Tag: vacanta

Excursie prin țară: ziua 2

Transfăgărășan – Barajul Vidraru

După ce-am luat micul dejun la Pensiunea Denis din Daneș, am plecat către Transfăgărășan. Planul era să ne cazăm undeva înainte de Transfăgărășan pentru că aveam impresia (care s-a dovedit a fi greșită) că dacă nu ajungem dis-de-dimineață pe el, va fi foarte aglomerat. Dar nu avea rost să pierdem o zi întreagă, mai ales că am ajuns pe la 12 la baza Transfăgărășanului, așa că am început să-l urcăm.

Din păcate am prins ceață, așa încât am reușit să admirăm priveliștile doar pe anumite porțiuni. Eu m-am cam bucurat pentru că aveam emoții când priveam în jos, mi-era teamă să nu se întâmple ceva și să cădem în vreo prăpastie. 🙂 Cu ceață nu vedeam ce distanță e până jos, așa că stăteam puțin mai liniștită (bine, puteam să-mi imaginez că nu era chiar drum scurt până jos 😛 ).

Drumul a fost destul de liber, nu s-a mers în coloană, s-a putut urca lejer. Sus, la Bâlea Lac, am cumpărat niște dulciuri (cozonac, ciocolată de casă, plăcinte – foarte bune toate) și ne-am dus să admirăm lacul. Din cauza ceții n-am reușit să vedem mai mult de 1 metru. Ne-am promis că vom reveni și altă dată, ca să nu rămână acest obiectiv turistic doar parțial văzut.

 

Prima poză: la Bâlea Lac 🙂

Citeste in continuare: Excursie prin țară: ziua 2

Excursie prin țară: ziua 1

Iași – Lacu Roșu – Praid – Sighișoara – Daneș

Am plecat de dimineață din Iași, nu înainte de a merge să luăm micul dejun, de a ne reîntoarce acasă după cortul uitat și de a pune benzină. Bineînțeles că pe drum băieții și-au amintit că au uitat și altele, cum ar fi încărcătoare (foto, telefon) sau telecomanda foto, dar apoi le-a trecut supărarea și s-a văzut în final că s-au descurcat și fără ele.

Prima oprire a fost la Lacu Roșu, deși nu a fost programată. Dar dacă tot era în drum și dacă prietenii noștri tot voiau să-l vadă, am oprit puțin. M-a încântat să văd toate acele bărcuțe pe apă, ne-am fi dat și noi dacă nu eram pe fugă. Și prețul e decent, 15 lei pentru jumătate de oră, dacă nu mă înșel. După cum se vede și din poză, locul era foarte aglomerat, dar cu toate acestea, mult mai frumos decât mi-l aminteam. Și drumul până la lac este superb, cu acele treceri înguste printre munți. Lacu Roșu este un loc care trebuie neapărat vizitat.

După o mică plimbare prin zonă, ne-am oprit la restaurantul de lângă lac (de pe terasa căruia am făcut și poza de mai sus) pentru a mânca. Mâncarea a fost adusă foarte rapid, cam în 5 minute, dar în tacâmuri de plastic. Asta nu pot spune că m-a încântat peste măsură. Prețurile au fost ok. Am observat deja că mulți dintre cei care lucrează în zonă vorbesc maghiara, dar știau bine și româna. Veți vedea mai târziu de ce am ținut să menționez acest lucru.

De la Lacu Roșu am mers direct către Praid. M-am bucurat că am găsit o parcare mare (cu plată), am lăsat mașina și ne-am dus liniștiți către stația de autobuz. Biletele au costat 20 lei/adult. Prețurile sunt diferite pentru tratament, parcă 15 lei/adult. Ce nu mi-a plăcut e că autobuzele se umplu până la refuz. Nu e vorba doar că stai în picioare, stai în picioare lipit de cei de lângă tine, aproape fără să mai poți respira. Bine măcar că drumul e scurt.

Și am ajuns în salină. Praid este prima salină pe care am văzut-o vreodată și m-a impresionat plăcut. Am înțeles de la prietenii noștri că nu este cea mai mare sau cea mai frumoasă din țară, dar oricum, este bine întreținută și aici nu-ți lipsește nimic. Ai internet, tv, magazine, restaurant, capelă, foarte multe locuri de joacă pentru copii. Nu cred că cei mici s-ar plictisi aici.

