Cum mi-am tratat acneea

woman-316825_1280După mai mulţi ani în care am ales să-mi îngrijesc tenul după tratamente citite pe bloguri sau auzite de la cunoştinţe, am ajuns la concluzia că trebuie să întreb şi-un specialist. Aşa am ajuns la un dermatolog (dr Cherciu), recomandat de o prietenă.

Din start i-am zis doamnei doctor că am încercat tot felul de creme din farmacie, diverse branduri, dar că acestea parcă mai mult rău decât bine mi-au făcut. I-am mai povestit despre cum tenul meu parcă arată mai bine atunci când nu folosesc absolut niciun produs de îngrijire. Sau despre cum tenul meu se umple de coşuri dacă folosesc produse de machiaj. Voiam o soluţie de la ea care să mă ajute. Şi nu voiam să mai testez o mulţime de creme care de care mai scumpe, doar pentru a o găsi pe cea potrivită.

Demachiere

Pentru curăţarea feţei mi s-a recomandat un lapte demachiant/emulsie demachiantă pentru piele sensibilă. Nu contează firma. Eu am ales Sensibio Lait de la Bioderma, costă cam 60 lei. E perfect pentru mine, îmi place foarte mult.

Hidratare

Am început cu Hyseac Fluide de la Uriage, cu SPF 30, pentru piele mixtă şi grasă. Crema este ok, însă e un pic cam grasă şi lasă o tentă albicioasă pe faţă. Nici nu mi-am dat seama la început, se vede doar la lumină naturală.

La această menţiune a mea + faptul că mă înroşeam ziua destul de mult (probabil şi de la temperaturile caniculare), am primit altă cremă hidratantă – Anthelios Xl de La Roche Posay, cu SPF 50+. Cu aceasta mă împac de minune, intră la fel de repede în piele, dar nu lasă nici o urmă. Ca să nu dau banii degeaba pe o cremă care nu-mi prieşte, am primit de la doamna doctor câteva mostre de această cremă, am cumpărat-o după ce m-am convins că este ceea ce am nevoie. O să urmeze şi un review pentru că îmi place foarte mult.

Tratament

Pentru tratamentul propriu-zis mi s-a recomandat ca seara, în strat fin, să aplic o formulă preparată la farmacie cu tretinoină şi clindamicină. Acest tratament poate cauza roşeaţă, usturime, dar eu n-am avut prea multe probleme cu el. Şi într-adevăr, am văzut aproape imediat rezultate.

Pentru perioada de plajă acest tratament nu se foloseşte şi se înlocuieşte cu Cleanance Expert de la Avene. Ce-mi place această cremă! Are un miros foarte plăcut, se aplică foarte uşor, lasă un ten foarte fin.

În prezent le folosesc pe amândouă, pentru că mă confrunt cu roşeaţă în timpul zilei. Folosesc întâi Cleanance Expert, apoi după 30 de minute tratamentul.

Proceduri

Pentru tratament am apelat şi la proceduri (momentan 2), care constau în curăţare ten, exfoliere, îndepărtare puncte negre, hidratare. Sigur aţi făcut şi voi astfel de tratamente, am mai făcut şi eu.

Fond de ten

Doamna doctor mi-a zis că nu mi se recomandă folosirea de creme tip BB/CC Cream, ci doar fonduri de ten non-comedogenice. Un astfel de fond de ten ar fi Toleriane de La Roche Posay, m-au machiat fetele de la cabinet după proceduri cu el şi pare ok.

Rezultat

După o luna de când am început tratamentul pot spune că sunt mulţumită. Da, mă aşteptam ca acum să am tenul perfect şi nu e cazul, dar arată oricum mult mai bine. Nu mai am puncte negre, coşurile sunt mult mai puţine, pielea este catifelată.

Sunt şi mulţumită că acum ştiu cu ce să-l îngrijesc, folosesc tot ce are nevoie pentru ca pielea să fie sănătoasă. Nu am reuşit să scap de roşeaţă, mi s-a recomandat să iau antibiotic vreo 10 zile şi n-am luat decât vreo 5. Deci n-am ascultat chiar tot ce mi s-a recomandat. De asemenea deşi ar trebui să folosesc tratamentul de la farmacie în fiecare seară, îl aplic cam o dată la 2, 3 zile. Când mă bag în pat mă demachez şi mă dau cu Cleanance Expert iar după 30 de minute sunt deja adormită şi mi-e lene să mă ridic, să deschid lumina, să mă duc în faţa oglinzii şi să aplic şi tratamentul.

