors durează cam 30 de minute.
2. Plimbare cu bicicleta
Puteţi alege bicicletă normală, bicicletă pentru 2 adulţi şi 1-2 copii sau bicicletă pentru 4 adulţi şi 1-2 copii. Se închiriază pentru 30 sau 60 de minute. Preţul pentru o bicicletă de 2 adulţi este de 15 leva/o oră.
E mai dificil să te plimbi prin staţiune, fiind aglomerat, mulţi oameni la plimbare. Nu prea mai este plimbare cu bicicleta dacă te opreşti la fiecare 30 de secunde, claxonezi şi aştepţi. Noi ne-am plimbat prin zone mai puţin populate, lângă pădure şi a fost plăcut, deşi un pic mai greu pentru că erau dealuri şi mai dificil de pedalat.
3. Fotografii retro
Cred că este deja o tradiţie la bulgari cu pozele astea retro. Numai la ei am văzut. În Albena sunt 3 studiouri foto, cu costumaţii diferite dar aceleaşi preţuri. Te costă 10 leva/persoană/poza retro. Dacă sunteţi 3, poza costă 30 leva, fiecare plătiţi câte 10 leva. A doua zi, când ridicaţi pozele plătite, vi se prezintă şi altele, dacă vă mai place ceva se plăteşte 10 leva/poză (chiar dacă în poză apar mai mult de 2 persoane).
După ce alegeţi studioul foto (în funcţie de costumaţii, de cataloagele de la intrare) puteţi alege din cele 10-20 de rochii/costume disponibile. Majoritatea sunt de epocă, lungi, şi doar la unul din cele 3 studiouri am văzut şi rochii mai scurte, cică “french style”. După ce alegeţi costumaţia, fetele de acolo vă ajută să vă îmbrăcaţi. Rochiile sunt tip corset aşa încât nu prea contează silueta. Aceeaşi rochie era îmbrăcată cu succes şi de o fată de 50 kg şi de una de 100+ kg. După ce sunteţi îmbrăcată, fetele vă machiază. Un pic de rimel, creion de ochi/tuş, fard de ochi, pudră şi gloss/ruj. Vă aranjează un pic şi părul – îl ridică sus sau îl prind cu clame. Urmează accesoriile – nu la alegere, sunt aduse în funcţie de rochia aleasă. Colier, cercei cu clips, mănuşi, inel. În tot acest timp staţi pe un scaun de plastic din faţa studioului şi sunteţi admirată de toţi trecătorii. 🙂 Nu aveţi vreo oglindă la dispoziţie, ca să vedeţi dacă vă convine sau nu cum sunteţi aranjată. Trebuie să vă încredeţi în experienţa şi gustul fetelor de acolo.
Fetele şi-au terminat treaba, intraţi pe mâna fotografului. Vă aşază pe scaun (sau în picioare, în funcţie de poză), vă spune cum să staţi (ştie şi româneşte) şi vă aduce ba pălării, ba umbrele, evantaie, vă spune cum să le ţineţi şi începe să pozeze. Cu fiecare ţinută face cam 3-4 poze, schimbând obiectele, pălăriile şi poziţionarea.
La final se plătesc pozele. Dacă aţi vrut o poză cu 3 persoane, plătiţi 30 leva. A doua zi vă sunt prezentate toate pozele. Alegeţi din ele numărul de poze pentru care aţi plătit deja, iar dacă vă mai place ceva, plătiţi în plus 10 leva/poză.
4. Parcul de distracţii Luna Park
Nu arată prea grozav dar oferă câteva posibilităţi de petrecere a timpului liber, atât pentru copii cât şi pentru adulţi. De exemplu maşinuţele, la preţul de 4 leva/5 minute. Sau carting (pentru copii), bărcuţe, carusel, s.a. În parc sunt şi nişte chioşcuri cu mâncare şi băuturi.