 

Citeste in continuare: Excursie prin țară: ziua 1

Din vacanță: primele impresii

Tocmai ne-am întors din prima excursie din această vară – un așa zis “road trip” prin țară. Îmi doream de mult să văd mai multe obiective turistice din România (vezi Wishlist) și iată că s-a ivit oportunitatea să plecăm cu încă un cuplu și să vedem multe din ele: Sighișoara, Vulcanii Noroioși, Rezervaţia de zimbri de la Haţeg, Transfăgărăşanul, Parcul Național Cheile Nerei, Transalpina, Tg Jiu cu Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, Praid, Peștera Muierii (+altele). În plus am revăzut cu mare drag Sibiul, Barajul Vidraru, Lacu Roșu.

7 zile, 2400 km parcurși, 19 județe prin care am trecut (Iași, Covasna, Sibiu, Brașov, Vâlcea, Hunedoara, Alba, Bacău, Brașov, Buzău, Caraș-Severin, Dâmbovița, Gorj, Harghita, Mehedinți, Mureș, Vrancea, Neamț, Argeș)…cam acesta este bilanțul. Am auzit că în Iași a fost vreme urâtă, ploioasă, dar noi am avut noroc, ne-a însoțit soarele peste tot. Nu ne-a plouat deloc, n-am prins nici caniculă, am avut parte de cea mai bună vreme pentru ceea ce ne doream să facem: să vizităm și să vedem cât mai multe.

O astfel de excursie trebuia să facem de mult. Este obositoare, nu tocmai relaxantă, însă acum trebuie să călătorim, să mergem cu cortul, să urcăm munți, să vedem țara întreagă, cât nu avem foarte multe responsabilități, nu avem copii mici sau pretenții prea mari.

Voi reveni cu poze, impresii, informații despre această vacanță. Am văzut multe locuri frumoase care merită a fi discutate mai pe larg, am stat în pensiuni foarte ok, am nimerit la restaurante cu mâncare bună. Despre toate acestea voi scrie zilele viitoare. 🙂

Ca să nu închei articolul fără nici o poză, vă prezint una din a 4-a zi, de la cascada Văioaga. E pe post de preview. 🙂

Citeste in continuare: Din vacanță: primele impresii

Cum ne petrecem vacanța?

Vacanță. La mare, munte, într-un oraș vestit, un sat frumos, o regiune surprinzătoare. Primul gând: ce obiective turistice vizitez aici? Cât de devreme pot merge să înot în mare/ocean? Când mergem pe munte? Sau cel puțin, primul meu gând și al celor care iubesc călătoriile pentru experiență, pentru ceea ce pot învăța din ele, pentru amintirile frumoase.

Am fost uimită să descopăr că nu toate persoanele gândesc așa. Sunt mulți care nu vizitează decât mall-urile din orașele prin care trec. Sunt destui care preferă să meargă zilnic la piscină, în loc să intre în mare sau ocean, chiar de nu au probleme de sănătate sau alte impedimente serioase. Sunt atâția care văd Milano doar ca pe un rai al cumpărăturilor. Sau litoralul românesc doar pentru cluburile din Mamaia sau paturile de pe plaja din aceeași stațiune. Sau India ca pe tărâmul hainelor ieftine.

Citeste in continuare: Cum ne petrecem vacanța?

Nu-mi vine să cred că…

Oficial sunt în vacanță. Știu asta, însă mi-e greu să cred, sunt oarecum dezorientată și parcă nu știu ce să fac. Ieri seara, după ora 12 noaptea, mă simțeam vinovată că nu merg să mă culc pentru că trebuie să mă trezesc dimineața. Uitasem că acum pot să mă culc și la 3, 4 dimineața, fără nici o problemă. De asemenea, am uitat să scot de la telefon alarma zilnică pentru ora 8 dimineața. Stau cu maldărul de cărți în față, cărți pe care doresc să le citesc de câteva luni bune, și nu-mi vine să cred că pot să le citesc, fără să simt că pierd timpul, fără să mă simt vinovată.

În toate aceste luni de muncă de dimineață până seara, de luni până duminică inclusiv, m-am tot gândit la ce o să fac în vacanță. Voi citi foarte mult, mă voi vedea cu toate prietenele, voi merge în excursii, voi dormi foarte mult. Și încă vreau să fac toate aceste lucruri, dar întâi trebuie să ies din starea asta de confuzie. Nu mai știu cum e să ai timp și pentru tine, cum e să poți face lucruri distractive sau relaxante fără să te simți vinovat că nu muncești sau nu înveți. Îmi tot caut de lucru…de făcut curat, de rezolvat probleme administrative, de făcut treburi pentru servici, chiar de sunt în concediu, de scris pe blog (că tot am scris foarte puțin în iulie) sau pe Tea Mug. În loc să stau și eu liniștită, mă gândesc la ce site să mai deschid pentru servici, cum să-l fac, ce să conțină. I’m hopeless.

