Student Bar

Student Bar este o terasa situata langa centrul de copiere Duplex, mai jos de corpul B al universitatii Alexandru Ioan Cuza.
Sunt amenajate cateva mese, unde poti bea un suc sau poti manca o shaorma/hot dog. Preturile sunt foarte mici, ca pentru studenti. Un frappe era doar 4.5 lei (fata de 7 lei cum am vazut cam in toate locurile) iar o ciocolata calda (exact ca cea de La Corniche) era 6 lei, fata de 9 lei.
Chelnerita era de treaba, servirea rapida si daca ai nevoie si sa xeroxezi ceva poti astepta la masa pana e gata.

Happy day

Am avut o surpriza placuta cand m-am trezit. Ieri blogul a fost vizitat de 218 vizitatori unici. 🙂 Va multumesc ca intrati pe blog…ma bucur cand vad ca lumea intra, ca lasa un comentariu…asta ma face sa continui. De multe ori am dorit sa renunt la blog, mai ales in aceasta perioada cand sunt atatea de facut.

Astept acum ziua cand o sa trec de 300 vizitatori unici pe zi. 🙂

Neighbors

Am un “noroc” teribil la vecini.

In afara de povestea cu vecinul de vis-a-vis si masina lui, mai sunt si alte intamplari demne de povestit.

Cred ca cea mai interesanta este cu vecina de sus. Era batrana tare, putin senila, dar in general de treaba. Problema era ca asculta radio/tv cand se culca, iar intr-o noapte a uitat deschis radioul sau l-a deschis pe la 3 dimineata deoarece eu pe la 4 m-am trezit din somn din cauza galagiei. Fiind chiar sub apartamentul ei iar peretii foarte subtiri, se auzea de parca eu dadusem drumul la radio. Era o emisiune, aproape auzeam toate cuvintele pe care le spunea prezentatorul. Nu stiam ce sa mai fac…am batut in perete..nimic. Am incercat sa adorm..nu puteam. Era prea tare dat. Intr-un final m-am enervat si am urcat la 4.30 dimineata la ea. Am batut in usa, cu putere, cred ca 20 minute. Se trezisera si vecinii de vis-a-vis de ea. Intr-un final mi-a deschis, somnoroasa. I-am zis sa inchida radioul…si s-a conformat. Nu dupa mult timp saraca de ea a murit.

O alta intamplare ii priveste pe toti vecinii mei. Acum 2 ani aveam internet de la MBIT sau cum se mai numeste mai nou firma aia. Nu eram multumita, bineinteles dar alta solutie nu aveam…doar Romtelecom. Asa ca atunci cand RDS a venit in bloc, sa obtina semnaturile pentru a putea cabla blocul, eram super incantata. Pana cand mi-a zis domnisoara care strangea semnaturile ca n-am semnat decat eu si vecinii de jos (adica cam singurii tineri din blocul asta). Fiind 8 apartamente ii trebuiau 5 semnaturi. I-am zis ca merg cu ea, sa vedem de ce nu semneaza lumea.

(more…)

Invisible

Sunt total de acord cu Arhi privind faza cu invisible pe messenger.
Nici eu nu inteleg de ce unele persoane simt nevoia sa stea ascunse. Daca nu vrei sa fii deranjat de ce nu-ti pui un Busy, un DND sau orice alt fel de mesaj. Nu o sa te deranjeze lumea. Iar daca te contacteaza, nu-i raspunde. Nu cred ca se supara nimeni.
Si in plus…cu atatea programe aparute in care poti verifica foarte usor daca o persoana este sau nu invisible, ce rost mai are? Daca am nevoie de tine si tu stai pe invisible, am sa te contactez cu siguranta. Mai degraba nu te-as contacta daca ai avea un mesaj prin care rogi sa nu fii deranjat.
Iar daca stai pe invisible deoarece nu-ti plac anumite persoane din lista, atunci da-le ignore sau fa-ti alt cont unde sa adaugi doar cativa prieteni si gata.
Problema e alta…acum e la moda sa stai pe invisible(serios)..asa ca tot mai multi o fac. 🙂

What to do?

In parcarea din spatele blocului meu sta o masina. O Dacia veche, care de-abia mai merge dar care are o super alarma. De fiecare data cand cade o frunza, o picatura de apa pe ea sau cand trece vreo pisica prin apropiere, incepe sa tipe.