Dacă vă confruntaţi şi voi cu astfel de probleme vă recomand călduros să apelaţi la un dermatolog, să mergeţi să vedeţi cam ce vă recomandă. Cred că e mai bine decât să ne tratăm singure cu tot felul de creme din comerţ sau cu alte remedii.

Înfrumuseţare, dar şi relaxare

barber-156940_1280

De ce mergem noi la saloane de înfrumuseţare? Normal, pentru servicii de înfrumuseţare. Pentru că vrem să ne tundem, să ne machiem, să ne coafăm, să ne facem diverse tratamente faciale şi corporale.

Dar în afară de toate acestea, mergem la saloane de înfrumuseţare şi pentru a ne relaxa câteva zeci de minute şi pentru a ieşi de acolo cu zâmbetul pe buze simţindu-ne mai frumoase şi mai încrezătoare în noi.

Aşa ar fi normal. Aşa ar fi şi deştept din partea prestatorilor de servicii, să te facă să te simţi atât de bine încât să doreşti să revii. (more…)

Cum alegi sterilizatorul pentru biberoane

Săptămâna trecută am început să vă povestesc despre produsele necesare unei mămici după naşterea copilului. Continuăm seria de articole cu informaţii despre cum alegi sterilizatorul pentru biberoane.

De ce este nevoie de un sterilizator pentru biberoane?

Bebeluşii au un sistem imunitar insuficient dezvoltat şi de aceea este necesar ca toate produsele pentru hrănit (şi în general toate obiectele) cu care intră în contact să fie sterilizate. Un biberon nu se foloseşte pentru două mese consecutive, trebuie sterilizat după fiecare masă. Laptele este un mediu ideal pentru dezvoltarea de diverse bacterii, cum ar fi E.coli şi Staphylococcus.

Un sterilizator pentru biberoane se poate folosi şi pentru suzete, batista bebeluşului, tetine, mameloane de silicon, pompă, linguriţe şi alte accesorii.

Există diverse variante de sterilizare, de exemplu prin fierbere (dar aici apar probleme de genul ce vas să foloseşti, cât timp să le fierbi, timpul de aşteptare), dar cele mai rapide şi eficiente variante sunt sterilizatoarele electrice şi sterilizatoarele pentru cuptorul cu microunde.

Despre sterilizatoare electrice

Sterilizatorul electric încălzeşte apa la temperaturi foarte mari pentru a produce aburii necesari distrugerii microorganismelor care se depun în biberoane.

Prezintă diferite dimensiuni, se pot steriliza atât biberoane cât şi accesorii. Pentru folosire este nevoie de puţină apă şi o sursă de curent electric.

Sunt foarte avantajoase dacă au adaptor pentru maşină, pot fi luate astfel în vacanţă şi folosite şi în maşină, la drumuri mai lungi.

Sterilizatoarele electrice disponibile pe piaţă vin cu display LED, cu afişaj digital pentru citire facilă a timpului de sterilizare rămas, semnal vizual şi sonor, accesorii lavabile în maşina de spălat vase, totul pentru ca folosirea să fie cât mai uşoară şi mai plăcută.

Câteva modele de sterilizatoare electrice de la Noriel:

sterilizator-electric-beurersterilizator-electric-nuk-vapo-rapid-6-biberoane

Despre sterilizatoare pentru cuptorul cu microunde

Sterilizatorul pentru microunde este pe acelaşi principiu ca cel electric, numai că nu se conectează la priză, ci se foloseşte în cuptorul cu microunde (logic).

Este format dintr-un vas care se închide ermetic, în care se pun obiectele de sterilizat, şi încă un vas care va conţine apă. Sterilizatorul se introduce în cuptorul cu microunde şi se lasă în jur de 10-12 minute.

Câteva modele de sterilizatoare pentru cuptorul cu microunde de la Noriel:

sterilizator-pentru-microunde-reer-vapostar_1 sterilizator-pentru-microunde-beurer

La ce să fii atent când cumperi un sterilizator

  • să consume puţin curent electric
  • să fie fabricat din materiale fără BPA
  • să se oprească automat după terminarea sterilizarii
  • să permită introducerea a mai multe biberoane, diverse mărimi
  • să permită introducerea de accesorii

Spor la cumpărături! 🙂

După tripla extracţie

Uite că am trecut şi peste asta, peste evenimentul de care îmi era cel mai frică: o triplă extracţie de molari de minte. Acum am scăpat de toţi cei 4.