5. Activităţi pentru copii
Dacă sunteţi părinţi vă recomand Albena pentru că pune la dispoziţie o mulţime de activităţi pentru copii. Sunt mai multe locuri de joacă pentru copii, gratuite şi bine întreţinute. De asemenea sunt şi câteva parcuri de distracţie contra cost cu trambuline, bărcuţe, maşinuţe, carusel, tobogane gonflabile, s.a.
6. Alte activităţi
Nu le-am încercat/nu am văzut preţuri, aşa că le pun pe toate la un loc: plimbări cu vaporaşul, cinema 6D, fish spa, plimbare cu caleaşca, volei pe plajă, trotinete electrice, zbor cu paraşuta, paintball. Am citit pe net că se pot practica multe sporturi, de exemplu tenis, echitaţie, golf, hochei. Cluburi eu n-am văzut în Albena, fiecare hotel are însă program de animaţie, inclusiv discotecă, dar unde vin şi dansează mai ales copiii.
Pentru prima vacanţă din acest an am ales să mergem 7 zile la Albena, unde ne-am cazat la hotelul Arabella Beach de 4 stele, sistem All Inclusive.
Staţiunea a fost uşor de ales – a fost o excursie “cu fetele”, aşa încât ne-am dorit ceva liniştit şi aproape de ţară. Sora mea mai fusese în Albena de vreo 2 ori, ea a fost ghidul nostru, ne-a îndrumat pe acolo, s-a ocupat de acte, tichete de parcare, vignetă, s.a. Dar despre asta vă voi povesti în alt articol.
Bugetul pentru cazare în Albena a fost de maxim 1500 de lei, mai ales că a fost cumpărat în martie, cu Early Booking, oarecum pe neaşteptate şi nu aveam mai mulţi bani la dispoziţie. Ne-am gândit la următoarele variante:
Kaliakra – sora mea a fost foarte mulţumită când a mers aici în 2010, este un hotel foarte bun, îşi merită cele 4 stele, dar depăşea bugetul nostru
Ralitsa Superior – a căzut imediat ce am aflat că se află la o distanţă de aproape 1 km de plajă (pentru cei interesaţi, este un trenuleţ care te duce la plajă din 30 în 30 de minute)
Dobrotitsa – părea foarte ok, numai că avea doar 3 stele
Aşa am ajuns la Arabella Beach, hotel situat pe plajă, de 4 stele, cu sistem All Inclusive, cu preţul de listă pentru perioada dorită (22-29 iulie) de 60-61 euro/noapte/persoană. Cu Early Booking am beneficiat de o reducere şi am plătit doar 51 euro/noapte, respectiv aproximativ 1400 lei/sejur/persoană. Este situat în partea de nord a staţiunii şi este foarte aproape de magazine, parcuri de distracţie, restaurante, etc.
Înainte de toate haideţi să vă arăt ce mi-a plăcut cel mai mult la hotelul Arabella Beach.
Vedere de la balconul hotelului Arabella Beach
Aceasta era vederea din camera noastră, de la ultimul etaj. O vedere de aproape 180 de grade şi un balcon la fel de mare. Se vedea marea inclusiv din pat pentru că eram înconjurate de geamuri.
Şi acum să le iau la rând.
Camera
Ni s-a oferit o cameră de la ultimul etaj. Am fost plăcut surprinsă când am văzut ce mare e camera şi cum v-am menţionat şi mai sus, ce vedere avem de la balcon.
După cum se poate observa şi din pozele de mai jos, camera dispune de un pat dublu (de fapt 2 paturi de o persoană lipite), un pat suplimentar (copil, a treia persoană), televizor (se prindea PRO TV Internaţional), aer condiţionat, dulap, frigider, oglindă mare, seif (contra cost), scaun, măsuţă, loc de pus valiza şi pantofi.
Balconul era destul de îngust, însă oferea o vedere de 180 de grade. Pe balcon era o măsuţă, 2 scaune şi un suport pentru întins rufe.
De baie n-am fost la fel de încântate. Era curată, avea uscător de rufe, cabina de duş, prosoape (2 mari, 2 mici). Ce ne-a nemulţumit era că duşul nu avea şi cădiţă, practic nu era separat de baie decât prin perdea. Însă canalizarea era ok, nu am păţit să ajungă apă în cameră.
