Înainte de toate vreau să mulţumesc librăriei online Libris pentru că mi-au dăruit această carte, chiar mi-am dorit-o mult. Am văzut-o în urmă cu o lună pe rafturi şi mi-a rămas gândul la ea – ştiţi doar că ador cărţile a căror acţiune se desfăşoară în China/Japonia.

Autorul notează la începutul cărţii că romanul nu este unul istoric şi că deşi vieţile unor membri ai familiei imperiale japoneze au reprezentat surse de inspiraţie pentru subiect, personajele, întâmplările şi conversaţiile prezentate sunt produsul imaginaţiei sale. Concluzionează că romanul este de la început şi până la sfârşit ficţiune.

Surpriza a venit atunci când, după finalizarea romanului, am citit câte ceva despre unii membri ai familiei imperiale – foarte multe lucruri se aseamănă, aşa încât, deşi autorul cu siguranţă şi-a expus propria viziune a familiei imperiale şi a istoriei, putem spune că citim de fapt o biografie despre viaţa împărătesei Michiko, cu câteva elemente pe final despre prinţesa Masako.

În roman ni se vorbeşte despre viaţa tinerei Haruko, care va deveni prima împărăteasă a Japoniei de condiţie umilă (cel puţin după părerea casei imperiale – ea era totuşi fiica educată a preşedintelui celei mai mari fabrici de sake din ţară). Se căsătoreşte din iubire cu prinţul Shige, căsătorie care o va costa scump. Nu va mai putea păstra legătura cu părinţii săi, va fi mereu criticată de către doamna sa de onoare (care îi transmite părerea Împărătesei, mereu nemulţumită de comportamentul şi atitudinea lui Haruko), nu i se va permite o relaţie apropiată cu fiul său (care este înţărcat fără acordul ei), nu va mai putea avea prieteni. Viaţa închisă în palat, cu îndatoriri epuizante, o va duce în final la depresie şi la o răbufnire a trupului ei, marcată prin neputinţa de a mai vorbi.

Pentru restul poveştii, vă invit să citiţi cartea. O puteţi cumpăra de aici, la preţul de 37 lei.

La final, vreau să vă expun câteva asemănări cu realitatea, pe care le-am descoperit citind despre viaţa Împăratului Akihito, a împărătesei Michiko şi a prinţesei Masako.:

  • Haruko îl cunoaşte pe prinţul moştenitor pe terenul de tenis (fapt real)
  • Haruko, viitoarea împărăteasă a Japoniei, venea dintr-o familie simplă, deşi bogată. Tatăl ei era preşedintele unei fabrici de sake. (fapt real, numai că tatăl împărătesei Michiko era preşedintele unei fabrici de făină)
  • Haruko a urmat şcoala de maici a Inimii Sacre (împărăteasa Michiko a urmat liceul Inimii Sacre)
  • Haruko şi-a pierdut vocea datorită depresiei de care a suferit după ce a devenit prinţesă, din cauza confruntării cu viaţa dificilă, plină de tradiţii, disciplină şi singurătate (fapt real, împărăteasa Michiko chiar şi-a pierdut vocea de două ori, în anii 1960 şi în 1993)
  • Haruko a încălcat multe din tradiţiile imperiale străvechi: şi-a alăptat copilul, şi-a crescut copiii, nu i-a trimis pentru a fi crescuţi de doamne de onoare (fapt real)
  • Keiko, viitoarea prinţesă, era fiică de diplomat, cu o educaţie exemplară şi cunoştea 6 limbi străine (fapt real, Prinţesa Masako vorbeşte japoneză, engleză, franceză, germană, rusă şi spaniolă, tatăl ei este diplomat şi şi-a terminat studiile cu “magna cum laude” )
  • Prinţesa Keiko a suferit şi ea de depresie (fapt real)
  • Prinţesa Keiko a avut dificultăţi în a concepe un copil, cu multe avorturi spontane (fapt real)
  • Prinţesa Keiko a dat naştere unei fetiţe, Reiko, dezamăgind o ţară întreagă care aştepta un moştenitor pentru tron (fapt real)
  • Împăratul Shige a suferit o operaţie  pentru îndepărtarea cancerului de prostată (fapt real, Împăratul Akihito s-a operat de cancer de prostată în anul 2003)

Lucru interesant şi adevărat (menţionat şi în carte):

  • Dacă o prinţesă a Japoniei se căsătoreşte cu un om din popor, atunci îşi pierde statutul primit prin naştere. Nu va mai fi numită prinţesă şi va duce o viaţă mai modestă (în funcţie bineînţeles şi de condiţia materială a soţului). În schimb, un prinţ se poate căsători cu o fată din popor, fără a exista repercursiuni.

21 Comments on Împărăteasa – John Burnham Schwartz

  1. Prietena mea, Alexandra adora cartile unde actiunea se petrece in Japonia sau China 😀 Pare ineresanta “Imparateasa” de John Burnham Schwartz

  2. Ce coincidenta! O prietena buna tocmai mi-a recomandat aceasta carte. Abia astept sa o citesc!
    Pare fascinanta actiunea si pe mine ma atrage mult lumea japoneza, prima carte pe care am citit-o desprea asta fiind Shogun, pe vremea cand era in mare voga.

