După 2 săptămâni, s-a încheiat concursul realizat în colaborare cu librăria online Libris.ro. Am ales câştigătorul cu ajutorul sistemului random.org – comentariul câştigator este cel cu numărul 19.
Felicitări A-Z, ai câştigat cartea Viaţa secretă a albinelor de Sue Monk Kidd! Te voi contacta în scurt timp pentru datele de contact.
P.S. Îmi voi rezerva câteva zile pentru a citi cu foarte mare atenție toate comentariile și voi reveni cu un post în care voi anunța câștigătorul ales de mine.
Am descoperit cărțile de Eric-Emmanuel Schmitt de vreo jumătate de an și de atunci nu ratez niciuna, am făcut tot posibil să mi le cumpăr pe toate, chiar dacă unele nu se găseau în magazine sau erau un pic scumpe pentru numărul de pagini pe care îl prezentau. Când mi s-a oferit șansa de a citi noul volum, “Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri“, de către Libris.ro, m-am bucurat tare mult, și le mulțumesc pe această cale.
Mi-a plăcut foarte mult titlul cărții pentru că mie chiar mi se par cărțile de Schmitt unele dintre cele mai frumoase cărți din lume. Bineînțeles, titlul nu a fost ales de autor pentru a-și autocaracteriza cartea, ci este numele uneia dintre cele 8 povestiri pe care le cuprinde. În alte țări cartea a purtat numele “Odette Toulemonde”, a 7-a povestire din carte.
Cele 8 povestiri, la fel ca și alte opere de-ale autorului, inspiră la optimism, fericire și iubire. Cărțile lui mă binedispun de fiecare dată, le citesc “dintr-o răsuflare”, fără să le pot lăsa deoparte. Nu sunt greu de citit, nici nu sunt multe pagini de parcurs, însă în nici un caz nu sunt cărți mediocre. Eu vă recomand să le citiți pe toate. Începeți cu “Oscar și Tanti Roz” și veți vedea că nu veți mai putea să vă opriți.
În ceea ce privește cartea prezentată azi, o să spun doar câteva cuvinte despre fiecare povestire în parte.
Wanda Winnipeg
O femeie bogată, care are toată lumea la picioarele ei, redescoperă un orășel în care a trăit în copilărie, atunci când nu avea decât speranțe și vise pentru un viitor mai bun. Aici îl regăsește pe cel care a învățat-o ce e dragostea trupească. El i-a făcut un cadou atunci când ea avea doar 16 ani, acum vine timpul ca ea să-l recompenseze pentru lecțiile oferite.
E o frumoasă zi cu ploaie
Helene nu reușește să fie mulțumită de nimic. Așa e felul ei de-a fi, nu iubește nimic, nu îi place și nu îi convine nimic. Ea doar îi suportă pe toți din jur, inclusiv pe Antoine. Antoine, care este complet diferit, care vede frumusețea naturii chiar și într-o zi mohorâtă cu ploaie. Îl iubește ea pe Antoine? Asta va afla doar după ce îl va pierde.
Intrusa
Mi-am dorit să citesc această carte imediat ce am văzut coperta. Asta e, dacă nu auzi nimic despre o carte sau dacă nu ţi-o recomandă nimeni, rolul de a te atrage pentru a descoperi conţinutul rămâne copertei. După ce m-am convins că este ceva care mi-ar place, am avut şi plăcuta surpriză să o primesc cadou de la librăria online Libris. Vă mulţumesc pentru profesionalismul, seriozitatea şi amabilitatea de care aţi dat dovadă de fiecare dată când am colaborat!
“Misterioasa dispariţie a Katharinei Linden” pare a fi, la prima vedere, o carte pentru copii. Eu însă nu aş recomanda-o copiilor sub 14-15 ani, pentru că subiectul cărţii este totuşi unul destul de dur.
Pia Kolvenbach, o fetiţă isteaţă de 10 ani, locuieşte într-un orăşel mic şi liniştit din Germania, Bad Munstereifel, alături de părinţii, bunica şi fratele ei. Viaţa ei se schimbă în momentul în care bunica ei îşi dă foc din greşeală, în Ajun de Crăciun, şi moare. Din acel moment Pia va deveni “fata a cărei bunică a explodat” iar colegii (şi foştii ei prieteni) vor începe să o evite, să râdă de ea, să o bârfească şi mai mult, să se teamă că se pot molipsi şi că pot şi ei exploda la rândul lor. Singurul care îi ia apărarea şi care doreşte să-i fie alături este StinkStefan, cel mai puţin popular copil din şcoală.
În scurt timp însă, micul orăşel este cutremurat de o nouă tragedie: Katharina Liden, o fetiţă de vârsta Piei, dispare. Ulterior dispar şi alţi copii. Nimeni nu ştie cum se poate întâmpla aşa ceva, cum pot dispărea copii dintr-un orăşel atât de mic (încât toată lumea se cunoaşte şi toţi ştiu…tot) şi liniştit.
Există un singur suspect. Dar nu sunt dovezi. Pia şi Stefan îşi doresc să afle adevărul, să afle ce s-au întâmplat cu acele fete. Sunt determinaţi mai ales de poveştile pe care amabilul bătrân Herr Schiller le povesteşte.
Pentru a afla deznodământul poveştii vă invit să citiţi cartea. Nu pot spune că m-a mirat identitatea răpitorului, mi-a trecut prin cap numele său încă de la începutul cărţii, dar la fel de repede am abandonat ideea. Aşa încât la final tot e surprinzător.
