Incompetenta de la ghişeul 5

Stăteam eu azi dimineaţă şi mă gândeam că n-am nimic despre care aş vrea să scriu pe blog. Ei, după o vizită la Finanţe, am şi subiect pentru blog, pentru că simt nevoia să mă descarc, să-mi treacă nervii, ca să nu mă duc mâine şi să le fac ditamai panarama.

Ce căutam la Finanţe? Aveam nevoie de o fişă de plătitor pentru o societate comercială. Contabila mi-a zis că trebuie să mă prezint personal la ghişeul 5 (pentru persoane juridice) la etajul 1 la Finanţe (Iaşi), cu CUI-ul, buletinul şi un stick, că ei nu îi dă fără împuternicire acel document.

Ok, m-am dus. Stau la coadă şi când mi-a venit rândul, tipa de la finanţe (dacă îi aflu numele zău că îl pun aici, să fie pe Google), cu o atitudine superioară, îmi zice că fişa de plătitor se trimite pe mail. Eu continuam să îi pun întrebări, gen la ce adresă de mail, ce trebuie să menţionez în mail, da ea n-avea chef să-mi explice. Îşi tot dădea ochii peste cap şi-mi răspundea în doi peri. O sun între timp şi pe contabilă, să o cert că mă trimite aiurea pe la Finanţe, şi ea îmi zice că totuşi ar trebui depusă o adresă la Registratură. O întreb iarăi pe tipa de la ghişeu, sigur trebuie doar email? Nu trebuie depusă şi o adresă la Registratură? Ţipă că nu, nu trebuie, contabila habar n-are, contabila nu e bună.

Bun. Ajung la calculator, trimit mail. După vreo 6 ore ce răspuns primesc? “Va rugăm trimiteţi scanată adresa depusă!”

Deci citind acest mail, cu un răspuns de altfel logic, că ar fi fost ciudat să primească o cerere pe mail şi să răspundă fără să fie nevoie de vreo dovadă ceva, nu ştiam dacă să râd sau să plâng de nervi. De nervi că îmi pierd timpul aiurea pentru un rahat de document, pentru că nişte proaste n-au chef să-şi facă meseria.

Mâine mă duc iarăşi la Finanţe. Mă duc să depun adresa şi apoi, în funcţie de dispoziţia în care mă voi afla, mă voi duce (sau nu) la ghişeu, să-i arăt şi doamnei mailul primit şi să îi zic câte ceva de bine. Sunt sigură că nu mă va ţine minte, că va zice că ea nu a zis aşa ceva şi că de fapt ea credea că mă refer la altă adresă, nu la asta.

Later edit:

Am fost dimineaţă la Registratură cu adresa pentru a fi înregistrată. De acolo ghiciţi unde m-au trimis. Exact, înapoi la ghişeul 5! Acolo se înregistrează aceste adrese. Să înnebunesc nu alta.

Stând la coadă la ghişeul 5 am auzit ce mai ziceau cei din faţa mea. “Doamnă, m-aţi trimis la Registratură dar acolo mi-au zis că de fapt trebuie să merg la ghişeul 5”. Te trimit dintr-o parte în alta, nici ele nu ştiu ce fac acolo.

Partea bună e că doamna de la ghişeu (alta decât cea de ieri) era chiar de treabă, nu avea nervi, s-a purtat politicos. Mare lucru! O raritate în zilele noastre. Am înregistrat adresa, am trimis mailul şi victorie, acum sunt în posesia fişei de plătitor.

Marea mea familie de Crăciun

Pentru mine Crăciunul înseamnă adunarea întregii familii, un brad mare şi frumos împodobit, masa plină cu bucate tradiţionale. Înseamnă copii veseli, alergând peste tot. Înseamnă cadouri ambalate în hârtii colorate, aşteptând să fie desfăcute. Acesta este Crăciunul perfect.

Frumoase sunt şi zilele de dinainte. Când îţi imaginezi punerea în scenă a unui Crăciun perfect: decoraţiuni, reţete culinare pentru o mâncare gustoasă şi arătoasă, îmbrăcăminte festivă şi bineînţeles cadouri de Craciun.