La recomandarea doctorului şi pentru că îmi doream să rezolv odată problema asta, am acceptat să îi scoatem deodată pe cei 3 rămaşi. Credeam că va fi foarte, foarte rău, mă gândeam că dacă la un molar de minte am făcut atât de urât, la 3 o să fiu absolut terminată. În schimb am avut surpriza să fie ok, chiar rezonabil.

La extracţie a participat de această dată şi anestezistul. Mi s-a făcut anestezie intravenoasă + anestezie în zonele unde s-a lucrat. Deşi eram conştientă, timpul a trecut foarte repede, n-am simţit nimic, nici măcar presiune. Cred că în 30 de minute erau scoşi toţi 3.

Imediat după am fost un pic somnoroasă, mi-a fost şi un pic greaţă, dar în vreo 10-15 minute mi-a trecut şi am putut pleca pe picioarele mele acasă, vioaie, fără dureri.

Mă aşteptam ca a două zi să se umfle şi să mă doară, dar nu s-a întâmplat asta. După vreo 24 ore am început să simt o anumită jenă, doar într-una din părţi, aşa că am mai luat câte un Nurofen Forte din când în când (+ antibioticele prescrise). Nu m-am umflat nici în zilele următoare.

Câteva indicaţii postextractionale (ce să faci după o extracţie dentară):

  1. În primele 24 ore de la extracţie este interzis să clătiţi gura (nici chiar cu ceai de muşeţel, apă de gură, apă simplă) pentru a nu mobiliza cheagul de sânge format.
  2. În primele 24 ore nu se vor consuma alimente solide sau lichide fierbinţi, ci doar la temperatura camerei sau reci.
  3. În primele 24 ore nu se va suge plaga alveolară sau se va atinge cu limba.
  4. În primele 24 ore se recomandă să nu fumaţi pentru a se forma un cheag de sânge favorabil vindecării corecte a plăgii alveolare.
  5. Periajul dentar se va relua în ziua imediat următoare extracţiei, având grijă să menajăm locul extracţiei folosind o periuţă cu peri moi şi clătiri uşoare ale gurii.
  6. Evitaţi masticaţia cel puţin 2 ore de la extracţie sau până la dispariţia semnelor de anestezie (amorţeală).
  7. Evitaţi 4-5 zile alimentele dure pentru a nu provoca lezuni şi masticaţia în zona în care a avut loc extracţia.
  8. Controlul postextracţional la 24 de ore este obligatoriu.
  9. Pentru durere se pot folosi analgezice uşoare.
  10. Daca v-a fost prescrisă reţeta cu antibiotice şi antiinflamatorii respectaţi indicaţiile care v-au fost date.
  11. Traumatismul creat prin extracţie poate crea un uşor edem al zonei respective. Pentru a reduce acest discomfort, se aplică comprese reci externe pe zona interesată în primele 24-48 ore de la extracţie.
  12. Firele de sutură se îndepărtează la 7-10 zile în funcţie de tipul de intervenţie.

Mă bucur nespus că am terminat şi cu chestia asta şi că acum pot trece mai departe. Ştiam că extracţiile trebuie făcute, că nu le mai pot amâna, că îmi fac prăpăd prin gură, dar mi-era foarte teamă de operaţia în sine şi de săptămâna de durere de după. Dar gata, a trecut!

Vizită inoportună

Ştiu că n-am fost chiar cea mai vorbăreaţă în ultima perioadă, însă luna următoare cred că o să vin cu câteva articole frumoase, despre subiectul meu preferat. Însă până atunci hai să vă povestesc despre o ciudăţenie petrecută zilele trecute.

Duminica trecută, pe la prânz, mă pregăteam să ies din casă, când bate cineva la uşă scurt. Nici n-am apucat să mă ridic de pe scaun când acel cineva a încercat uşa. Am zis atunci că cel care mă aştepta jos o fi urcat sus, după mine. M-am dus, m-am uitat pe vizor şi când colo era un bărbat, îmbrăcat în pantaloni 3/4, cu nişte hârtii în mână.

