La fel ca şi în ziua precedentă, mi-am început ziua cu o cafea bună, un sandviş şi Google Maps-ul deschis. Am selectat cam ce aş vrea să văd, m-am orientat să văd unde sunt localizate şi-am pornit la drum. Din păcate vremea nu mai era aşa frumoasă, era mohorât şi mai picura, dar nu m-am descurajat pentru că mai aveam o mulţime de văzut.
Din zona Tineretului unde eram cazată m-am dus cu metroul (am cumpărat bilet pentru întreaga zi – 6 lei) în zona Aviatorilor. Aici am început programul de vizite cu Muzeul Satului, bilet 10 lei. Am început să mă plimb printre gospodării, mori de vânt, mori de apă, fântâni, biserici şi troiţe, am citit istoricul caselor care îmi plăceau (le-aş fi citit eu pe toate, dar picura şi mi-era teamă să nu mă prindă ploaia fără umbrelă şi departe de metrou), m-am jucat cu pisicile muzeului. Multe pisici mai erau, foarte prietenoase, obişnuite cu lumea şi doritoare de afecţiune. Ofereau o imagine chiar autentică satului, să le vezi cum dorm pe prispa caselor, cum se plimbă prin camerele gospodăriilor sau prin curţi.
Am tras cu ochiul în case, să observ camerele, mobila, obiectele tradiţionale. M-am plimbat pe aleile de lângă Lacul Herăstrău şi-am admirat morile de vânt şi de apă. M-am simţit mândră când am văzut grupuri de turişti străini, impresionaţi de ceea ce văd, făcând numeroase poze şi punând multe întrebări ghizilor. M-am relaxat şi m-am simţit pur şi simplu liniştită pentru că zona este superbă, în special acum toamna, cu covoarele de frunze multicolore aşternute peste tot.
La Muzeul Satului am găsit şi cele mai frumoase suveniruri din Bucureşti (sau cel puţin din locurile unde am fost eu). Cred că am stat 30 de minute în magazin încercând să mă decid ce să cumpăr. Şi deşi nu voiam să cheltui bani, tot am dat aproape 100 de lei. Am cumpărat brelocuri, calendare, magneţi de frigider, suporturi pentru căni. Mi-au plăcut şi păpuşile (gen Barbie) îmbrăcate în costum tradiţional. Tare am fost tentată să-i cumpăr una nepoţelei mele, dar erau 90 de lei…depăşeam cam mult bugetul.
După Muzeul Satului m-am dus spre Parcul Herăstrău. Aici mai fusesem, v-am şi povestit aici, dar acum l-am văzut mai pe îndelete. În loc să intru în parc direct din Muzeul Satului, am înconjurat un pic şi m-am dus pe la intrarea cu Hard Rock Cafe. Nu a fost intenţionat, pur şi simplu nu am ştiut şi nici nu m-am orientat grozav. Dar dacă tot am văzut Hard Rock Cafe, am zis să intru, să văd şi eu cum este această cafenea celebră. Am ajuns acolo fix la deschidere, la ora 12, m-am aşezat la o masă în cafeneaua goală şi am comandat o cafea. Am rămas cam şocată de preţurile la mâncare, mi s-a părut extrem de mult 50-70 lei un hamburger. Nu zic că nu merită, dar eu una n-aş putea să cheltui aşa mulţi bani pe aşa ceva, nu mă lasă conştiinţa.
Una peste alta, mi-a plăcut cafeneaua, am admirat obiectele cu autograf expuse, chiar am stat lângă chitara semnată de cei de la Metallica. Cu siguranţă seara e o atmosfera grozavă, mai ales dacă eşti fan muzică rock.
După cele 30 de minute de relaxare la Hard Rock Cafe, am continuat cu vizitarea Parcului Herăstrău. M-am dus spre Insula Trandafirilor, loc unde nu mai fusesem. M-am oprit lângă Monumentul Părinţilor Fondatori ai Uniunii Europene, am citit despre fiecare în parte. M-am plimbat pe alei, m-am oprit pe o băncuţă să mă uit mai bine la frumuseţea care mă înconjoară. Am continuat apoi cu restul parcului, mi-am cumpărat un hot dog, am adunat ghinde de pe jos (îmi plac la nebunie, mă gândesc să adun câteva zeci şi să le pun într-un vas în casă). Mă gândeam să mă duc şi la acvariul din parc, dar nu mai aveam bani cash la mine şi deşi se putea plăti cu cardul, nu prea am avut încredere să achit la chioşcul ăla…
Din Herăstrău m-am îndreptat spre metrou şi m-am dus spre Piaţa Unirii. Aici am intrat la Unirea Shopping Center, care nu m-a impresionat deloc, este un fel de Moldova Mall din Iaşi, cu magazine micuţe. În 10 minute am ieşit de acolo şi m-am dus spre Centrul Vechi, unde iarăşi nu mai fusesem niciodată. M-am plimbat pe străduţe, mi-a plăcut atmosfera, cafenelele, restaurantele, boutique-urile, dar n-am intrat nicăieri, doar le-am admirat. Iar când mi-a ieşit în cale Muzeul Naţional de Istorie a României m-am oprit, cu gândul să văd ce e acolo. Habar n-aveam că voi găsi parte din tezaur, inclusiv brăţările dacice, şi copia fidelă după columna lui Traian.