Dintre toate acestea activitatea mea preferată e alegerea şi cumpărarea cadourilor de Crăciun. Nu e uşor, alegerea unui cadou de Crăciun perfect este ca un test, arată cât de bine cunoşti acea persoană, cât de atent ai fost la tot ce ţi-a transmis. Cadoul de Crăciun transmite şi-un mesaj şi cred că ne dorim cu toţii ca acesta să spună simplu, te iubesc.

Dintre toate cadourile primite vreodată, este unul care mi-a demonstrat multe. A fost unul din primele momente când am simţit ce importantă sunt, m-a făcut să mă simt nu doar o prietenă sau o iubită, ci un membru din familia lui. Pentru că da, a fost un cadou dăruit de partener.

Cadoul a fost un telefon mobil, primul meu telefon cu touchscreen. Nu pare prea emoţionant, nu? Ei, pentru mine a fost. Din mai multe motive. În primul rând era un lucru pe care mi-l doream de foarte mult timp. Nu mai avusesem niciodată un telefon mobil nou-nouţ, un telefon pe care să mi-l aleg eu singură, după gusturile mele. Şi nu degeaba, un telefon mobil era o achiziţie pe care nu ne-o permiteam la acel moment. Nici eu, nici el. Nu erau preţurile de acum, la iphone-uri, dar tot costă un salariu minim pe economie, iar ca studenţi care locuiau singuri într-un apartament aveam alte cheltuieli mai importante, gen facturi şi mâncare. 🙂 A contat şi asta, am ştiut ce sacrificiu a necesitat achiziţionarea acestui telefon. M-am simţit importantă şi răsfăţată.

Astfel de sentimente aş vrea şi eu să provoc cu darurile alese de mine.

p-0049Pentru cea mai bună prietenă cadoul de Crăciun perfect ar fi o cutie de bijuterii. Caută de ceva timp una încăpătoare, eu aş vrea să-i dăruiesc una care să fie mai mult decât atât, să fie şi frumoasă, elegantă, o bijuterie ea însăşi.

Cu cele 6 nivele, este suficient de încăpătoare pentru toate bijuteriile din colecţia personală. Grozav e că unul din sertare e destinat ceasurilor. În plus, vine şi cu un portofel pentru bijuterii de călătorii, ca să nu le mai cari prin buzunarele mici de la geantă şi să rişti să le pierzi.

Pentru mama aş alege un portofel din piele naturală, pentru că ştiu că apreciază lucrurile de calitate. Portofelul plic Romance este încăpător, cu un design foarte frumos şi sistem de închidere sigur. Are 4 compartimente mari, pentru bani, facturi, chitanţe, un buzunar cu fermoar pentru monede, patru buzunare din piele pentru carduri şi două buzunare cu plasă. Ce mai, un portofel serios, aşa cum trebuie pentru nevoile unei persoane active.portofel_plic_din_piele_romance_6

Şi acum ar trebui să spun că pentru o altă persoană importantă din viaţa mea aş alege o cutie pentru ceasuri, da aşa mult îmi doresc una, încât aş lua-o pentru mine. 🙂 Cred că am mai bine de un an de când tot visez la o cutie pentru depozitarea ceasurilor, dar n-am găsit ceva care să-mi placă. Până acum. Cutia pentru 10 ceasuri, cu capac, din piele naturală, este superbă. Cred că o astfel de cutie m-ar motiva să-mi măresc colecţia de ceasuri şi cel mai important, chiar să le port. Pentru că e mai uşor să alegi un ceas dintr-o astfel de cutie, decât să cauţi prin tot felul de cutiuţe, aruncate pe cine ştie ce rafturi.

p-9893Mai este doar puţin până la Crăciun. Pregătirile sunt în toi, nu e chiar uşor, dar măcar ştiu cum trebuie să fie cadoul perfect. Un cadou trebuie să fie ales cu grijă, luând în considerare gusturile şi felul de al fi al destinatarului, trebuie să aibă puterea de a-l face pe acesta să se simtă din familie.

Voi cum staţi cu planurile, cu organizarea, cu cadourile?