Primul meu gând a fost că vrea să-mi vândă ceva. Apoi mi-am amintit că a încercat uşa şi m-am enervat, adică cum şi-a permis aşa ceva? Dacă era deschis ce făcea, intra peste mine?

Am întrebat cine e, nu prea înţelegeam ce voia de la mine, nici n-am stat prea mult să-l ascult că am fost sunată de prietenul care mă aştepta, să cobor. I-am zis scurt că nu mă interesează, dar nu se dădea plecat. Atunci am zis că nu cobor încă, mai aştept. Eu-s mai fricoasă din fire, nu ştiam la ce să mă aştept, aşa că am zis că stau şi aştept în casă, unde sunt în siguranţă.

După alte câteva minute, văzând că omul tot nu pleacă, m-am dus iar la uşă, să încerc să am o conversaţie, să văd cine e şi ce vrea de la mine. Şi îmi zice că e de la poliţie, îmi zice să mă uit pe vizor că-mi arată o legitimaţie. Mi-a arătat ceva, nu ştiu cine ar fi putut băga mâna în foc că aia era o legitimaţie adevărată, puteam să o fac şi eu cu o imprimantă şi un aparat de laminat. L-am întrebat despre ce e vorba, ce vrea să vorbească cu mine şi mi-a zis că-mi zice după ce-l las în casă. Vă daţi seama că în punctul ăla nu credeam o boabă din ce-mi zicea el. Bărbat în toată firea, îmbrăcat în civil, încercând să intre în casă fără să-i fie dat drumul şi fără să spună motivul aşa zisei vizite.

Nu i-am dat drumul şi nu i-aş fi dat niciodată drumul în casă. Însă imediat l-a strigat cineva de jos că a greşit uşa (da, complicat, că doar nu era şi numele scris pe uşă… ). De fapt trebuia să meargă la un apartament de la parter (nici măcar unul apropiat). Vecina mea, o femeie în vârstă, i-a dat drumul, se pare că ea nu este aşa suspicioasă ca mine. Şi din câte am auzit, era vorba de păcăleala cu metoda accidentul, prin care hoţii sună oameni în vârstă şi îi conving să le trimită bani spunându-le că cineva drag are probleme grave. Veniseră să-i dea banii înapoi femeii şi să-i spună să fie mai atentă pe viitor. După câteva zile a apărut un anunţ cu o astfel de avertizare şi pe uşa de la bloc.

După toată povestea asta mie nu mi-e foarte clar ce a fost cu acei tipi. Dacă erau de la poliţie de ce n-au venit îmbrăcaţi în uniformă? De ce au insistat să li se dea drumul în casă înainte să zică despre ce era vorba? Şi mai ales de ce a apăsat pe clanţă, după două bătăi în uşă? În astfel de condiţii cum poţi avea încredere să primeşti în casa ta nişte necunoscuţi? Mai ales dacă eşti singură în casă şi eşti femeie sau o persoană mai în vârstă?

IMG_4638

Despre scaunele de masă pentru bebeluşi

Unul din momentele frumoase înainte şi după naşterea unui copil este aprovizionarea cu produsele necesare. Normal că nu este chiar uşor din punct de vedere financiar, dar ai aşa o satisfacţie când cumperi toate acele lucruşoare, colorate, simpatice, de care are nevoie cea mai importantă fiinţă din viaţa ta.

Din acele produse pentru bebeluşi prezente pe piaţă nu toate sunt chiar obligatorii, de nu poţi să creşti copilul în cele mai bune condiţii, dar sunt unele care chiar te ajută: cărucior pentru copii, scaun de maşină, scaun de masă, pat, sterilizator de biberoane.

Azi discutăm despre scaunul de masă. Eu, nefiind mamă, l-aş alege pe cel care e cel mai drăguţ, însă se pare că sunt multe la care trebuie să fii atentă pentru a cumpăra un scaun de masă bun.

În primul rând când trebuie cumpărat un scaun de masă? E posibil să-l primeşti cadou, înainte de naşterea copilului sau la botez, dar dacă îl cumperi tu, atunci e bine de luat după ce bebeluşul împlineşte 6 luni, poate stă în şezut şi poate consuma alimente solide, ca să fie utilizat pentru luarea mesei propriu-zise.