Citeste in continuare: Nu-mi vine să cred că…

La Putna

Așa cum vă spuneam și aici, de Paște vremea nu a ținut cu noi. Tare mult mi-am dorit să fie senin și cald, ca să putem petrece cât mai mult timp în aer liber, să ieșim la plimbări, să facem un grătar, să mergem într-o excursie. Mai ales știind că nu am decât câteva zile libere, după care revin iar la programul de acum obișnuit cu muncă și învățat de dimineață până seara, de luni până duminică inclusiv. Dar n-a fost să fie. A plouat, a fost frig. Și am și răcit (s-a repetat istoria de anul trecut, când de Paște am fost răcită).

Însă n-am lăsat toate astea să mă țină în casă. Am fost în vizite, am fost la Înviere (deși ne-a plouat bine), am fost în excursie, mai exact la Putna.

Citeste in continuare: La Putna

Vacanţa 2011 – partea a II-a

După vacanţa la mare (de care v-am povestit aici), am revenit în Iaşi pentru doar două zile, cât să ne schimbăm hainele şi să mai vedem de treburi, şi apoi am pornit iar la drum, de data asta având ca destinaţie Sighetu Marmaţiei.

Am ajuns seara, după un drum foarte frumos prin munţi, şi ne-am cazat la Pensiunea Casa Iurca de Călineşti. Cei de la pensiune au pregătit un program foarte frumos pentru oaspeţii lor, cu vizite la principalele obiective turistice din zone, masă câmpenească cu foc de tabără şi bucate tradiţionale, plimbare cu Mocăniţa şi la final, o degustare de vinuri premium de la Crama Gârboiu.

Primul obiectiv vizitat a fost Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Voi reveni cu un articol despre el, sunt multe de zis. M-a impresionat teribil, cred că dacă nu era atât de multă lume în jur aş fi început să plâng. Ne-am învârtit prin clădire aproximativ 2 ore, am lăsat pe cei cu care eram să plece mai departe spre următorul obiectiv căci noi chiar ne doream să vedem cât mai mult. Nu am reuşit să citesc chiar tot ce era expus, cred că ar fi trebuit să stau o zi întreagă acolo. Însă la plecare am luat mai multe hârtii cu informaţii despre fiecare cameră (celulă) şi am cumpărat şi o carte, pe care o citesc acum şi de care sper să vă povestesc cât mai curând.

Trebuie să menţionez că am fost încântată de modul de organizare din Memorial, de curăţenie şi chiar şi de tarifele practicate. Ieftin şi accesibil tuturor. Taxa foto nu era de 50 lei, cum este la Grădina Botanică din Iaşi, ci de 3 lei, o sumă mai mult decât decentă.

Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi

  

 

Câteva poze, vor urma mult mai multe în articolul despre Memorial

După Memorial ne-am îndreptat spre Cimitirul Vesel din Săpânţa. Am petrecut aici câteva zeci de minute, citind versurile/cuvintele de pe cruci şi admirând picturile ce reprezintă scene din viaţa sau ocupaţia persoanelor înhumate. Mi-a plăcut faptul că puteai alege ca în loc de bilet de intrare să primeşti o iconiţă. Frumoasă idee. La plecare am vizitat şi buticurile cu suveniruri din jur şi printre altele mi-am cumpărat şi o păpuşă rusească – de mult îmi doream una! O să vă scriu şi despre ea. 🙂

  

Grupul cu care eram s-a îndreptat spre Mănăstirea Bârsana, noi însă ne-am dorit să mergem un pic şi pe munte. Voiam să vedem Cascada Cailor, una dintre cele mai frumoase cascade din România, formată pe versantul nordic al Munţilor Rodnei, în apropierea staţiunii turistice Borşa, însă n-am reuşit să ajungem până acolo. În zonă vremea era instabilă şi nu puteam risca să fim prinşi de ploaie pe munte. De fapt am făcut două greşeli: am ajuns acolo după-amiază, când mai era puţin şi se însera, şi am ales să urcăm pe jos, lucru extrem de dificil (aveam şi rucsaci în spate cu cort, mâncare, apă, haine groase). Trebuia să urcăm cu telescaunul (dar care mergea doar până în ora 17.00) şi să coborâm pe jos. Data viitoare de acum. 🙂 A fost oricum o experienţă interesantă, am urcat un pic pe munte, am admirat priveliştea, am făcut un pic de sport. 😛