Vizitând Italia: Hotel Ariston – Taormina

Taormina este o destinaţie de vacanţă foarte frumoasă. Însă pentru o excursie perfectă contează şi cazarea, aşa încât continui seria de articole despre călătoria în Italia cu un review a hotelului Ariston, locul nostru de cazare în Taormina.

hotel-ariston-taormina (2)

Hotelul Ariston, ca majoritatea hotelurilor din Taormina, este situat pe culmea unui deal, la ceva altitudine, aşadar cu o vedere superbă a mării. Ca să vă faceţi o părere, Isola Bella şi plaja sunt undeva jos, de acolo ai de urcat binişor, cu autocarul, autobuzul sau maşina. Strada este foarte îngustă, priveliştea este foarte frumoasă iar emoţiile sunt mari. 🙂

Autocarul nostru ne-a lăsat în parcare, acolo a venit o maşină de la hotel, au luat toate bagajele, iar noi am urcat nişte scări până la recepţie. Cu un pic de chin ne descurcam şi singuri cu bagajele, dar normal că a fost mai bine aşa. Am găsit valizele la recepţie. (more…)

Despre ţinutele all black

404c1e70-de00-0131-6cb5-0aa0f90d87b4

Cam aşa simt când văd o ţinută “all black”.

Sunt dimineţi în care mă trezesc că pun pe mine doar haine negre şi după ce mă uit în oglindă mă grăbesc să înlocuiesc ori să adaug ceva, pentru un pic de culoare. Nu suport să mă îmbrac din cap până-n picioare cu haine negre. În primul rând îmi dă o stare proastă. Apoi mi se pare o totală lipsă de creativitate.

Este într-adevăr cea mai uşoară soluţie. Nu trebuie să te mai chinui să asortezi piesele de îmbrăcăminte, culoarea e potrivită şi pentru serviciu şi pentru timpul liber, se aşază bine cam pe orice constituţie. Nici nu trebuie să ai o garderobă prea bogată că oricum hainele negre arată cam toate la fel.

Dar…e monoton! Şi n-o zic doar eu, uitaţi-vă în revistele sau site-urile de modă. De exemplu Angelina Jolie sau Jennifer Aniston mereu sunt criticate pentru că poartă numai haine negre. Mai adaugă uneori nişte accesorii viu colorate şi e mai bine, dar chiar şi aşa…când vreuna din ele se decide să poarte o culoare, nu-ţi vine să crezi cât de bine arată, ce diferenţă este, e ca şi cum au căpătat viaţă.

SUGESTII DE ÎNLOCUIRE/ÎMBUNĂTĂŢIRE A UNEI ŢINUTE ALL BLACK

  • vă place eleganţa pe care o inspiră negrul? Îmbrăcaţi-vă atunci în ţinute alb-negru. Este mult mai elegant un astfel de outfit decât ţinutele compuse doar din piese de culoare neagră. O cămaşă albă + o fustă midi neagră arată perfect la serviciu. Sau şi mai bine, o bluză neagră şi o fustă albă, combinaţia mea preferată.
  • adăugaţi o pereche de pantofi colorată. De exemplu la o rochie neagră purtaţi nişte pantofi multicolorati sau de o culoare tare, gen roşu sau roz. Nu cu dresuri negre!
  • adăugaţi accesorii colorate. Atunci când mă decid să port o rochie neagră îmi pun de obicei un colier cu pietre mari, colorate. Dau astfel un pic de viaţă ţinutei.
  • adăugaţi un şirag de perle. Măcar nu e doar negru iar perlele arată minunat la o rochie neagră.

Concluzie: spuneţi DA culorilor! 🙂

Despre cărucioare 3 in 1

Luna trecută vă povesteam despre cărucioarele sport şi vă spuneam şi atunci că eu aş prefera carucioare 3 in 1, pretabile pentru mai multe aplicaţii. De ce? Simplu, mi se pare mai eficient să cumpăr un singur produs, chiar şi mai scump, care să îndeplinească mai multe funcţii.