Scaunele de masă din plastic pot fi curăţate uşor, sunt pliabile şi au o greutate mică, faţă de scaunele de masă din lemn. Este important să fie un scaun stabil, cu o bază inferioară cât mai amplă, să nu se dărâme uşor, să se menţină pe loc când bebeluşul se mişcă. Roţile trebuie să aibă şi mecanism de blocare a lor. Centurile de siguranţă trebuie să fie rezistente şi rigide, cu prindere în 5 puncte de siguranţă. Husa scaunului de masă trebuie să fie moale, dintr-un material potrivit pentru pielea sensibilă, detaşabilă pentru a putea fi curăţată uşor. Tava scaunului de masă nu trebuie să aibă margini tăioase sau alte elemente care pot răni copilul şi trebuie să poată fi scoasă uşor. Scaunul de masă este cu atât mai practic şi eficient dacă se poate regla înălţimea şi se poate înclina spătarul.

Acestea fiind zise hai să vă arăt câteva scaune de masă de la Noriel.

Scaune de masă pentru fetiţe – roz, mov, cu imprimeuri cu păpuşi, inimioare

scaun-de-masa-lorelli-jolly-pink-hearts scaun-de-masa-cosatto-noodle-supa-dilly-dolly_3

Scaune de masă pentru băieţi – albastre, verzi, cu diverse animăluţe pictate pe perne

scaun-de-masa-lorelli-elite-blue-baby-owls_1 scaun-de-masa-cam-mini-plus-oita

Scaune de masă pentru ambele sexe – elegante, dar parcă prea serioase pentru cei care vor urma să le folosească cu adevărat

scaun-de-masa-kinderkraft-sun-dots scaun-de-masa-bebe-confort-kaleo-nature-spirit_3

Şi ceva simpatic tare: şezlong şi scaun de masă

sezlong-si-scaun-de-masa-hauck-sitn-relax-bear_1

Care sunt preferatele voastre? Culori neutre sau culori vesele?

Cum amenajăm camera copilului?

Începând cu o anumită vârstă locuinţa nu înseamnă doar casa în care trăieşti tu, partenerul de viaţă şi/sau părinţii, ci şi locul în care creşte şi învaţă un copil. Chiar dacă copilul nu a venit încă pe lume, nu poţi să nu te gândeşti la viitor, la cum vei transforma biroul sau camera de oaspeţi în camera lui sau, dacă ai posibilitatea, să rezervi încă de la început o cameră pentru bebe. Îţi imaginezi cum vei alege mobilă pentru copii, cum o vei aranja astfel încât să creezi un loc cât mai plăcut în care cel mic să crească fericit.

Cum as amenaja eu camera copilului?

Culori şi modele

Pentru culori aş alege ceva pastelat dar neutru. Aşadar nu roz sau albastru, ci un verde frumos. Mi-ar plăcea şi varianta cu var alb şi stickere decorative pe pereţi, cu modele din cărţi de poveşti, scene din natură, eventual care să acopere un perete întreg.

Nu aş alege să amenajez camera în stil clasic, modern, aş vrea să fie cu adevărat o cameră de copil, una ca desprinsă de poveşti, în care imaginaţia lui să se simtă liberă să zburde.

Mobilier ajustabil

Dacă nu vrei să schimbi mobila la fiecare 2 ani, trebuie de la început să alegi mobilier ajustabil. De exemplu patul, care este şi cel mai important, poate fi achiziţionat de la început astfel încât să fie bun nu doar 2-3 ani, ci peste 5 ani. Cu somieră şi grilaj reglabil pentru a permite montarea saltelei şi fixarea grilajului în funcţie de vârsta copilului. Şi grilajul la un moment dat poate fi şi îndepărtat.

Şifonierul la fel, poate fi folosit mai mulţi ani, chiar şi până la adolescenţă. Se alege unul suficient de încăpător, atât cu rafturi cât şi cu bară de umeraş.

Camera va mai cuprinde şi masă de înfăşat şi fotoliu pentru alăptat, care pe parcurs vor fi înlocuite de o masă de lucru sau de joacă.

Jucării

Eu aş cumpăra jucăriile după naştere. Nu văd ce rost are să prindă praf prin cameră în aşteptarea unui copil. Pe parcurs, în funcţie de posibilităţi, de noutăţile din magazinele de profil gen Noriel şi de preferinţele copilului se va umple camera şi de aşa ceva.