    • Si pe mine ma atrage mult tot ce e legat de Japonia si China, dar mai ales povestile despre imparatii lor. Iar daca au si un sambure de adevar (in cazul asta eu zic ca chiar mai mult), cu atat mai bine.
      Eu n-am citit Shogun, dar va trebui sa o fac, am auzit numai lucruri grozave despre carte.

  3. Clar, misogini exista si in Japonia, desi se presupune ca japonezii ar fi mai civilizati decat europenii sau americanii – mi se pare teribil de incorect ca o femeie sa-si piarda titlul nobiliar daca se casatoreste cu un ‘commoner’, pe cand un barbat …pff, normal ca e liber sa-si pastreze titlul. Hah. Inca o alta demonstratie la cat de incorecta e societatea umana.

    • Da…si-n plus, femeia care devina printesa nu are voie sa-si revada parintii, nu are voie sa aiba prieteni, aproape ca nu isi vede copilul (traditia spunea ca un copil la 3 ani este dat sa fie crescut de doamne de onoare – ultimele 2 printese nu au respectat asta, exact printesele care erau din “popor”).

      • Da, se comporta cu ea ca si cum n-ar putea sa-si creasca odrasla, ca si cum conditia de om simplu, din popor, reprezinta o boala ce poate fi transmisa descendentului. Doamne fereste sa fie decent si sa aiba principii sanatoase, provenite de la mama de conditie umila. 😐 Plus ca, asa cum ai spus si tu, “din popor” inseamna, in acest caz, sa ai un parinte foarte bogat si sa fii teribil de educata, dar sa-ti lipseasca titlul. Mi se pare cea mai mare prostie din lume chestia asta. 😐

        • Da…intr-un fel aveau ei dreptate sa se casatoreasca numai cu printi/printese, pentru ca uite, ultimele 2 printese, ce provin din popor, au suferit de depresii grave. Nu au reusit sa se adapteze la acea lume, la toate ritualurile si interdictiile., la acel stres constant ca daca nu nasti un baiat, vei fi responsabila de finalul casei imperiale.
          Este mult prea mult pentru ele.
          Le compatimesc sincer, nu m-as fi gandit niciodata ca a fi printesa inseamna asa ceva. Parca e o condamnare.

  4. Ola girl 🙂 uite pe ce mi-a picat mie ochisorii cind am intrat aici…ca sa vezi….mi’s o impatimita a culturii Japoneze, mai ales de prin carti 😉 vreeeauuu si eu carticiicaaa asta 🙁
    “ştiţi doar că ador cărţile a căror acţiune se desfăşoară în China/Japonia”…ma bucur sa gasesc un alt punct comun 🙂

    • Ma bucur ca-ti place si tie sa citesti despre cultura japoneza. Iti recomand cu caldura cartea, sigur o sa-ti placa.

    • Da. 🙂 Mi s-a parut cam ciudata dorinta autorului de a preciza ca totul e fictiune…cand e clar ca nu e.

  5. stiau ca imparatul are rol mai important ca un rege? 🙂 interesanta carte, nu stiam sa multe detalii despre monarhia lor…o trec pe lista de citit after 15 July 🙂

    • Nici eu nu stiam multe despre casa imperiala japoneza, in schimb am mai citit romane despre cea chineza. Am aflat lucruri interesante.

  6. am citit si eu cartea aceasta acum vreo 3 luni si mi-a placut la nebunie; mi-a ramas in minte : “de fapt nu existau alte asteptari de la noi decat faptul ca trebuia sa dam nastere pe tacute si in mod eficient unui mostenitor masculin la Tronul Crizantemei”

    • Ma bucur ca ti-a placut si tie. Se pare ca ai cumparat-o imediat ce a aparut, este destul de nou aparuta pe piata.

  7. Frumos post. Tocmai ce am terminat și eu cartea primită de curând de la o foarte bună prietenă. Mi-a plăcut – și chiar mă întrebam dacă cele consemnate au vreun sâmbure de adevăr. Postul tău a fost cum nu se poate de folositor pentru mine.

  8. Eu citesc cartea acum 😡 e gteniala.. imi place stilul in care scrie autorul si ma fascineaza dem mult cultura japoneza iar din cartea asta chiar am aflat multe. Alte coincidente ar fi data nuntii lui Haruko cu printul Shige: luna apriloie 1959. (împărăteasa Michiko s-a casatorit cu imparatul Akihito pe 10 aprilie 1959) si anul in care s-a nascut Haruko, anul cainelui 1934, la fel ca si imparateasa Michiko. Aaa.. si dupa nunta actualii monarhi ai Japoniei au fost plimbati cu o trasura de gala trasa de cai prin Tokyo în mijlocul a jumătate de milion de persoane. In carte nu avem exact numarul de oamenii care venisera sa ii vada pe cei doi miri, dar in rest totul e cam la fel.

    • Multumesc ptr completari Irina! Si mie mi-a placut foarte mult cartea si imi place si ca se regasesc f multe detalii din realitate, am aflat astfel multe despre viata monarhilor japonezi.

Leave a Reply to Mihaela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.