Cărucioarele 3 în 1 conţin landou, modul sport şi scaun auto. Înainte de achiziţia unui astfel de cărucior trebuie să verificăm anumite aspecte, şi anume:

  • Siguranţa

Căruciorul trebuie să fie stabil, să nu se dezechilibreze uşor, să aibă sistem de frânare roţi, centură de siguranţă în 3 sau 5 puncte. Pentru cărucioarele 3 în 1 trebuie verificate ca fiecare din module să aibă centuri.

  • Stocare/pliere

Reprezintă un avantaj dacă căruciorul se pliază uşor, dacă necesită spaţiu mic de depozitare. Unele cărucioare se pot plia cu o singură mână, printr-o simplă apăsare pe un buton şi pot fi deplasate ca un troler. Cărucioarele care se pot plia uşor şi/sau ocupă spaţiu mic de depozitare pot fi luate în excursii, pot fi transportate în portbagajul maşinii, deci este un factor foarte important.

  • Manevrabilitate

Ar fi bine dacă aţi putea testa un pic căruciorul înainte de cumpărare. Să vedeţi cum îl puteţi manevra, dacă ia curbele uşor, dacă vă descurcaţi cu el cu o singură mână. Ştim cu toţii cât de enervante sunt cărucioarele din supermarketuri, cât de mult ne chinuim cu ele. N-am vrea să păţim la fel cu căruciorul copilului.

  • Greutate

Cu cât căruciorul este mai uşor, cu atât este mai uşor de manevrat, de transportat, este mai comod pentru plimbările lungi. Unele cărucioare au şasiu din aluminiu, care este foarte uşor, şi astfel, cu tot cu module, nu depăşesc 10 kg.

  • Confort

În primul rând contează confortul copilului. Un cărucior cu roţi mari atenuează din denivelările pe care cel puţin la noi în ţară, le întâlnim pretutindeni. Dacă căruciorul mai are şi suspensii, eventual sistem de amortizare a şocurilor, cu atât mai bine. Roţile din cauciuc sau silicon sunt de preferat, pentru că nu fac zgomot precum cele din plastic.

Iar pentru confortul tău, verifică ca mânerul să fie acoperit cu spumă, va fi mai confortabil pentru mâini. Coşurile cu care vin anumite cărucioare sunt perfecte pentru depozitare geantă. Sunt utile şi suporturile pentru pahare, plasele de ţânţari (vara vor fi apreciate, dacă ieşiţi la plimbare spre seară), protecţie pentru ploaie.

Mie mi-au plăcut următoarele cărucioare 3 în 1 de la Noriel, în special pentru design, culoare, dar şi pentru caracteristici: roţi detaşabile, mâner reglabil în înălţime, pliere compactă, scaun sport reversibil şi cu spătar reglabil pe înălţime + o mulţime de accesorii (husă anti-ploaie, capotina cu agăţătoare pentru jucării, geantă).

cosatto-carucior-sistem-3-in-1-giggle-red-bubble cosatto-carucior-sistem-3-in-1-giggle-pixelate_9

Spor la cumpărături!

Despre dressing

Astăzi vreau să vorbim despre dressing. Nu sosul de la salate, ci camera separată dintr-o locuinţă, folosită pentru depozitarea hainelor. SEPARATĂ.

Insist pe acest cuvânt pentru că în ultimul timp acest cuvânt a început să fie folosit pentru a descrie orice dulap. Pe unele site-uri de mobilă l-am văzut folosit şi pentru a denumi biblioteci şi etajere. Pe site-urile de imobiliare dressing-ul apare ca prezent în aproape toate locuinţele, fie ele şi garsoniere. Dressing, dressing şi iar dressing. Peste tot aud. Şi începe să mă enerveze fraiereala asta prin folosirea incorectă a acestui termen.

Dressing-ul este o cameră auxiliară dormitorului în care sunt spaţii de depozitare pentru îmbrăcăminte, încălţăminte, diferite accesorii. Acolo unde spaţiul permite, dressing-ul este de dimensiunea unei camere. Unde nu, este cât o debara, dar cel mai important este că e separată de restul camerelor.

