Cooking…

Nu am fost niciodata pasionata de gatit…probabil din cauza ca nu a fost nevoie sa stiu sa gatesc. Mereu cand veneam acasa mancarea era pregatita si nu mi se cerea niciodata ajutor pentru pregatirea ei. Asa am ajuns ca in clasa a 11-a sa nu stiu sa curat un cartof. 🙂 Felix m-a invatat si tot cu el am invatat sa gatesc cateva lucruri de baza. Dupa terminarea orelor, mergeam la el acasa si stateam impreuna pana la 4, asa ca trebuia sa facem ceva de mancare. Faceam cartofi prajiti, “porcusori” (cabanos taiat in bucati si crestat la margini, prajit in ulei), crenvusti fierti. Mancare nu foarte sanatoasa, dar care se facea rapid, usor si economic.

Apoi m-am mutat singura. M-as fi asteptat ca acum sa invat sa gatesc, dar nu a fost asa. Mereu mancam in oras sau luam mancare de la parinti. Eu imi faceam doar pentru mine paste sau cartofi fierti, eventual o supa la plic. Prietenele mele, majoritatea foarte pricepute in ale gatitului, s-au oferit de multe ori sa ma invete, dar mereu ne luam cu vorba si uitam sa facem mancare.

Insa, odata cu varsta, parca am inceput sa imi doresc sa stiu sa gatesc. Am gasit multe bloguri cu retete culinare, prezentate pas cu pas, cu imagini, foarte simple de facut si m-am apucat de gatit. Am facut intai negrese (reteta de la sora mea), apoi prajitura Bounty (o reteta de pe blogul Isabelei) – foarte delicioasa, ciocolata de casa sau prajitura “Musuroi de cartita” (acea cutie de la Dr Oetker). Apoi a inceput sa-mi placa foarte mult salata orientala si salata de vinete, asa ca le-am facut de cate ori am putut. Au urmat melcisori cu lapte, care nu-mi ies la fel de buni precum ii face mama mea, dar merg. Am mai facut supa, tot felul de mancaruri (de cartofi, de mazare, de pastai), friptura de pui la tigaie sau la punga (pungile de la Knorr si Maggi), bineinteles cu tot felul de garnituri – piure, pilaf, cartofi prajiti, dar cel mai mult imi place sa fac pui la cuptor, cu multe legume.

Astazi am facut fara cartofi (facem cartofi prajiti, separat), cu rosii, morcovi, usturoi, ceapa si condimente. Este cu putin ulei, in rest se fierbe in apa, asa ca putem spune ca e sanatos.

Asa arata in cuptor. 🙂 O sa mai fac poze cand o sa fie gata. (Later edit: N-am mai apucat sa fac poze, a mancat Felix tot 🙂 ) A iesit foarte, foarte bun.)

Mai am multe de invatat, sunt inca la inceput. Imi doresc foarte mult sa invat, vreau ca atunci cand o sa am copii sa le pot pregati o mancare delicioasa, dulciuri de casa sanatoase…Sa se bucure si ei cum m-am bucurat eu in copilarie :).

Lucruri mai putin placute

Tot v-am povestit despre bucuriile pe care mi le aduce blogul. La toate acestea se adauga si cateva nemultumiri, mai importante sau nu.

  • Concursul organizat pe acest blog – inca in desfasurare: Imi pare rau sa vad oameni atat de ahtiati sa castige un obiect incat stau si se inscriu de pe acelasi ip (de vreo 9 ori!) sau se inscriu din nou dupa cateva zile (cu acelasi nume). Nu mai sunt multi oameni cinstiti pe lumea aceasta.
  • Proiectele oferite gratis: Stiind ca multi studenti au nevoie de un exemplu, de un model, atunci cand realizeaza un proiect m-am oferit sa le trimit proiectele mele. Tot pe blog cei de la FEAA pot gasi numeroase grile sau structuri de proiect, cu siguranta de ajutor. La acel articol cu proiecte am primit multe comentarii, multi imi cereau ajutorul. Bineinteles ca din aceia, putini s-au gandit sa citeasca articolul, sa vada ce proiecte le pot oferi, din ce domenii. Unii s-au trezit sa-mi ceara sa le trimit toate proiectele pe care le aveam! Probabil ca sa le vanda pe niste site-uri. Altii primeau proiectele de la mine dar nu se mai oboseau sa mai trimita un mersi. Avand in vedere toate acestea (asa patesti cand incerci sa faci fapte bune) am renuntat la a mai trimite proiecte. Am si scris mare, in titlu (ca oricum nu citesc ei articolul, ci doar titlul) ca nu mai este valabil. Insa ce credeti? Azi iar un comentariu, o cerere de proiect – macar daca in comentariu scria: Am vazut ca nu mai trimiti insa te rog mult sa ma ajuti…nu, nici macar nu a fost luat in seama acel titlu. Probabil o sa se prinda singura cand nu va primi nimic in mail.