Mâncarea
Nu mi s-a părut extraordinară, dar nici nu am murit de foame. Restaurantul era destul de mare, avea o sală de mese în interior şi o terasă mare afară.
Băuturi: apă şi suc la dozator, sucul părea a fi din cel mai ieftin. Diferite tipuri de cafea la dozator: cafea cu lapte, cafea lungă, cafea simplă, ciocolată caldă, apă fierbinte – de-abia se simţea gustul de cafea dar ciocolata caldă era bună. Alcool n-am băut.
Micul dejun: îmi plăcea cel mai mult pentru că găseam mâncăruri care să-mi placă. Se serveau: crenvuşti, clătite, omletă, ouă prăjite, ouă fierte, ouă jumări, mezeluri (doar 3 feluri, nu arătau grozav), brânzeturi, fructe (pepene galben, pepene roşu, prune, câteodată portocale), lapte cu cereale, unt, gem (2-3 tipuri), miere de albine, cremă de ciocolată, compoturi, pâine (4-5 feluri), paşte (aveau bulgarii ceva cu pastele, le serveau la toate mesele, din belşug), legume (roşii, castraveţi, ardei), chec (2 tipuri), produse de patiserie (croissant cu unt/ciocolată/gem, pateuri cu brânză), fursecuri, bacon. Posibil să mai fi fost şi altele, nu-mi amintesc acum. Nu se serveau fresh-uri din păcate.
Prânz: supe (2 feluri: supă de legume, avea puţine legume şi mult orez, supă de porc), cartofi la cuptor, piure, orez, orez cu legume, un fel de sarmale doar cu orez, diferite mâncăruri cu pui (pui cu smântână, pui cu orez, şniţele), mâncăruri cu porc (porc cu legume de exemplu), carne la grătar (se făcea pe loc, la un grătar aflat afară), hamburgeri, nelipsitele paste cu smântână sau sos de roşii, broccoli, peşte, mâncare de varză cu carne, mâncare de păstăi, salate (de ouă, ungurească, cu maioneză, pui, ciuperci şi altele), legume, murături, uleiuri şi oţeturi pentru salate, fructe (prune, pepene galben, pepene roşu), deserturi (prăjituri, porumb fiert). Nu vă aşteptaţi că toate acestea se găseau mereu – asta am întâlnit noi în tot sejurul. De exemplu nu era şi piure şi cartofi la cuptor. Ori una, ori alta.
Cina: asemănătoare cu prânzul. Am prins 2 seri tematice: seara pescărească şi seara mexicană. Seara mexicană mi-a plăcut în mod deosebit, am reuşit să încerc mai multe feluri de mâncare: quesada, chili con carne, nachos, pui al ray. Şi a venit şi o formaţie, care a ţinut neapărat să cânte la fiecare masă.
Staff
În cameră se făcea curat zilnic, prosoapele se schimbau zilnic iar aşternutul de 2 ori pe săptămână. Femeia de serviciu împăturea şi hainele de pe pat şi avea grijă să nu rămânem fără consumabile (hârtie igienică, sticluţe cu gel de dus/şampon).
Persoanele de la recepţie erau mereu foarte politicoase, zâmbitoare, de ajutor. Ne-au cazat relativ repede, în 30 de minute (am ajuns noi mai devreme, la ora 13.00 – cazarea începe de la ora 14.00).
Persoanele de la bucătărie erau de ajutor, se elibera repede masa de farfurii, erau zâmbitori, aproape că nici nu-i simţeai în zona.
Piscina
Arabella Beach are o singură piscină, exterioară. Din pozele de mai jos puteţi observa cum se vede piscina din camera de hotel şi cum se vede hotelul de la piscină. 🙂
Erau 2 locuri unde puteai intra treptat în piscină – trepte şi o zonă care cobora uşor, frecventată mai ales de copii. În mijlocul piscinei este un cerc (puteţi vedea în poze), unde apa este destul de mică şi unde sunt băncuţe pe care te poţi aşeza.