Dressing-ul nu este un dulap! Dacă ar fi, ar însemna că eu acasă am vreo 6 dressing-uri într-un apartament cu 3 camere.

Dressing-ul nu este nici un dulap mai mare situat în hol sau într-o cameră cu altă utilitate. Dressing-ul ESTE o cameră care este folosită doar ca spaţiu de depozitare haine.

Dressing-ul nu este holul în care aveţi dulapul cu haine. Holul este încăperea care face trecerea între intrare şi alte camere.

Eu nu am dressing. Eu am un balcon închis în care ţin 2 dulapuri cu haine şi depozitez alte lucruri. Este balcon şi nu dressing, deşi este un spaţiu separat folosit pentru depozitare haine. Mai am câteva dulapuri cu haine şi-n dormitor. Dulapuri, nu dressing.

Sper că acum este mai clar pentru cine va mai intra pe aici şi va citi acest articol ce este cu adevărat dressing-ul.

Ce mai fac ca să-mi stea părul (mai) bine

Cred că am mai menţionat pe aici că eu nu-mi usuc părul cu foehnul. Eh, mai nou mi-am cumpărat foehn şi îl şi folosesc de fiecare dată. De fapt, de fiecare dată când vreau să îmi stea părul bine.

N-o fi sănătos, dar nu se mai putea fără. Mă săturasem de păr electrizat, care stă în toate direcţiile, fără nicio formă. Nici nu e de mirare că arată cum arată, având în vedere că eu îmi spălam părul seară şi cu părul semi ud mă culcam, probabil mă foiam toată noaptea, pe toate părţile, iar ziua părul arată aşa cum v-aţi putea imagina.

Acum părul stă foarte bine. Încerc să mă spăl dimineaţa, las vreo 30 de minute părul, să se usuce un pic, apoi îl pieptăn uşor şi-l usuc cu foehnul. Am cumpărat un Remington (aleg numai această marcă pentru toate produsele de coafare a părului), de 2400 W, cu generator de ioni pentru efect antistatic. Are 2 trepte de viteză, 3 nivele de temperatură, funcţie de aer rece pentru fixare coafură, concentrator de aer şi difuzor pentru volum. Preţul a fost decent, ceva gen 139 lei.

Bun, acum îmi convine cum îmi stă părul, prea dificil de aranjat nu e, nu trebuie să mă chinui să-l usuc şi în acelaşi timp să-l îndrept cu peria. Pur şi simplu îl usuc, în orice direcţie am chef şi se aranjează de la sine foarte frumos. Nu se mai electrizează, este drept fără a avea vârfurile ţepoase. E perfect, sunt mulţumită.

Dar ce fac ca să nu mi-l distrug? Recomandaţi-mi vă rog nişte spray-uri, creme de tratament, din cele care se aplică înainte de uscare, pentru protejarea părului. Eu nu ştiu ce să aleg.

P.S. Un articol despre cum aţi mai putea folosi un foehn. 🙂

Atunci şi acum

d61ad48c0e1d35d4f3ebd4e11731c7a0

Din obişnuinţă probabil intru în fiecare zi pe acest blog. Şi mă întristez când văd că n-am mai publicat nimic nou, că n-am povestit despre diverse lucruri care mi s-au întâmplat, că găsesc mereu motive să şterg orice draft început, cu gândul că lasă, mâine o să ai mai mult chef, mai multă inspiraţie, un subiect mai bun despre care poţi scrie.

Compar articolele scrise acum un an, acum doi ani, într-o anumită lună, cu ce am scris în acest an. Ce diferenţă! Şi nu e ca şi cum aş putea spune cu sinceritate că atunci mi se întâmplau mai multe sau aveam mai mult timp liber.

Atunci alegeam să-mi “pierd” timpul scriind pe blog. Lucruri utile, poveşti din viaţa mea, prostioare. Acum aleg să-mi pierd timpul uitându-mă la filme şi seriale, la poze de pe blogurile de modă, jucându-mă pe telefon şi citind toate articolele despre tenis pe care le găsesc. Nu ştiu ce părere aveţi voi, da parcă era mai bine să scriu, să fac ceva productiv, decât să stau fix degeaba.