 

A doua zi a venit momentul să facem cunoştinţă cu Mocăniţa. De data asta am lăsat maşina la pensiune şi am mers cu autocarul, împreună cu ceilalţi membri din grup. Am ajuns la 09.30 la Vişeul de Sus, ne-am urcat în tren şi ne-am pregătit de lungul drum către staţia Paltin. În cele două ore de mers am admirat priveliştea superbă: regiuni înguste ale defileului, văi, păduri verzi, râuri. Când am ajuns la Paltin am făcut un mic picnic, ne-am odihnit puţin (o oră), după care ne-am îndreptat (tot cu Mocăniţa) înapoi spre Vişeul de Sus. Am ajuns la pensiune seara, frânţi de oboseală, dar nerăbdători să participăm la degustarea de vinuri.

  

Iuţeala maximă – mi s-a părut amuzant 🙂

Citeste in continuare: Vacanţa 2011 – partea a II-a

Vacanţa 2011 – partea I

Tare greu m-am mobilizat să scriu acest post. Mă gândeam să trec peste, să scriu doar despre obiectivele turistice vizitate, şi deloc despre vacanţa în sine, dar ştiam că astfel voi dezamăgi pe unii cititori. Până la urmă, cu siguranţă se va bucura şi familia mea de articol, aşa o să vadă şi ei poze şi informaţii despre vacanţa noastră.

În prima parte a vacanţei am fost la mare, pe litoralul românesc, în Eforie Nord mai exact. Ştiu că mulţi dintre voi aţi ales Bulgaria, însă experienţa mea de anul acesta mi-a confirmat că şi litoralul nostru are ce arăta, şi aici te poţi relaxa şi te poţi simţi bine.

Citeste in continuare: Vacanţa 2011 – partea I

Planuri de vacanţă

În fiecare an, în iulie-august, mă apucă un chef nebun de a pleca din oraş, de a merge la mare sau munte, de a evada din rutina de zi cu zi. Simptomele sunt mai mult decât evidente: plictiseală, irascibilitate, lipsă de chef. Şi atunci, pentru a mă “vindeca”, nu-mi rămâne decât să încep să fac planuri pentru vacanţă.

Anul acesta nu a durat mult. Într-o singură zi am hotărât că mergem la mare, am sunat şi am rezervat, şi pe deasupra, m-am autoinvitat şi la o excursie în Maramureş, care de fapt e un fel de delegaţie, că se merge cu treabă, dar nu mă deranjează ca pentru câteva ore să particip la mese şi degustări, iar în restul timpului să vizitez minunăţiile de acolo, pe care doresc să le văd de câţiva ani buni de acum.

Citeste in continuare: Planuri de vacanţă

Gata si vacanta de vara…

Nu mai suntem copii ca sa avem o vacanta de vara de 3 luni. Ne obisnuim repede cu cele 2, 3 saptamani de vacanta (in cel mai bun caz) si ajungem sa le apreciem mai mult decat apreciam cele 3 luni ca adolescenti sau copii.

Vacanta de vara s-a sfarsit, dar au ramas acele amintiri frumoase, care ma vor motiva de-a lungul acestui an si ma vor face sa visez la urmatoarea vacanta. Pana atunci ma asteapta un an cu multa munca, un nou proiect care asteapta sa fie lansat si bineinteles, prezentarea disertatiei.

Cele mai frumoase marturii ale vacantelor la mare si la munte au ramas fotografiile, din care va prezint cateva, cu explicatiile necesare.

Prima poza este facuta pe un dig din Eforie Nord (se vede in spate si centrala eoliana a unuia dintre locuitori). 😛

A doua este realizata la Costinesti, statiune care ne-a uimit cu viteza de dezvoltare. De la an la an apar zeci de constructii noi, nici nu mai recunosteam statiunea, era sa ne ratacim.

Imi place mult poza din stanga datorita peisajului superb.

Ultima seara la mare – cautam scoici pe plaja pentru prietena mea cea mai buna, dupa care fugeam repede in apa pentru a le clati – Felix a imortalizat joaca mea. 🙂

A doua poza este facuta in fata cazinoului din Constanta. Am dorit sa o pun aici ca sa vedeti in ce hal arata aceasta cladire superba, cum este lasata in paragina. Mare pacat!

Citeste in continuare: Gata si vacanta de vara…