Vineri după-amiază am pornit în căutarea bradului de Crăciun perfect. În alți ani luam la rând toate piețele, începând cu cele mai ieftine și până la cele mai scumpe, eventual căutam și în magazine precum Baumax, și mereu ajungeam să-l cumpărăm de la piața din centru, de la Hala Centrală. E mai scump aici, dar până la urmă economisim benzină, știind că aici sigur găsim ceea ce ne place și nu mai avem de umblat și prin alte părți.

Am căutat din prima un brad cât mai stufos și potrivit de înalt, cam de 2-2.5 m înălțime. Oferta era destul de variată, din fericire nu ajunsesem prea târziu, ca acum 2 ani când nu mai găseam aproape nimic (dar când totuși am avut noroc și în cele din urmă am găsit chiar un brad înalt și des). Ne plimbam noi printre brazi și ochesc eu unul mai frumos – potrivit de înalt (cam 2.4 m) și des. Întreb vânzătorul cât este prețul, ca să aud pe un ton cam îngâmfat “100 euro”. Nu eram neapărat surprinsă, ci mai mult enervată de nesimțirea unora. Nu era brad argintiu, nu avea de la 3 m în sus, nu era incredibil de des. Era un brad obișnuit. Am plecat mormăind, mai ales că știu că nici mâine nu va reduce prețul prea mult iar acel brad va ajunge aruncat pentru că proprietarul are prea multe mofturi.

Citeste in continuare: În căutarea bradului de Crăciun