Încerc să mă motivez cumva să scriu. Să trec peste faptul că acum mă intimidează scrisul, că mereu mă gândesc că n-are rost să scriu, că mă gândesc la ce o să zică unul sau altul despre ce am scris. Sunt conştientă că eu scriu pentru mine, nu pentru alţii. Ştiu că atunci când scriu des pe blog mi-e mai uşor să scriu şi pentru serviciu. Ştiu că gândurile scrise aici nu vor fi pierdute şi le voi reciti cu drag în viitor. Ştiu că acest blog este proiectul cel mai drag din ultimii 10 ani şi chiar n-aş vrea să-l abandonez. Ştiu toate acestea, dar chiar şi aşa, tot e greu.

E mai greu să faci ceva, decât să nu faci nimic.

Cum alegi un balansoar pentru bebeluş

După cum v-am obişnuit în ultima perioadă, am revenit şi în această săptămână cu un articol despre cum se alege modelul ideal de balansoar bebe. Dar înainte de a trece la explicaţii, trebuie să ştim, merită cumpărat un balansoar pentru bebeluş?

Am citit cum că acest produs este inutil, pentru că bebeluşul are nevoie de fapt să simtă apropierea unei persoane, să simtă căldură, să audă bătăile inimii. Lucru adevărat, dar cu toţii ştim că este imposibil să oferi această apropiere 24 ore din 24 unui bebeluş. Sau în acea perioadă în care nu doarme. Mama lui mai are şi alte lucruri de făcut, mai are nevoie de un moment de respiro, în care da, poate apela la un astfel de balansoar. Un balansoar cu mişcări line de legănare îi ajută pe bebeluşi să se liniştească, să se relaxeze şi chiar să se şi distreze, cu ajutorul muzicii, luminilor şi jucăriilor.

Cum alegem modelul potrivit de balansoar?

  1. După vârsta şi greutatea copilului – Un balansoar se foloseşte în general până la vârsta de 9 luni, cât timp copilul are răbdare să stea în el, dar pe piaţă se găsesc modele potrivite chiar şi până la vârsta de 2 ani. În funcţie de buget, de cât aţi dori să-l utilizaţi, alegeţi un balansoar potrivit pentru o anumită vârstă şi o anumită limită de greutate.
  2. Siguranţă – Un balansoar sigur va avea un cadru robust, din metal, centură de prindere în 3 sau 5 puncte, suport picioare. O bază mai largă poate oferi o mai bună stabilitate.
  3. Portabilitate – În funcţie de unde doriţi să utilizaţi un balansoar, alegeţi un model portabil sau nu. Cele portabile sunt mai uşoare, sunt mai mici, tocmai ca să fie uşor de transportat.
  4. Relaxare si confort – Un balansoar bebe este cumpărat în special pentru funcţia de legănare. Anumite modele, mai scumpe ce-i drept, au mai multe viteze de legănare, cu o varietate de melodii, sunete din natură, lumini colorate. Spătarul scaunului este bine să se poată rabata, în diverse poziţii, iar dacă şezutul scaunului se poate roti la 180 grade, cu atât mai bine.
  5. Distracţie – Majoritatea modelelor de balansoare au o bară de jucării detaşabilă, de care se pot prinde jucării la care copilul ajunge foarte uşor. Unele modele vin cu tot cu jucării, zornăitoare, de dentiţie, muzicale, cu acele lumini colorate şi melodii de care vă scriam şi mai sus.
  6. Să poată fi curăţat uşor – Balansoarul se va murdări, asta e clar. Este bine că materialele textile să fie detaşabile şi lavabile iar componentele de plastic să poată fi curăţate cu o lavetă umedă.
  7. Funcţii opţionale – timer, copertină protecţie soare, conectare şi la priză şi la baterii.
  8. Culoare, design – contează şi acestea, de aceea vă arăt câteva modele care mi-au trezit mie interesul, de la Noriel:

fotoliu-balansoar-lorelli-top-relax-violet-hearts sezlong-cu-centru-de-joaca-tiny-love-gymini
Spor la cumpărături!