În camera de la subsol cu tezaurul am rămas cred cel puţin o oră. Am citit despre fiecare descoperire, m-am uitat cu atenţie la fiecare exponat. Brăţările dacice mi-au atras atenţia, precum şi povestea furtului lor şi vânzării peste hotare. Între 1999 şi 2001, 24 de brăţări din aur au fost descoperite la Sarmizegetusa şi vândute în afara ţării de bande organizate de jefuitori de comori. Statul a recuperat 13 momentan. Ce nu înţeleg eu este cum de până în 1999 aceste brăţări n-au fost descoperite de arheologii noştri. Am avut la dispozite atâtea sute de ani şi nu s-a găsit nimic, şi gata, vin nişte jefuitori de comori, le găsesc, le duc în alte ţări şi trebuie alocate atâtea eforturi pentru a fi recuperate. Nu ştiu, noi nu avem specialişti care să caute, să investigheze, să exploreze pentru a găsi astfel de exponate preţioase?
Dar să trecem peste asta. Mi-au mai plăcut foarte mult bijuteriile monarhilor români, mai ales că fiind mai recente sunt mai bine şi mai atent lucrate. Am admirat diamantele de sute de carate, smaraldele, rubinele.
După tezaur, m-am dus şi-am văzut şi copia după columna lui Traian, am citit şi informaţiile despre cum au fost făcute aceste copii, cum au fost aduse în România. Interesant, deşi nu m-a fascinat la fel ca tezaurul.
La ieşirea din muzeu am observat şi statuia Traian cu lupoaica, celebră pentru hidoşenia sa. :)) Am pozat-o, m-am pozat cu ea şi am plecat mai departe şi-am dat şi peste Statuia Lupoaicei. M-am îndreptat apoi spre Hanul lui Manuc iar când am ajuns în faţa sa, am rămas fără baterie la telefon, semn că trebuie să mă îndrept de acum spre hotel. L-am mai admirat puţin de afară şi am plecat. Am luat metroul, am coborât la staţia Tineretului şi după 5 minute în camera de hotel, am coborât să iau masa, la acelaşi hotel Stradivari’s. Am mâncat aici o ciorbă de văcuţă delicioasă + clătite cu ciocolată şi banane. Dacă ştiam că peste doar 2 ore vom merge iarăşi la masă, la o pizza delicioasă la Cucina di Casa, de data asta cu prietenii noştri, aş fi mâncat mai puţin. 🙂
Ziua însă nu s-a terminat, am avut şi peripeţii şi anume o urgenţă stomatologică a partenerului de drum. Când te apucă durerile de dinţi tocmai la ora 10 seara şi eşti în Bucureşti, atunci poţi apela cu încredere la Stephanie’s Dental, noi am fost foarte mulţumiţi. Bineînţeles că am căutat pe net, mulţi spuneau că au program non stop, dar de fapt nu era aşa sau programul lor non stop însemna până la 10 seara. Chiar unul din acele cabinete cu program până la 10 seara ne-a recomandat Stephanie’s Dental şi după ce ne-am informat şi noi online, am ales să mergem la ei. Au 3 sedii, preţuri decente (100 lei/urgenţă) iar cel puţin la cel care am fost noi, Clinica de la Afi Palace, doctoriţă era de treabă, lucra bine şi serios.
Şi aşa am mai încheiat o zi. Mai urmează încă o zi de plimbări şi vizite, pe care o să vi-o povestesc cât de curând.
Prima zi: aici
A doua zi: aici
Am cumpărat acest şampon uscat fără să am prea mari speranţe. Da, review-urile erau pozitive, dar nu aveam aşa multă încredere în ele. M-am dus de două ori la Sensiblu şi de-abia a doua oară am găsit varianta Dark & Deep Brown. Am dat 27 de lei pe recipientul de 200 ml, fără să ştiu că în Douglas, aflat destul de aproape, puteam găsi şi varianta mini, mai convenabilă pentru testare.