Il stiam pe proprietar, era chiar vecinul de vis-a-vis. Era un mosulet de treaba, mi-era rusine sa ii zic ceva. Nevasta-sa, ca 90% din babe, e o afurisita.

Zilele astea nu a mai sunat alarma, se terminase bateria de la masina. Si am aflat ieri ca mosuletul simpatic a murit. Dumnezeu sa-l ierte! Am aflat acest lucru iesind din apartamentul meu. Pe sala, la mijlocul distantei dintre cele 2 apartamente era o cruce si partea de sus a sicriului. Nu era chiar ceea ce vrei sa vezi dimineata cand iesi din casa. Cand au venit mai tarziu niste colege sa lucram la un proiect s-au si speriat.

Tot ieri au venit niste cunostinte si au luat masina. Credeam ca am scapat de ea…dar din pacate azi era la locul ei, cu bateria schimbata. Iar alarma suna la aproape fiecare 5 minute (nu glumesc). Acum, ca nu mai este mosuletul, nu mi-e rusine sa ma duc sa-i spun babei sa faca ceva cu masina asta (nu stiu la ce ii trebuie alarma aia, nici nu au ce sa fure din masina). Dar saracei de-abia i-a murit sotul…cum sa ma duc sa-i spun de masina?

Ma gandeam ca ar trebui sa astept cel putin o luna. Numai ca sesiunea vine in aproape 2 saptamani…cum naiba inveti cu zgomotul asta? Ca sa nu mai spun ca nu poti dormi noaptea daca ploua…alarma suna non stop.

Ooooof…Ce as putea face?

Fundatia pentru SMURD

Daca ati obtinut venituri in 2008 din salarii sau din alte surse (cum ar fi inchirierea de spatii, etc) puteti dona 2% din impozitul anual catre Fundatia pentru Smurd.

Pentru cei cu venituri din alte surse – trebuie sa completati formularul 200 (iar partea cu donatul a 2% e exact la sfarsit) si trebuie sa-l depuneti la Finante pana pe 15 MAI.

Daca aveti venituri din salarii trebuie sa completati formularul 230.

Eu aici am donat cei 2%. 😛

Update : Am fost si am depus declaratia. Nu era coada deloc, am stat exact 3 minute. Azi s-au depus la ghiseul de langa intrare,al doilea de pe dreapta. Ieri am inteles ca se depuneau la ghiseul 1. Intrebati paznicul sau vreun functionar si veti sti exact.

Datele de identificare SMURD:
Fundatia pentru SMURD
Cod de identificare fiscala: 20177660
Cont bancar: RO10RNCB0188016124700004
Deschis la BCR Targu-Mures

Crema exfolianta cu miere si samburi de caise Bioten – Elmiplant

crema_exfolianta_1190319962

In urma cu cateva zile mi-am cumparat o crema exfolianta de la Johnson & Johnson…nu a fost buna. Am incercat apoi crema exfolianta de la Bioten (Elmiplant) cu miere si samburi de caise si sunt multumita. Pretul este mult mai mic, sub 10 lei, miroase frumos si isi face treaba. Este pentru ten normal sau mixt. Il folosesc impreuna cu laptele demachiant si crema de fata cu miere si spirulina.

Cremele romanesti se dovedesc deseori a fi mai bune ca cele din strainatate Am auzit ca laptele demachiant Doina (care costa vreo 2 lei) este incredibil de bun, chiar si vedetele noastre il folosesc iar in Japonia are mare succes. La fel si cremele antirid de la Gerovital.

Revenind la prima crema pe care am cumparat-o – tare bine ar fi daca aceste creme s-ar putea testa, ca sa nu mai dai bani degeaba pe ceva ce nu iti prieste. Veti spune ca se pot testa…intr-adevar sunt mostre, dar cine ti le da? In magazine vanzatoarele folosesc toate mostrele pentru ele sau pentru prietene iar cand ceri spun ca nu au. Una este sa dai 20-30 lei pe o crema exfolianta si sa nu-ti fie buna si una e sa dai 100-200 lei pe o crema de firma si sa ajungi acasa sa vezi ca esti alergica la ea sau ca nu iti place textura si parfumul ei.