Vizitând Italia: insula Ischia

După vizita de o zi pe coasta Amalfi a urmat excursia pe insula Ischia, cea mai mare din grupul celor 3 insule din Golful Napoli (alături de Capri şi Procida). 100 euro a costat şi a inclus transportul cu autocarul din Napoli la port şi înapoi, bilet vapor dus-întors, transport autocar pe insulă şi ghid local.

Am avut emoţii pe vaporaş, să nu-mi fie iar rău, am luat şi pastile, şi mi-a fost bine. Am ajuns pe insulă, am luat un autocar şi am început turul.

Ischia este cunoscută pentru izvoarele calde, fiind o insulă de origine vulcanică (Monte Epomeo, de 788 m, cel mai înalt punct al insulei, este un vulcan stins). Oraşul Ischia este împărţit în Ischia Porto şi Ischia Ponte, despărţite de o pădure de pini şi o plajă. Nu prea am fost impresionată de Ischia, un singur lucru m-a dat pe spate, dar despre asta vă voi scrie mai jos.

Am făcut un popas la Floreana, un restaurant în Serrara Fontana, unde am băut un suc natural de portocale, realizat chiar în faţa noastră, şi ne-am bucurat de o privelişte superbă. Prin jurul restaurantului se plimba şi pisica drăgălaşă şi prietenoasă de mai jos, în căutare de afecţiune.

floreana-ischia ischia-catischia-view floreana-ischia

După un tur de insulă ne-am oprit în oraşul Ischia şi ne-am dus direct către Ristorante Da Maria, unde toţi au servit peşte iar eu paste. Nu aveau altceva în meniu. 🙂 Pastele erau simple, cu sos de roşii, dar foarte bune. Ce am apreciat în Italia e că nicăieri nu mi-au pus parmezan peste paste. Nicăieri! Parmezanul se aduce separat şi-ţi pui cât doreşti. Nu ca la noi unde îţi pune parmezan chiar şi când le specifici clar că nu vrei cu parmezan.

paste-italia

Ristorante Da Maria este situat fix lângă Castelul Aragonez, aşa încât l-am putut admira de la masă. Prima poză de mai jos este realizată chiar de la masă, de pe terasa restaurantului.

Castelul Aragonez este construit pe o stâncă de magmă solidificată legată de mal prin intermediul unui pod de piatră. Se află la aproximativ 113 m altitudine, unde se poate ajunge fie urcând pe măgăruşi, fie cu un lift.

castelul-aragonez aragonese-castle

După masă ne-am mai plimbat prin oraş, am intrat în magazine şi am descoperit cea mai bună îngheţată! Ştiam că în Italia îngheţata e grozavă, dar am încercat-o în Roma şi în Napoli şi deşi era foarte, foarte bună, nu m-a impresionat. Am mâncat şi la noi îngheţate la fel de bune. Apoi ghidul ne-a zis că cea mai bună îngheţată din Italia este cea din Ischia. Şi a avut dreptate. E incredibil de cremoasă, are un gust perfect. Şi sunt atât de multe arome, încât nu ştii ce să alegi. Ai vrea să mănânci din toate, lucru cam greu de făcut într-o singură zi. Noi am cumpărat îngheţată de la Ice Da Luciano, dar cred că peste tot pe insulă este îngheţată la fel de bună.

Nu mai ştiu ce arome am încercat, clar ciocolată, vanilie. Preţul nu este foarte mare, parcă 1.5 euro/cupa de îngheţată. Nu este mare pentru preţurile de acolo, dacă transformăm în lei şi comparăm la ce avem noi aici, este foarte mult. Am dat gata vreo 3-4 cupe de îngheţată şi m-am oprit, era şi mai răcoare afară, de-abia mâncasem. Sper să regăsesc acel gust perfect de îngheţată şi undeva la noi…

ice-da-lucianoCam asta a fost excursia în Ischia. Nu a fost chiar cel mai frumos loc pe care l-am văzut, dar am văzut privelişti frumoase, am mâncat bine, am degustat cea mai bună îngheţată ever şi cel mai important, am descoperit un loc nou.