Cam astea sunt pana acum. Din toate reiese un singur lucru: lipseste bunul simt…

Amintiri despre ceai

Ceaiul este bautura care a castigat cel mai mult in popularitate in ultimii ani. Daca inainte era baut numai de batrani, tinerii fiind atrasi de Pepsi si Coca Cola, acum este cea mai la moda bautura pentru femei. S-au deschis zeci, chiar sute de ceainarii, cafenele (unde tocmai ceaiul este vedeta, nu cafeaua) pe intreg teritoriul Romaniei. Meniurile abunda de retete de ceai cu tot felul de arome: iasomie, mango, kiwi, lamaie, fructul pasiunii, mandarine, s.a sau culori: ceai rosu, negru, verde, alb, galben. Inainte era consumat in combinatie cu putin zahar si o feliuta subtire de lamaie, acum este indulcit cu miere de albine, servit in cescute care de care mai colorate, cu un biscuit sau fara, mereu fierbinte si delicios.

S-a cam uitat de ceaiurile populare acum cativa ani: ceaiul de tei, de menta sau musetel, de sunatoare si coada calului. Aceste tipuri de ceaiuri terapeutice nu sunt la moda deoarece nu au toate un miros foarte placut sau sunt amare. Si nici denumirea nu le ajuta…Ce ati prefera sa comandati la cafenea: ceai de coada calului sau ceai Fragola Colada? Nu se mai tine cont de intentia initiala a ceaiului: acela de a calma si de a vindeca. Ceaiurile nu se mai fac din plante de-abia culese, ci din pliculete cu compozitie sfaramata sau plante uscate…Nu mai rugam bunicii sa ne trimita frunze de tei sau musetel, ci mergem si cumparam din supermarketuri acele pliculete, usor de aruncat intr-o ceasca, peste care se toarna apa fierbinte.

Cu tristete recunosc ca si eu folosesc plicuri de ceai sau fructe uscate. Scuza mea este ca nu mai are cine sa culeaga teiul de acasa, bunicul meu fiind prea batran. Imi amintesc cu nostalgie cum acum 3, 4 ani, mergeam la tara si umpleam cate o punga cu frunze de tei si cand ajungeam acasa gaseam si o punguta mica cu putin musetel, ascunsa bine de bunic (pe atunci nu voiam sa incerc altceva decat ceaiul de tei).

Ceaiul de tei pentru mine inseamna mult mai mult decat o bautura gustoasa…este cea mai pretioasa amintire a bunicului din partea tatalui, cel care m-a crescut si care din pacate a murit cand eram mult prea mica. El m-a invatat sa beau ceai si imi placea atat de mult incat refuzam mereu laptele, o idee destul de nefericita pentru un copil in crestere si care a dus la ani de luat pastile de calciu :). Acum nu prea gasesc plicuri cu ceai de tei, insa poate nici eu nu am cautat foarte bine. In schimb aleg sa servesc un ceai gustos de musetel sau menta, in schimbul ceaiurilor din fructe. Bineinteles ca e doar alegerea mea si fiecare are dreptul sa aiba gusturile lui.

Incercati sa va amintiti si de aceste tipuri de ceai si incercati unul. Nu veti gasi decat sortimentul de menta in cafenele sau ceainarii, insa puteti mereu sa cumparati din piata sau de la supermarket musetel, flori de tei sau alte plante.

La ce sa te gandesti inainte de a-ti deschide o firma

Chiar zilele trecute discutam cu un coleg despre posibilitatea ca el sa-si deschida o firma. Stia ca am firma mea si ca aveam putina experienta si m-a intrebat cateva detalii. Am fost extrem de surprinsa sa aflu ca nu avea nici cea mai mica idee despre subiect si cu toate acestea el isi deschidea in cateva zile firma. Pana la urma l-am facut sa se razgandeasca si cred ca este cea mai buna solutie pentru moment.