Decoraţiuni

Pereţii camerei mi-ar plăcea să fie decoraţi cu fotografii de familie, montate în rame vesele. Aş vrea să crească privind (şi crescând alături bineînţeles) o familie fericită. Să aibă la dispoziţie albume întregi de poze, în care să poată vedea cum a crescut, cum a început povestea familiei lui, cum erau părinţii, bunicii. Mi se pare important să cunoşti istoria familiei tale, pe mine chiar mă fascinează şi ajung să stau cu orele să mă uit la fotografii vechi.

Frumos ar fi să-şi facă loc prin cameră şi proiecte de tip DIY, precum literele numelui copilului atârnate de o crenguţă sau lipite pe perete, deasupra pătuţului.

Ar mai fi multe de spus despre amenajarea unui dormitor de copil, dar mă opresc aici. Spor la cumpărături şi fler pentru a alege cele mai bune variante, atât din punct de vedere estetic cât şi financiar!

Cum să porţi o geantă bicoloră

Se dă o frumoasă geanta de la Manier.ro, din piele naturală de culoare alb cu roşu, şi se cere să se găsească câteva idei de ţinute cu care s-ar potrivi. Încep aşa, că tot am visat numai teste de matematică azi-noapte (nu ştiu de ce, am rămas traumatizată din liceu cred).

Geanta este absolut superbă. Este mult mai frumoasă ca în poze, este ca o bijuterie. Am rămas impresionată când am văzut-o, lucru care nu mi se întâmplă prea des.

Geanta este de dimensiuni medii, exact cum îmi place mie. Este însă foarte încăpătoare. Are un mâner fix pentru a putea fi purtată în mână şi o curea detaşabilă şi reglabilă, pentru purtarea pe umăr.

Şi acum să vedem, cum poate fi ea purtată? Mie mi se pare o geantă de zi, perfectă pentru sezonul cald.

Ţinută office – o ţinută simplă de serviciu, alb cu negru, are nevoie de o pată de culoare. De exemplu o geantă roşie, sau în acest caz alb cu roşu, asortată la un colier sau alt accesoriu roşu. Poate fi şi o curea roşie, o brăţară sau nişte cercei mici.

tinuta-office

Ţinută elegantă, de zi – perfectă pentru un eveniment ce se desfăşoară ziua. De exemplu participarea la o cununie civilă sau o zi de naştere sărbătorită la prânz, la restaurant. Geanta însoţeşte frumos o rochie albă, ca spuma laptelui, şi nişte pantofi roşii. O ţinută elegantă, feminină, îndrăzneaţă.

O combinaţie frumoasă ar fi şi purtarea genţii la o rochie albă cu imprimeu floral, în care se regăseşte acest roşu viu, caz în care se poate renunţa la pantofii roşii, în schimbul unora nude sau albi.

tinuta-eleganta-zi

Ţinută de zi – poate fi purtată la serviciu sau chiar şi la o întâlnire, fie ea romantică sau profesională. Cred că este preferata mea, îmi place la nebunie ideea de a asorta geanta cu imprimeul de pe fustă.

tinuta

Ţinută pentru un eveniment office – cum ar fi participarea la o conferinţă sau de ce nu, participarea ca speaker la un eveniment office. Clasica combinaţie alb-negru este îndulcită cu ajutorul accesoriilor de culori tari: geanta şi o bijuterie.

alb-negru-rosu

Ţinută casual – geanta poate fi purtată şi cu nişte piese de îmbrăcăminte comode, pentru un outfit jucăuş. O pereche de blugi, nişte adidaşi şi o bluză retro fac pereche bună cu geantă alb cu roşu pentru o plimbare prin parc sau un picnic.

outfit-2

As putea sa fac asta toata ziua dar ma opresc aici, nu inainte de a va marturisi ca de o saptamana incoace ma stradui in fiecare dimineata sa gasesc tinute potrivite si diferite pentru geanta mea, pentru ca vreau sa o port mereu. 🙂

Pentru mai multe modele de genţi piele naturală, vă invit să vizitaţi site-ul Manier.ro.

Rochiţe pentru fetiţe

Sunt mătuşa a două fetiţe adorabile, frumoase, isteţe şi cochete. Şi astfel în familie avem cu toţii o mare plăcere în a căuta haine copii, in special rochite, pentru a le imbraca pe cele doua printese.

În magazine, pe site-uri, te blochezi pur şi simplu la vederea a zeci, sute de modele de haine, care de care mai colorate, din catifea sau dantelă, cu fundiţe, fluturaşi, flori. Nu ştii ce să mai alegi, la care să te opreşti şi astfel ajungi să cumperi mai mult decât poate e nevoie. Motiv pentru care nepoatele mele sunt (cu siguranţă) cele mai bine îmbrăcate membre ale familiei.