Piscina este înconjurată de şezlonguri cu umbrele, nu mereu suficiente pentru toţi turiştii. Dar se găseau locuri libere, chiar şi la prânz, dar în zone cu soare, fără umbrelă. Şezlongurile şi umbrelele erau gratuite.
Apa de la piscină era mereu curată.
Sistemul All Inclusive
Despre masă deja v-am povestit, să menţionez şi celelalte facilităţi.
Lobby Bar: disponibil între ora 10.00-23.00. De aici vă puteţi servi cu apă de la dozator, cafea/ciocolată caldă de la alt dozator, vin, bere, băuturi bulgăreşti.
Snack Bar: disponibil între ora 11.30-16.30. Se găsesc aici fructe (nectarine, prune, pepene galben, pepene roşu), îngheţată, paste (v-am zis eu că-s nelipsite). Dacă nimereşti ora bună găseşti cartofi prăjiţi şi un fel de hamburgeri. Cu noroc, dacă nimereşti momentul potrivit şi mai stai şi la coadă, apuci să prinzi şi o felie de pizza.
Pool Bar: disponibil între ora 10.00-18.00. Poţi servi apă şi cafea de la dozator, bere, băuturi bulgăreşti, sucuri mai bune, de portocale şi alte sortimente, marca Prigat.
Animaţie: nu în cadrul hotelului, ci la Kaliakra, hotelul vecin. Însă clienţi Arabella Beach pot participa gratuit la spectacole.
Alte facilităţi şi servicii: 2 lifturi, biliard în lobby, punct de schimb valutar, wireless (contra cost, despre asta voi vorbi într-un articol separat), masaj, parcare nepazita contra cost (6 leva pentru tot sejurul – se primeşte un tichet de parcare la intrarea în Albena, se plăteşte la finalul sejurului, la recepţie, se introduce în aparat la ieşirea din Albena).
Plaja
Hotelul are plajă privată, cu suficiente şezlonguri pentru turişti. Noi mereu coboram însă devreme aşa că găseam locuri în primele 4-5 rânduri. În primul rând nu am reuşit niciodată să prindem loc, nici măcar atunci când ne-am trezit la 6.30 dimineaţa.
Vedere plaja si mare
Nisipul şi marea erau mereu curate. În fiecare seară venea o maşinuţă şi curăţa plaja. Cu toate acestea plaja are şi scoici, însă nu la fel de multe şi crăpate ca la noi pe litoral, aşa că nu există pericolul să vă faceţi răni la picioare.
Clienţii Arabella Beach aveau gratuit 2 şezlonguri şi umbrelă. Din păcate nu şi saltele. Nu ştiu de unde se puteau închiriau dar cred că erau 2 leva/saltea.
Hotelul Arabella Beach – vedere de pe plaja
Şi mai multe poze cu plaja:
Cam asta e prezentarea hotelului Arabella Beach. Sper că n-am uitat prea multe. La final pot spune că este un hotel ok, dar nu merită chiar 4 stele. 3 stele ar fi mai potrivit, mai ales că nu ofere halat, cască de baie, papuci de unică folosinţă. Noi am avut noroc cu o cameră foarte mare, foarte frumoasă. Nu ştiu însă cât de mulţumită aş fi fost dacă nimeream într-o cameră cu vedere la “parc”, adică la copaci.
Recomand hotelul? Da, dacă vreţi să fiţi aproape de plajă şi nu aveţi buget pentru un hotel precum Kaliakra.
Odată cu începutul lunii iunie am început să mă gândesc din ce în ce mai mult la ce vreau să fac vara asta. Nu aveam planuri foarte mari, dar premiul câştigat de curând la concursul organizat de Alice m-a motivat să încerc să fac tot ce e posibil ca această vară să fie cât mai frumoasă şi memorabilă.
E mai mult decât un plan. Ne-am ales staţiunea, hotelul, am plătit şi în curând vom primi şi voucherele de la agenţia de turism. Aşa că în luna iulie voi petrece 7 zile la vecinii noştri, pentru prima dată. Sper să prind vreme bună şi să reuşesc să mă relaxez şi să mă simt cât mai bine.