Inainte sa-ti deschizi o firma documenteaza-te foarte bine! Gandeste-te ce vrei sa faci si ce resurse ai. In zilele noastre, in Romania cel putin, nu e suficient sa ai o idee buna.

1. Cu ce se va ocupa firma ta? Aduce ceva inovator? Daca nu e ceva nou, macar pretul pe care il ceri pe produse este mai mic decat cel al competitorilor? Ce beneficii aduce produsul sau serviciul tau clientilor? (sa fie un beneficiu pe care nu-l ai decat tu sau foarte putine alte firme – unique selling proposition)

2. Chiar daca vii sau nu cu o idee originala, este foarte important sa ai ceva resurse, macar pentru inceput, pana incepi sa castigi bani. Iti trebuie bani pentru deschiderea firmei (aproximativ 500 lei), pentru contabil (incepand de la 150 lei/luna), consumabile, diferite costuri (legate de telefon, internet, calculator, imprimanta), promovare online (realizare site, domeniu, gazduire, etc), promovare offline. Daca iti doresti un spatiu atunci iti trebuie bani si pentru chirie (sau pentru a-l cumpara), alte facturi (gaz, lumina, telefon, internet, salubritate, intretinere, curatenie), protectia spatiului, casa de marcat, calculator, mobila. Se mai adauga si cheltuielile cu transportul (drumul pana la spatiu, transportul produselor, s.a. ). Nu uitati de impozitul forfetar, inca valabil. Fie ca vindeti ceva sau nu, trebuie sa platiti minim 550 lei/3 luni. Poate am mai uitat unele costuri, important e sa stiti ca va trebuie resurse sanatoase.

3. Daca nu vii cu ceva nou, nu prea ai resurse sau chiar ambele, atunci macar sa ai relatii. Prieteni cu bani, cunostinte influente, orice ajuta. Foarte important este ca acea persoana sa isi doreasca sa te ajute, nu sa te rogi tu de ea. Cu ajutorul cui trebuie, este posibil sa te ridici.

La cele de mai sus e bine sa se adauge si dorinta de a munci si de a reusi, insistenta si o personalitate potrivita (nu prea merge timiditatea cu functia de manager).

Voi mai reveni pe acest subiect, cu informatii despre costurile de la Registrul Comertului pentru infiintarea sau suspendarea unei firme, costurile de la o firma de contabilitate, s.a.

Later edit: Am citit pe internet acum un articol cum ca nu pierzi nimic, ca si student, daca iti deschizi firma ta. Ca e fun, ca nu ai obligatii, ca e bine ca nu ai experienta. You’re joking, right? Ce e atat de distractiv in a sti ca luna viitoare trebuie sa achiti 1000 lei impozit la stat si ca nu ai de unde? Ce e asa minunat ca nu ai experienta si din acest motiv nu-ti gasesti clienti sau clientii te insala? Nu ai obligatii? Dar acele obligatii financiare fata de stat, fata de angajati ce sunt? Da, e extrem de distractiv sa stai noaptea treaz, sa fii stresat, sa nu mai stii de unde sa scoti bani ca sa-ti platesti impozitele la timp. Ce fun este cand iti vin scrisori de la fisc ca ai intarziat cu plata si ca trebuie sa platesti penalizari…Sau cel mai fun este cand nu platesti o perioada de timp (ca nu ai de unde) si ti se blocheaza conturile. Ah, si da, e misto sa lucrezi cu prietenii tai sau sa te axezi pe ei ca sa-ti cumpere produsele sau serviciile. Dupa cateva luni, ori te vei certa foarte rau cu ei din cauza ca nu suporta sa-ti fie angajati sau nu-ti vor mai raspunde la telefoane, saturati sa tot dea bani pe tine. Si chestia aia numita faliment e absolut hilara.

Leac pentru plangeri

In nuvela istorica “Alexandru Lapusneanu” scrisa de Costache Negruzzi am putut citi cum Lapusneanu i-a oferit sotiei sale un “leac de frica”. Eu am avut parte de un leac pentru plangeri cand am vazut si am citit ceea ce va voi arata mai jos, dupa paragraful introductiv.