Astept comentarii de la voi cu produsele de care nu va puteti desparti (m-ar interesa in special sampoane bune).

Parcurile

M-am trezit azi de dimineata – din pacate – ca sa invat pentru testul la logistica (test dat la ora 7.30 seara, ca sa ai mintea cat mai limpede). Imi place in timp ce invat sa ma mai uit pe geam ca sa ma mai relaxez – am o priveliste frumoasa cu parcul Copou, copaci…in general mult verde.

Exact in fata geamului meu este si un parculet mic pentru copii, cu cateva leagane cat de cat renovate, care insa scartaie ingrozitor, cu tot felul de chestii rotitoare si alte distractii pentru cei mici. Acum ca este cald afara, parcul e mereu populat – am observat azi cum vin mamele sau bunicii cu copii. Nu stiam insa ca in afara de faptul ca e parc de joaca pentru copii, acesta este si toaleta publica.

In decursul a cateva ore am vazut intai cum un baiat de vreo 7 ani s-a uitat in jur, s-a asigurat ca nu e nimeni si si-a facut nevoile exact langa parc. Eh, nesupravegheat…nu stie ca greseste – ma gandeam eu. Apoi, dupa cateva ore, o mama isi ia fetita de vreo 3 ani si vine tot langa parc cu ea, ii da pantalonii jos si o pune sa faca…Dupa care o sterge si arunca frumos hartia pe jos.

Poate gresesc insa nu mi se pare normal. Daca ei vin in acest parc e clar ca stau pe aproape – nu e asa greu sa urci pana in casa. Sau macar nu arunca hartia igienica pe jos, langa parc…Umbla atatia copii pe acolo care apuca tot ce prind in cale, ca sa nu mai zic ca e pur si simplu scarbos.

Si se mai plang ca nu au parcuri, ca nu li se pun la dispozitie…dar pe cele care le au nu stiu sa le intretina. Da, ar fi trebuit sa fie niste toalete ecologice, dar nu sunt…Asta nu inseamna ca poti sa-ti faci nevoile chiar oriunde nu se gaseste o toaleta publica.

Shame on you!

Cum am devenit dna Mao – Anchee Min

coperta1

Titlu: Becoming Madame Mao

Autor: Anchee Min

Numar pagini: 336

Anul aparitiei: 2001

Nota: 5/10

O iubesc pe Anchee Min…cartile ei au reusit sa-mi starneasca curiozitatea in legatura cu istoria Chinei, despre care nu stiam prea multe. Nu m-am multumit doar sa le citesc, am cautat si pe internet cat mai multe informatii si m-am bucurat sa aflu ca autoarea a prezentat in carti numai adevarul.

“Cum am devenit dna Mao” nu mi se pare o carte la fel de buna ca “Imparateasa Orhidee”, dar tot e interesanta. Povesteste intamplari din perioada imediat urmatoare evenimentelor din “Ultima imparateasa” : monarhia a cazut si comunistii se pregatesc sa vina la putere. Este istoria unei fete simple care ajunge sa devina un membru respectat in Partidul Comunist si mai apoi, sotia dictatorului Mao Zedung.

Cititi si recenzia de pe site-ul polirom.ro, unde, de asemenea, puteti citi fragmente din carte si o puteti cumpara la pretul de 35 lei. (more…)

Be Careful

Astazi era sa iau o teapa de la Carrefour. Am observat dupa ce am platit ca unul dintre produse avea cu totul alt pret decat scria la raft. In loc de 9.99 pe bon aparea 29.99. Auzisem de astfel de intamplari, multe de pe blogul Denisei, dar nu mi s-a intamplat niciodata sa constat o diferenta, si mai ales una asa mare. Stiu ca aceste supermarketuri/hipermarketuri nu o fac intentionat, sunt doar scapari si am fost multumita ca am rezolvat problema, relativ repede si usor. Am mers cu bonul la “receptie clienti” (sau cum se mai numeste), i-am zis tipei de acolo care e problema, a chemat pe cineva (care a venit dupa o gramada de timp…dar a venit) si au vazut si ei ca aveam dreptate. A durat cam 15 minute, dar mi-au dat 20 lei inapoi.
De acum voi fi si mai atenta de fiecare data cand cumpar ceva.