Excursie la Băile 1 Mai
În urmă cu câteva săptămâni am participat la un concurs de pe blogul lui Alice şi am câştigat 3 nopţi de cazare la Hotel Aqua, cu SPA inclus. (more…)
În ultima săptămână din aprilie ni s-a propus să mergem la Buşteni cu nişte prieteni. Când am aflat n-am mai întrebat nimic, am zis un mare “DA!”. Mi-era dor de umblat, voiam să mai ies puţin din oraş.
Aşa că pe 1 mai am plecat spre munte. De data asta cu maşina mea, pentru că este mai economică, consumă mai puţin. Şi prin urmare am condus eu. Întâi pentru că aşa am vrut şi apoi pentru că de fapt numai eu aveam actele la mine. Am ajuns după-amiază, ne-am cazat la Pensiunea Iri. Numele sună puţin ciudat, dar vă asigur că este o pensiune foarte ok.
Vedere de la balcon
Pensiunea are o parcare măricică, au încăput la un moment dat şi 8 maşini. Camerele sunt mari, cu o vedere superbă spre munte. Sunt dotate cu frigider, televizor, internet wireless (mie nu prea mi-a mers), pat matrimonial, baie cu cabina de dus. Pentru 3 nopţi de cazare am plătit 350 lei. Pensiunea are restaurant, dar se comandă din timp mâncare şi se prepară. Micul dejun costă 20 de lei/persoană iar prânzul sau cina 30 de lei.
Cele 4 zile la munte le-am petrecut plimbandu-ne prin staţiuni. Am fost prin Buşteni şi Sinaia, şi am făcut doar “window travelling” în Predeal şi Azuga. Am fost dezamăgită de unele restaurante din Buşteni, respectiv Sinaia. Am primit porţii mici şi scumpe, servire destul de proastă, mâncare nu tocmai remarcabilă, meniuri slăbuţe şi am avut surpriza nici să nu ni se dea bon la un restaurant din Sinaia care părea a fi ok (arăta bine şi era aglomerat). O altă surpriză neplăcută a fost la un mic supermarket din Buşteni care vindea carne expirată. Noroc că eu mă uit mereu la data de expirare.
Nu putea lipsi un drum cu telecabina pe platoul Bucegi, la Sfinx & Babele. N-am mai fost acolo de când eram mică. Nici nu-mi mai aminteam mare lucru. Un drum dus-întors cu telecabina Buşteni-Babele costă 68 de lei. Pe platou ne-am trezit cu o grămadă de zăpadă şi noi toţi eram în adidaşi. Ne-am descurcat până la urmă.
După vreo oră de plimbări, poze şi inspirat aer curat am luat o altă telecabină spre Mănăstirea Peştera Ialomiţei, dus-întors 30 de lei/persoană. Aici nu mai fusesem, nici nu ştiam de acest loc. Am mers o mulţime pe jos, am urcat şi coborât tot felul de scări, am admirat o cascadă şi am ajuns la Mănăstire. Biletul de intrare costă 8 lei. Am avansat spre Peşteră – drumul se îngusta, aerul era din ce în ce mai umed, picura apă de sus, era apă peste tot, poduri din lemne puse pe jos, scări mici. Peştera Muierii nu mi s-a părut la fel de înfricoşătoare, poate pentru că eram cu însoţitor. Aici eram singuri, de capul nostru. N-am fost chiar până la capăt, ne-am întors că de-acum era cam aiurea treaba. 🙂
Într-o altă zi din vacanţă am mers până în Braşov. Am urcat şi până în Poiană unde iarăşi nu mai fusesem de ani buni. Ne-am plimbat prin Piaţa Sfatului, am mâncat o îngheţată foarte bună, am stat pe o băncuţă şi-am admirat clădirile vechi şi străduţele simpatice. Iubesc Braşovul, mi se pare un oraş atât de frumos şi boem. La fel de mult îmi place şi Sibiul. M-aş plimba ore în şir pe străduţele din aceste oraşe, îmi sunt tare dragi. Tot în Braşov ne-am oprit şi la McDonalds, am vrut să gustăm McMicii să vedem cum sunt. 🙂
Cam asta a fost la munte. Per total a fost o vacanţă destul de scumpă, am cheltuit cam 1100-1200 de lei pentru 2 persoane cu benzina, cazarea şi mâncarea (aş menţiona şi costurile cu telecabina care sunt mari – 68X2 + 30X2). Şi încă am făcut economie, n-am mâncat numai la restaurant şi n-am cumpărat tot felul de suveniruri. Dar am zis că merităm să ne bucurăm într-un fel mai deosebit de zilele libere de Paşte. Oricum dacă nu plecam la munte cheltuiam banii pe tot felul de dulciuri şi mâncăruri de Paşte, ieşiri în oraş şi probabil haine, aşa că n-am ieşit nici în câştig, nici în pierdere.