Şi pentru că cei mici cresc repede, cumpărăturile se fac nu numai cu spor, ci şi des. Rochiile de sezon, de vară cu mâneca scurtă, din materiale subţiri, sau de iarnă din material gros şi cu mâneci lungi, se pot purta un sezon cel mult, după care sunt înlocuite de alte rochii, cu alte modele, alte imprimeuri, bineînţeles de mărimi mai mari.

Ce fel de rochite imi plac pentru nepotelele mele?

Rochii roşii – mi-ar plăcea şi mie să am mai multe haine roşii în garderobă. Problema e că nu găsesc de cumpărat, se pare că nu este o culoare aşa în vogă. Pentru adulţi cel puţin, pentru că la copii găseşti o sumedenie de haine simpatice pe roşu. Rochiţele fără mâneci, cu fundiţe, cambrate în talie, reprezintă soluţia ideală pentru o petrecere în familie sau pentru ieşirea la restaurant cu cei mici.

3k2816 3k2719

Rochii cu imprimeuri moderne – sincer vă spun, dacă aş găsi astfel de rochii pe mărimea mea, le-aş lua pe loc. Până atunci ar fi alegerile perfecte pentru fetiţe. Prima rochie este mai serioasă, este potrivită pentru un copil mai măricel, pe la 7-8 ani. Cureaua roşie este accesoriul perfect pentru acest tip de rochie, o scoate din anonimat. Rochia albă, înflorată, este drăgălaşă, potrivită pentru copiii de orice vârstă. Mi se pare extrem de elegantă, potrivită de exemplu şi pentru evenimentele ce au loc în timpul zilei, precum participarea la o cununie civilă.

3k2812 3k2832_1_1

Rochii în culori vii – galben, roz, turcoaz, pentru ca toti ar trebui sa purtam culori vesele, sa ne inconjuram de optimism si veselie. De mult timp nu mai suport sa port haine inchise la culoare si consider ca cei mici cu atat mai mult ar trebui sa fie imbracati in haine in culori vii. Mici detalii dau mult farmec rochitelor:  fundite, flori.

5k2808 5k2813

Rochii cu mâneca lungă – pentru ca anotimpul rece nu este chiar asa de departe, ba chiar ne-a dat zilele trecute o mostra de ce va urma in curand. Si daca pentru cei mari magazinele vin cu colectii pentru anotimpul rece in culori la fel de reci, eu va propun sa alegem (macar) pentru cei mici culori tari: rosu, roz.

3k2805 4k2710

Frumoase, nu? 🙂 La aceste modele as adauga si acele rochii pentru evenimente deosebite, de exemplu nunti, cand cele mici indeplinesc importanta functie de domnisoara de onoare. Vaporoase, romantice, cu tul, in culori pastelate. Pentru ca fiecare fetita sa se simta printesa.

Spor la cumparaturi!

Cum am testat 3 modele de covoare

După mai mulţi ani în care doar mi-am dorit, anul acesta am început un proiect de redecorare, reamenajare a locuinţei. În acest proiect vor fi incluse, mai pe la sfârşit ce-i drept, şi achiziţionarea unor covoare şi amplasarea lor sper eu cât de cât inspirată.

Până când voi ajunge în acel punct am început să studiez un pic tipurile de covoare, de la materiale la culori, şi cel mai greu mi se pare potrivirea nuanţelor în funcţie de pardoseala existentă: parchet de diferite culori, mochetă, gresie.

Weekendul acesta mi l-am petrecut testând 3 tipuri de covoare, de diferite nuanţe şi texturi. Le-am încercat pe acele tipuri de pardoseli pe care le-am avut la îndemână.

Covor cu nuanţe maronii, dimensiune 120 X 170 cm

Covor din polipropilenă, cu model în relief tuns manual, grosime medie. L-am testat pe parchet din bambus, culoare natural satinat, lucios, şi pe mochetă gri.

DSC08566 DSC08572

Din ce am citit, pentru camerele de dimensiuni mari, cu podea deschisă la culoare, se potrivesc de minune covoarele închise la culoare. Aşadar acest tip de covor ar fi potrivit pentru sufrageria cu parchet de bambus. Cred eu că ar fi arătat mult mai bine dacă aş fi avut în această cameră mobilă nuanţa wenge, ca să nu fie prea multe nuanţe diferite de maro.