Suntem un popor de suparati, cum discuta si Iulia. Tristi pe strada, tristi acasa, toata ziua stam si ne plangem de cat de grea e viata noastra, de cat de nedrept e totul. Nu zambim, nu vrem sa traim, asteptam mereu ceva bun sa ni se intample, dar fara sa facem noi ceva in acel sens. Suntem suparati ca la facultate profesorii nu ne asculta cu atentie, ca nu ne apreciaza ideile, ca ni se pun alte note decat am dori noi. Suntem suparati ca parintii sunt severi, ca nu ne lasa mereu sa facem ceea ce vrem noi. Suntem suparati ca nu gasim un loc bun de munca, ca nu suntem platiti precum am merita. Suntem suparati ca cel pe care il iubim nu ne iubeste la randul lui. Suntem suparati ca nu avem prieteni, ca nu avem mama sau tata, ca nu avem o locuinta proprie, masina sau bani. Suntem suparati caci suntem bolnavi sau avem rude bolnave, ca avem copilul bolnav, ca nu l-am putut proteja sau ajuta. Sunt mii de motive pentru care putem fi suparati si unii chiar avem dreptul sa fim suparati, dar doar pentru o vreme. Orice suparare am avea, putem si trebuie sa gasim mii de motive pentru care sa fim bucurosi.

Hai sa fim bucurosi ca traim, ca exista cineva pe aceasta lume care ne iubeste. Sa fim bucurosi ca desi nu este o tara perfecta, Romania ne permite noua, femeilor, sa avem drepturi si sa fim respectate si tratate la fel ca toti barbatii.

Noi nu suntem obligate sa ne casatorim la 12 ani, sa facem copii la 15. Nu suntem omorate cu pietre pentru ca am spus ceva ce nu trebuia. Nu suntem violate ca razbunare pentru fapta unui membru din familia noastra. Nu ni se cere sa ne sinucidem pentru onoarea familiei dupa ce suntem violate. Nu ni se taie nasul si urechile deoarece asa a vrut sotul nostru. Daca ni se intampla vreo astfel de nenorocire, suntem protejate de lege, nu condamnate. Nu ne ascundem prin centre speciale de frica ca vom fi omorate.

Cu siguranta ati citit prin presa, dar uitati-va si aici si dupa, simtiti-va norocoase. Fata de 17 ani din Afganistan nu a avut norocul nostru.

(Sunt si in Romania sau alte tari astfel de cazuri, insa nu atat de multe. La noi se intampla din cauza consumului excesiv de alcool, acolo se intampla pentru ca femeile nu sunt considerate cetateni cu drepturi egale ci niste sclave. Iar cu sclavii poti face orice…asa gandesc barbatii arabi.)

Daca tot sunteti suparate, imaginati-va cum ar fi ca bebelusul vostru, in varsta de doar un an sau doi, sa fie diagnosticat cu cancer in faza terminala. Incercati sa va puneti in locul unei mame care timp de 2 ani strabate spitale, asista la zeci de operatii si asteapta un miracol. Oare cum este sa stai langa copilul tau, sa-l tii strans in brate si sa simti cum incet se stinge? Pentru un astfel de jurnal cititi aici povestea Laylei Grace. Poate va va schimba modul in care percepeti viata.

Aceste 2 povesti m-au impresionat. Acum imi este rusine sa ma mai plang si sa mai fiu suparata degeaba. Sunt recunoscatoare pentru ca traiesc, pentru ca sunt iubita si iubesc. Sunt norocoasa.

Caut partenera de suferinta :)

M-am hotarat (cu greu, bineinteles) sa reincep sedintele de fitness pentru a ma pregati corespunzator pentru vara, dar mai ales pentru a-mi fortifica musculatura si pentru a capata putina forta (mai ales la maini, marea mea problema). Nu am mai facut sport de asta vara, cand am facut cateva sedinte de fitness, asa ca ma incadrez la categoria incepatori.

Cine este interesat de putin fitness (in Iasi) il rog sa ma contacteze pe mail, messenger sau chiar si aici. Merg cu mult mai multa placere impreuna cu cineva si am tot interesul sa cresc sansele de a ma tine de sport. Am cateva preferinte: fitness la clubul Armony (cel de langa Moldova Mall) – am mai fost acolo si e foarte ok, instructorul te ajuta, sunt suficiente aparate, vestiarul este curat, s.a. Nu ma intereseaza aerobicul, am mai facut si nu sunt foarte multumita. Un abonament de fitness nelimitat la Armony costa 130 lei/luna pentru elevi si studenti (pentru alte preturi si informatii, vedeti www.club.armony.ro). Mi-as dori un program cu 2, 3 sedinte pe saptamana.