În plus eu mereu zic că banii daţi pe călătorii nu sunt bani pierduţi. Aş investi oricând în călătorii, mai degrabă decât în haine sau orice altceva.
Au trecut şi Sărbătorile Pascale şi eu n-am mai dat niciun semn. Mă gândeam că îmi va fi greu să nu scriu atât de mult timp dar adevărul e că cu cât laşi mai mult timp să treacă de la ultimul articol scris cu atât îţi va fi din ce în ce mai greu să te întorci. Tare simplu mi-ar fi acum să renunţ la blog, să nu mai scriu mare lucru, să pun eventual doar poze. Tare confortabil ar fi. Dar nu vreau să fac asta. Da, sunt plictisită, da, mi-am găsit alte ocupaţii pentru timpul liber, dar nu vreau să mă despart de această parte a vieţii mele.
Am tot fost plecată în această perioadă. Bun motiv pentru a nu scrie şi a nu răspunde la comentarii. 🙂 Am fost într-o delegaţie scurtă, ca vizitator la târgul Agraria, am fost şi într-o vacanţă de 3 zile la Buşteni. Cred că despre ea vă voi vorbi separat, pentru că am multe poze şi câteva informaţii care merită a fi menţionate aici.
Am ţinut mult să fiu acasă de Paşte. Am ajuns în Iaşi sâmbătă după-amiază, am luat ouă roşii şi alte mâncăruri tradiţionale de la părinţi şi bunici. N-am mai apucat să-mi cumpăr haine noi sau să gătesc/aranjez ceva prin casă. Chiar şi lumânările pentru biserică le-am luat de pe drum, dintr-un sat.
Prima zi de Paşte a fost destinată familiei – ne-am întâlnit cu toţii la prânz, părinţi, bunici, copii (adică noi) şi copii şi mai mici (adică nepoţica mea). Am sărbătorit împreună după care m-am întors la treaba, pentru că cu atâtea plecări s-au adunat foarte multe de făcut. Rezerv zilele libere de la serviciu pentru proiectele mele part-time.
Şi cam asta am făcut în această perioadă. Mai am încă de lucru după-amiezile dar vreau încet, încet, să recuperez cu blogurile voastre, să citesc ultimele articole şi poate să încep să mai scriu şi eu, mai serios.
Sper că sunteţi bine şi că aţi avut parte de cele mai frumoase Sărbători!
În general nu-mi fac planuri de vacanță din timp. Aștept până prin iulie, august, când mă apucă plictiseala de oraș și saturația de caniculă, întreb prietenii, strâng bani și plec pe unde pot. Mi s-a părut mereu cea mai bună variantă pentru că așa evit situațiile în care se ivește o problemă, nu pot pleca și trebuie să mă complic cu anulări, returnări de bani și altele.