În ceea ce priveşte cealaltă cameră, covorul prezintă aceleaşi nuanţe ca fotoliul (nu ştiu cât se observă din imagine, dar aşa e) iar poziţionarea lui dă un plus de confort atunci când stai pe fotoliu, pentru că poţi să-ţi încânţi picioarele cu o suprafaţă moale şi plăcută la atingere (spre deosebire de mochetă care e mai sârmoasă).

Covor bej, satinat, dimensiune 120 X 170 cm

Covor din poliester, gros, pufos. L-am testat pe acelaşi parchet din bambus de culoare deschisă, pe gresie cu model maroniu roşcat şi pe gresie bej.

DSC08553 DSC08559
DSC08562

Eu cel mai bine aş vedea acest covor în dormitor, pe un parchet deschis la culoare, lângă un pat alb, mare. Sau oricum, în preajma mobilelor de culoare deschisă. N-am avut cum să-l testez într-un asemenea decor, aşa încât a trebuit să mă mulţumesc cu ce am avut la dispoziţie.

Pe parchetul din bambus, de culoare deschisă, nu se vede rău. În schimb mobila nu se potriveşte deloc, dacă ar fi fost acolo o canapea şi fotolii albe, o bibliotecă albă sau orice altceva alb, s-ar fi văzut minunat. Dacă mă uit doar la covor şi la tabloul de pe perete, care în cea mai mare parte e alb, deja văd ceva care-mi place mult.

Cu gresia maroniu roşcat e fix aceeaşi poveste. Mobila din jur nu e albă, aşa încât covorul mi se părea nelalocul lui.

Pe gresia bej mie îmi place cum vine. Deşi se spune că aceste covoare de culoare deschisă sunt potrivite pentru pardoseli de culoare închisă, mie îmi place cum se aşază.

DSC08556 DSC08557

Şi prim-planuri cu acest covor

Covor bej deschis, cu model de curpeni, dimensiune 120 X 170 cm

Covor din polipropilenă, bej deschis, cu model de curpeni, grosime medie. L-am testat pe gresie roşiatică şi parchet din bambus, de culoare deschisă.

DSC08564 DSC08575DSC08570

Pe gresia roşiatică nu se vede deloc rău. Este un contrast acolo, gresia fiind destul de închisă ca şi culoare iar covorul deschis.

Pe parchetul lucios se vede iarăşi destul de bine, dar s-ar vedea şi mai bine cu nişte mobilă albă.

Deşi poate am avut cel mai puţin de spus despre acest ultim covor, acesta este preferatul meu. Îmi plac mult ondulările mlădioase ale curpenilor, mi se pare modern şi romantic. Ar fi alegerea mea în acel dormitor alb de care vă scriam mai sus şi la care visez de mult timp. Mi-ar plăcea ca dimineaţă, după ce mă ridic din pat, să-mi aşez picioarele pe el şi să mă încânte cu materialul catifelat.

Covoarele pe care am avut plăcerea să le testez se regăsesc în oferta magazinelor Diego.

Mai sunt multe de discutat despre covoare şi despre amplasarea lor. În afară de acel covor alb/bej şi pufos pe care l-aş ţine lângă pat, în dormitor, mi-ar plăcea un covor sub măsuţa de cafea în living, unul în sala de mese, unul în dressing, în faţa dulapurilor cu haine, pentru a nu sta cu picioarele direct pe gresie sau parchet.

Ca dimensiuni îmi plac cele mai mici, de maxim 160 X 230 cm. În niciun caz cele mari, care acoperă întreaga pardoseală. Am avut din astea, ca toţi românii de altfel, şi m-am săturat de ele şi mai ales m-am săturat de cât chin e ca să le cureţi sau să le duci la curăţat.

Stilul de covoare pe care mi-l doresc este modern. Un mare NU pentru cele tradiţionale. Mai ales că nici nu s-ar potrivi în casa visurilor mele, care conţine mobilă modernă, stil minimalist.

Acestea fiind zise, vă invit să lăsaţi comentarii dacă aveţi sugestii privind aranjarea covoarelor în funcţie de pardoseală, de mobilă, detalii despre dimensiuni şi modele. Îmi vor folosi cu siguranţă.