Mai exista o varianta: pilates :). Este ceva modern, nici nu stiam ca se face in Iasi, mi-a zis sora mea. E posibil sa merg cu dansa, dar mi-ar placea sa formam un grup mai mare. In Iasi sunt 2 locuri unde se face pilates: la Sei Bella ( 75 lei/10 ore) sau la Tonus Plus (pe N.Iorga). Cei de la Tonus Plus mi se par mai pregatiti (vedeti www.tonusplus.ro), au instructor pregatit in America, insa costa si mai mult (70 – 120 lei/10 ore, cu grup de 6 – 7 oameni; daca vrei sa faci pilates cu mai putini oameni in sala te costa si mai mult).  Insa tineti cont ca Pilates nu este neaparat pentru slabit, ci mai mult pentru flexibilitate, forta, imbunatatirea posturii corpului).

Alte detalii in legatura cu transportul, orarul s.a. le vom discuta impreuna, in privat. 🙂

Despre Samsung S5230

Am acest telefon de cateva luni deja (de la Craciun mai exact), versiunea pe negru – Noble Black. Am vrut sa astept putin inainte de a scrie un articol despre el pentru a-i descoperi atat punctele tari, cat si punctele slabe.

Stiti ca mi-am dorit mult acest telefon. Mi-a placut foarte mult cum arata (telefoanele Samsung de obicei au un design atragator) si mi s-a parut a fi la un pret foarte bun. 600 lei (la liber, nu mai am de gand sa iau telefoane la abonament) pentru un telefon cu ecran senzitiv, camera de 3.2 megapixeli, s.a. este o suma mai mult decat decenta. Daca il cumparati de pe emag costa doar 559 lei. Daca vreti sa-l cumparati din magazin mergeti la Cosmote. La Orange nu cred ca este (nu l-am vazut la ei).

Punctul lui forte este designul. Arata bine, are teme ok (poti sa-ti adaugi pe el tot ce vrei, eu n-am avut timp si chef), este usor (92 grame) si pentru un telefon cu touchscreen nu are dimensiuni prea mari, deci e perfect pentru o fata. Prin comparatie Iphone-ul este mult mai mare (dar nu contest ca este mai bun). Mai este disponibil pe alb si roz.

Bateria tine foarte mult timp. Am citit ca tine 7 zile in retelele Vodafone si Cosmote iar cineva a spus ca l-a tinut si 3 saptamani, in care intr-adevar nu prea l-a folosit. Si in Orange tine mult, nu stiu daca chiar 7 zile, deoarece eu chiar vorbesc mult la telefon – o ora pe zi cel putin. Totusi 4, 5 zile tine cu siguranta.

Camera foto are cateva functii deosebite: smile shot, panorama, cadru, mozaic, continuu, insa nu are blitz. Acum ca a aparut telefonul de la Sony Ericsson cu camera de 8.1 megapixeli, performanta oferita de Samsung nu mai are un impact atat de mare, insa raportul calitate/pret este unul foarte bun.

Foarte mult imi plac widgeturile, care se pot muta pe ecran. Aplicatia multi-desktop iti permite interschimbarea a 3 desktopuri printr-un simplu slide cu degetul iar pe fiecare desktop iti poti pune ce widgeturi vrei. Eu de exemplu mi-am pus un widget care imi spune temperatura de afara si unul pentru a trimite rapid sms-uri. Telefonul are si accelerometru (ca si Iphone) – senzor de miscare/inclinare. Cand scrii un sms, prin inclinarea telefonului poti alege tipul de tastatura completa sau tastatura clasica. Sau cand te uiti la poze, prin simpla inclinare, poti sa le rasfoiesti sau sa le vezi orizontal/vertical.

(more…)

Colegi de scoala – bloggeri in 2010

Ma bucur sa descopar bloguri ale colegilor de scoala – imi place sa ii cunosc intr-un alt mod si sa vad ce preocupari au acum, dupa terminarea scolii. Dintre acestea cea mai interesanta idee mi se pare cea a colegilor de la Facultatea de Informatica – un blog album foto cu toate iesirile, vacantele sau experientele traite (in grup sau personal).

  • Blogul Luizei, colega de gimnaziu – “Viata printre aburi de cafea”
  • Blogul grupei 3B de la Facultatea de Informatica, in cadrul careia au scris (sau au aparut prin poze) Alina, colega de scoala primara, Monica, colega de liceu, Paul, coleg de gimnaziu si Evelina, colega de liceu si facultate –“Despre viata de student si nu numai”
  • Blogul administrat de Petronela, membra intr-un grup de dans, colega de banca din gimnaziu si liceu – Ansamblul Coconite

Am gasit bloggeri si printre colegii de facultate, dar astept intai sa-i cunosc mai bine si dupa aceea voi face o evidenta si a lor.