Însă în acest an va fi un pic diferit. Se pare că voi ajunge prin Bulgaria, în iulie. Mi s-a propus o astfel de vacanță și la început am vrut să refuz, pentru că simțeam că este prea devreme și nici n-aveam bani păstrați pentru așa ceva. Dar apoi, la insistențele prietenilor, am acceptat și acum începe să-mi surâdă ideea, chiar mă bucur că mă pot gândi la mare și soare în aceste ultime zile de ninsori și zăpadă. Nu va fi vorba de vreo vacanță luxoasă, ci una la prețuri comparabile cu cele din România (așa am văzut și eu ce prețuri mici se practică la vecinii noștri). Și nu va fi nici singura, sper eu, îmi propun ca prin august, septembrie, să mai plec pe undeva, tot prin străinătate și tot la mare. Nu mă mulțumesc cu Bulgaria, vreau un loc unde să mă pot plimba, să vizitez, să văd lucruri noi și interesante.
Avantajul la planurile de vacanță făcute din timp este cel financiar. Încă mai putem beneficia de early booking, deci reduceri de 15-20%. Și-n plus, o să fie plăcut ca în iulie să nu mai am de dat bani pentru vacanță (hotelul este all inclusive), ci să iau cu mine doar o sumă relativ mică, pentru suveniruri. Un alt avantaj este că pentru această vacanță altcineva se ocupă de căutat oferte, analizat, întrebat. Eu doar mă uit pe cele mai bune oferte și îmi dau acordul pentru una din ele. N-o să fiu nici organizator, nici responsabil cu activitățile din vacanță, ca de obicei. Mă voi relaxa și mă voi lăsa condusă. Îmi păstrez rezervele de energie pentru următoarea vacanță.
Voi ați stabilit ceva pentru la vară? Ce părere aveți de vacanțele planificate la timp, vă atrag ofertele early booking?
Grădina zoologică Loro Parque nu este la fel de dotată ca cea din Viena. Nu este la fel de mare, nu are animale la fel de spectaculoase, în schimb…are spectacole cu delfini, lei de mare, orcă, papagali. De aceea, înainte să vă povestesc cum a fost și să vă arăt poze, vă informez că cea mai interesantă parte a acestui articol este la final, unde am pus filmulețe de la acele spectacole. Nu se compară cu spectacole pe care poate le-ați văzut în Constanța.
La Loro Parque am plecat cu mașina închiriată și am plătit pe un bilet 33 euro – a fost cumpărat de la agenția de turism din cadrul hotelului. De la aceeași agenție, dar cu transport cu autocarul , ar fi costat 50 euro/biletul. Puteam cumpăra și de la Cocktail Holidays (turoperatorul care ne-a adus în Tenerife) însă la ei costă 70 euro/biletul, fiindcă conținea și un tur al insulei – deși nu știu ce tur era, de fapt se mergea până acolo și ce vedeai pe geam se considera tur. Poate aveai parte și de un ghid.
Oricum, din punctul nostru de vedere nu prea se merită cu autocar. Diferența este de 17 euro/persoană și gândiți-vă că un plin la mașină e 30 euro…și nu consumi un plin pe drumul dus-întors.
Ne-am deplasat până în Puerto de la Cruz. Voiam să ajungem cât mai devreme, căci la 18.45 se închide și voiam să văd toate spectacolele. Am ajuns pe la prânz, n-am găsit loc de parcare în cadrul grădinii zoologice însă erau niște tipi prin zonă care găseau locuri de parcare, te îndrumau și-ți cereau pentru asta 5 euro. Așa că am parcat rapid.
La intrare am arătat voucherul primit de la agenția de turism, așa că n-am mai stat la coadă la cumpărat bilete. Ni s-a dat o hartă cu grădina zoologică, foarte utilă pentru că prezintă orele de începere ale spectacolelor. Show-ul cu lei de mare are loc de 5 ori/zi, cel cu papagali de 6 ori/zi, cel cu delfini de 4 ori/zi iar cel cu orcă de 3 ori/zi. La început eram cam grăbită, știam că mai avem 6 ore până la închidere și nu știam exact cât durează fiecare spectacol. Sfatul meu: stați liniștiți, aveți timp să le vedeți pe toate. Show-urile nu durează mai mult de 30-45/minute.
