Mihaela Anghel

Cei care mă au în lista de prieteni pe Facebook deja au văzut schimbarea mea de look – am devenit roșcată, dar doar pentru aproximativ o lună. Nu m-am vopsit, m-am nuanțat, am vrut o schimbare care să nu fie permanentă, și care să se ducă rapid dacă nu-mi place/nu-mi vine bine.

Și dacă tot voiam să mă nuanțez, m-am gândit și să mă tund. M-am mai tuns acum o lună, dar doar vârfurile, acum voiam o tunsoare mai serioasă, că nu-mi mai suportam pletele pe căldurile astea. Și cum mie mi-e teamă să mă las chiar pe mâna oricui, am ales să merg la salonul Maviov, ca să mă tundă coafeza mea, Monica, care îmi aranjează părul de pe la 15 ani.

Nu o să vă descriu procesul de nuanțare, presupun că majoritatea știți ce implică, numai eu nu știam așa că i-am pus zeci de întrebări Monicăi. Pentru a obține nuanța aceasta, Monica a combinat alte 2. Știam de la început că roșcatul se duce repede, cu toate acestea tot am vrut să încerc. Cât despre tunsoare, aveam eu în minte mai multe lucruri: nu voiam să mai am fruntea liberă, dar nici nu voiam breton; în spate aveam părul mult mai lung și tuns în scări și nu-mi plăcea cum se vedea; am vrut mai mult volum. Mi-a plăcut că Monica a găsit soluții pentru toate. Mi-a făcut un breton lung, în scări, într-o parte – îl pot purta și ca breton, dar și cu fruntea liberă, dacă așa am chef. La spate mi l-a tuns drept și l-a scurtat, să fie cam la fel de lung cu părul din față. Și i-a dat volum printr-un fel de tunsoare la baza lui, dar nu mă pricep să vă descriu prea multe. Oricum, n-am emoții cu Monica, e foarte bună în ceea ce face, și mama și sora mea sunt cliente fidele și ele își fac chestii mult mai complicate decât ce-mi fac eu, și peste astea, Monica mai și predă la învățăceii de la Maviov, chiar am văzut-o “în acțiune” – apropo, nu credeam că tunsul ăsta e așa o mare filozofie, da chiar este complicat, sunt tot felul de tehnici, de tăieturi, de mod de a ține foarfeca când tai…nu detaliez, că nu cunosc termenii.

În afară de tuns și nuanțat, m-am bucurat și de un spălat al părului așa cum trebuie, lung de vreo 20-25 de minute, cu masaj, chiar o grămadă de masaj, de era să adorm pe scaun. Și scaunul pe care stai la spălat este scaun de masaj, deci și corpul meu s-a bucurat de puțină relaxare.

Prețul pentru spălat, tuns, coafat și nuanțat a fost de 243 lei (pentru păr lung). Că e mult sau puțin, nu știu, dar din punctul meu de vedere merită. Am fost foarte mulțumită, am primit o grămadă de complimente, și mi-am și îndeplinit un vis mai vechi de-al meu, de a fi roșcată. 🙂

Mi s-a sugerat să mă vopsesc în nuanța asta, adică să rămân un timp mai îndelungat cu ea, dar încă nu m-am decis. După o săptămână cu păr roșcat, începe să-mi fie un pic dor de brunetul meu. 🙂 Probabil când îl voi avea iar brunet, îmi va fi dor de el roșcat și tot așa. Eh, voi vedea pe parcurs.

Și în funcție de cât de mult îmi rezistă culoarea, având în vedere că eu am părul gras și mă spăl pe păr de cel puțin 3 ori pe săptămână, voi decide dacă pe viitor continui cu nuanțatul sau trec la vopsit. Poate părea ciudat, dar cunosc persoane care aleg să nu-și strice părul cu vopsea definitivă și se nuanțează o dată la 3 săptămâni. Însă pentru asta ai nevoie de un buget lunar dedicat îngrijirii mai generos.