Impresii dupa primul concurs organizat

Este vorba de un concurs organizat pe alt site, nu cel care este inca in desfasurare pe acest blog.

Tipul de concurs ales a fost cel cu tragere la sorti si participare prin lasarea unui simplu comentariu cu produsul preferat, avand posibilitatea de a castiga exact acel produs. De ce este atragator pentru cei care participa? Permite participarea oricui, nu iti trebuie creativitate, timp sau alte resurse. De ce este eficient pentru cei care ofera premii? Pentru ca oferind exact produsul pe care participantul si-l alege, il determini sa intre la tine pe site si sa se uite cu atentie la produse, pentru a gasi exact ceea ce isi doreste. Nu o sa participe nimeni cu un produs la intamplare, care sa nu-i placa.

Si acum partea proasta…Prin participarea doar pe baza unui simplu comentariu, fara nici o alta conditie, practic lasi o poarta deschisa pentru cei care participa de mai multe ori. Degeaba le explici ca-i descalifici, ca iti poti da seama dupa ip…nu, ei vor participa cu toate cele 10 adrese de email pe care le au. Sau, vor ruga toti membrii familiei sa participe la concurs, fiecare cu adresa lui de email, dar cu acelasi ip. Macar de-ar avea suficienta minte sa astepte pana la urmatoarea conectare pentru a li se schimba ip-ul (pentru cei care au ip dinamic) in loc sa lase 9 comentarii in 3 minute, cu alt nume, cu adrese de email de genul pisicutza@yahoo.com, si mai mult, cu alte produse alese (pentru a nu da de banuit…).

Problemele apar si dupa ce anunti castigatorul. Se face tragerea la sorti, anunti pe site si pe email castigatorul. Pe site nu poti da decat numele cu care s-a inscris (si de multe ori inscrierea se realizeaza doar cu prenumele, de exemplu Ana) si primele litere din adresa de email (nu mi se pare corect sa fac publica adresa de email). Castigatorul iti multumeste, premiul este trimis catre el. Insa, in acelasi timp, alt participant se trezeste sa lase comentarii cum ca el e castigatorul si ca ce trebuie sa faca mai departe. Ii explici ca e vorba de alta persoana, dar nu intelege. Tot trimite acelasi email ca el este castigatorul. Ma uit prin comentarii si da, se inscrisese cu acelasi prenume, Ana, dar cu o adresa de email total diferita. Primele litere nu corespundeau nici pe departe. Avand in vedere ca sunt atatea persoane care poarta acelasi prenume, cat de prost poti sa fii sa te crezi castigator doar pe baza prenumelui? Si nu te uiti putin la adresa de email?

Cand i-am pomenit de emailul diferit, ce credeti ca se intampla? Ana “necastigatoare” lasa alt comentariu, cu alta adresa de email decat cea cu care a participat, dar care seamana cu adresa de email a castigatoarei (are aceleasi litere la inceput). Mai verific o data si e clar ca la concurs a participat cu adresa de email care nu seamana cu cea a castigatoarei…Cat de disperat trebuie sa fii ca sa insisti atata pentru o piesa de imbracaminte? Cat de clar trebuie sa-ti explice cineva ca nu esti tu castigatoarea? Crezi ca daca lasi zeci de comentarii ne vom gandi: da, de fapt tu esti castigatoarea.

Avand in vedere acestea, nici nu stiu ce varianta de concurs este cea mai buna. Daca organizezi un concurs cu articol si link catre tine, nu vei castiga decat acele linkuri, nu posibili clienti. Cei care participa nici nu se vor uita pe site-ul tau, ci doar pe anuntul postat pe site-uri cu concursuri. Daca le ceri sa isi demonstreze creativitatea, vei avea parte de putini participanti, care iarasi, nu se vor uita la produsele pe care le vinzi iar cand vei anunta castigatorul, vei declansa o intreaga discutie pe baza notarii sau alegerii acestuia. Daca permiti vizitatorilor sa voteze, va apare problema celor care au votat de mai multe ori. Oricum faci nu-i bine.

Partea buna: castigi experienta, afli informatii interesante despre comportamentul consumatorului 🙂