Cam ce aveți de văzut: crapi koi, gorile, pinguini imperiali (superbi), lei de mare, jungla Macau, Katandra Treetops (interesant), broaște țestoase uriașe, flamingo, aligatori, jaguari, o mulțime de specii de papagali și alte păsări, mai multe specii de maimuțe, acvariu, stația cu pui, grădină cu orhidee. Bineînțeles că sunt și restaurante, chioșcuri, magazine, toalete (foarte curate și suficiente).
Spectacolul cu lei de mare începe de la 9.35, 12.30, 14.15, 15.30 și 16.55. Durează aproximativ 30-45 de minute. Este un show superb, nu poți să nu râzi, să nu-ți ții respirația, să nu aplauzi. Leii de mare se joacă cu mingile, sar, împing în apă instructorii, aplaudă, fac cu mâna, dau primul ajutor (se preface instructorul că este mort), se preface și el la rândul lui că este mort și multe altele. Cum ziceam și mai sus, urmăriți filmulețul și o să vă faceți o părere. A fost spectacolul meu preferat.
Spectacolul cu orca începe de la 11.45, 14.00 și 16.45. La început, pe ecran apar imaginile turiștilor care observă spectacolul, ceea ce a fost destul de amuzant. Ne-am văzut pe ecranul mare, am făcut cu mâna, am zâmbit. 🙂
Apoi se specifică că cei care stau în primele rânduri vor fi stropiți și se arată pe ecran imagini de la alte spectacole – iarăși foarte amuzant. Dacă vrei să stai în primele rânduri poți lua pelerine de ploaie, se oferă la un chioșc de lângă scenă.
Și a început spectacolul…e ciudat să vezi cum niște animale atât de mari fac tot felul de scamatorii, cum își ascultă instructorii. Au sărit, au făcut cu mâna, au stropit intenționat spectatorii (amuzant, puteți vedea în filme).
Următorul show vizionat a fost cel cu delfinii. Acesta începe de la: 11.00, 13.15, 14.45 și 16.00. Sunt vreo 7-8 delfini în show, printre care și un puiuț. Au sărit, au mers pe apă, au împins instructorii, au împins o barcă cu un copil și multe altele. Mi-a plăcut foarte mult. Nu ai cum să nu râzi, să nu te distrezi la astfel de spetacole.
Spectacolul cu papagali nu ne-a plăcut în mod deosebit. Este mai mult pentru copii.
Acvariul este destul de micuț dar are câteva specii frumoase. Cel mai mult mi-a plăcut holul prin care treceai și erai înconjurat de acvarii iar rechinii stăteau pe tavan. Numai acolo stăteau. 🙂
La final, câteva poze cu florile și copacii din zonă + poze din grădina cu orhidee. Sunt doar ca exemplu, în grădină sunt o mulțime de specii de copaci, flori, cactuși…
Am cumpărat suveniruri de aici, mi s-au părut destul de scumpe. Magneți de frigider cu Loro Parque sunt foarte puțini și la prețuri mari, cam 5 euro. Am cumpărat câte o șapcă la 1 euro, a fost foarte utilă deoarece era foarte cald și altfel ne-ar fi bătut soarele în cap. 😛
Vă sfătuiesc să nu ratați vizitarea Loro Parque. Spectacolele cu delfini, orca și leii de mare sunt un must. De fapt asta e și sloganul lor “Loro Parque. El “must” de Canarias.”
Înainte să plecăm, am citit despre această plajă dar nu mi s-a părut prea interesantă. Mai degrabă eram curioasă de plajele cu nisip negru, decât de cele cu nisip auriu. Așa că am uitat repede de plaja Las Teresitas.
Cum ne-am amintit? După ce-am închiriat mașina am zis să mergem un pic să vedem insula. Și ne-am dus din sud în nord, am trecut prin capitala Santa Cruz de Tenerife și ne-am dus și mai în nord, prin munți, iar la un moment dat am văzut cea mai frumoasă plajă…Ne-am oprit undeva sus și am admirat-o și l-am pus pe Felix să-mi promită că vom reveni după o zi, două, să facem plajă aici. Chiar de era un drum de o oră, o oră și un pic de mers (pe autostradă) din Costa Adeje, locul unde eram cazați.