Acţiune, suspans, un pic de supranatural (prin poveştile spuse celor doi copii), de toate veţi avea parte în carte. Am fost încântată să descopăr mulţi termeni în germană, explicaţi la final într-un mic dicţionar (descoperit de mine după ce trecusem de jumătatea cărţii; bineînţeles că până atunci mă încăpăţânam să caut tot ce nu cunoşteam în dicţionar). Mi-am reamintit ceva termeni cu ocazia asta.
Vă invit să o citiţi şi voi, o găsiţi la un preţ foarte bun (reducere de 30% – acum la 25 lei) pe libris.ro.
Înainte de toate vreau să mulţumesc librăriei online Libris pentru că mi-au dăruit această carte, chiar mi-am dorit-o mult. Am văzut-o în urmă cu o lună pe rafturi şi mi-a rămas gândul la ea – ştiţi doar că ador cărţile a căror acţiune se desfăşoară în China/Japonia.
Autorul notează la începutul cărţii că romanul nu este unul istoric şi că deşi vieţile unor membri ai familiei imperiale japoneze au reprezentat surse de inspiraţie pentru subiect, personajele, întâmplările şi conversaţiile prezentate sunt produsul imaginaţiei sale. Concluzionează că romanul este de la început şi până la sfârşit ficţiune.
Surpriza a venit atunci când, după finalizarea romanului, am citit câte ceva despre unii membri ai familiei imperiale – foarte multe lucruri se aseamănă, aşa încât, deşi autorul cu siguranţă şi-a expus propria viziune a familiei imperiale şi a istoriei, putem spune că citim de fapt o biografie despre viaţa împărătesei Michiko, cu câteva elemente pe final despre prinţesa Masako.
În roman ni se vorbeşte despre viaţa tinerei Haruko, care va deveni prima împărăteasă a Japoniei de condiţie umilă (cel puţin după părerea casei imperiale – ea era totuşi fiica educată a preşedintelui celei mai mari fabrici de sake din ţară). Se căsătoreşte din iubire cu prinţul Shige, căsătorie care o va costa scump. Nu va mai putea păstra legătura cu părinţii săi, va fi mereu criticată de către doamna sa de onoare (care îi transmite părerea Împărătesei, mereu nemulţumită de comportamentul şi atitudinea lui Haruko), nu i se va permite o relaţie apropiată cu fiul său (care este înţărcat fără acordul ei), nu va mai putea avea prieteni. Viaţa închisă în palat, cu îndatoriri epuizante, o va duce în final la depresie şi la o răbufnire a trupului ei, marcată prin neputinţa de a mai vorbi.
Pentru restul poveştii, vă invit să citiţi cartea. O puteţi cumpăra de aici, la preţul de 37 lei.
La final, vreau să vă expun câteva asemănări cu realitatea, pe care le-am descoperit citind despre viaţa Împăratului Akihito, a împărătesei Michiko şi a prinţesei Masako.:
Lucru interesant şi adevărat (menţionat şi în carte):
Am bucuria de a lansa un nou concurs, de data aceasta în colaborare cu libraria online Libris.ro! Aveţi posibilitatea de a câştiga o carte grozavă – “Apă pentru elefanţi” de Sara Gruen.
Mie mi-a plăcut mult, am şi povestit despre ea aici. Mai mult, chiar în această perioadă poate fi văzut la cinematografe filmul realizat după carte.
Ce trebuie să faci?
1) Dă Like paginii de Facebook a blogului. Link aici.
Dacă nu ai cont de Facebook abonează-te prin email la postările blogului – caută căsuţa de abonare în coloana din dreapta.
2) Lasă un comentariu la acest articol în care să ne spui câteva lucruri despre ultima carte citită (impresiile tale, subiectul cărţii, ce ţi-a plăcut/nu ţi-a plăcut, s.a.). Şi menţionează şi numele cu care ai dat like/emailul cu care te-ai abonat.
Perioada concursului: 2 iunie – 16 iunie 2011 (inclusiv)
Câştigătorii vor fi aleşi de mine, prin tragere la sorţi (sistemul random.org).
Menţiuni:
Concursul este deschis participării tuturor persoanelor fizice cu domiciliul/reşedinţa în România.
Vă rog nu comentaţi ca Anonim şi cu adresă de email fictivă. Voi lua legătura cu câştigătorul în vederea trimiterii premiului, însă dacă nu reuşesc (emailul nu este cel corect, nu mi se răspunde, s.a.), va fi desemnat alt câştigător.
SUCCES!
Imi doream de ceva timp sa citesc aceasta carte de aceea vreau sa le multumesc celor de la Libris ca mi-au oferit sansa de a-mi indeplini aceasta curiozitate.
Cand am rasfoit-o prin magazine mi-am facut o cu totul alta impresie despre ea. Stiam ca este o carte amuzanta, dar credeam ca e mai ancorata in realitate si mai departe de stilul chick-lit. Nu este chiar chick-lit, este insa o comedie cu multe ironii si cred ca va fi mult mai apreciata de englezi sau de cei care cunosc foarte, foarte bine monarhia engleza.
Sa nu ma intelegeti gresit, mi-a placut cartea, este simpatica, se citeste rapid si usor si este perfecta pentru momentele de relaxare. Iti incita creativitatea destul de mult, este chiar greu de imaginat o regina si alti membri ai familiei regale saraci, stand la cozi pentru ajutoare materiale sau judecati pentru acuzatii marunte.
Un alt lucru la care nu ma asteptam este ca voi regasi printre personaje si pe Diana, Printesa Margaret sau pe Regina Mama, cele trei murind in 1997, 2002 si respectiv 1997. Am vazut apoi ca acest roman a fost scris tocmai in anul 1992, deci avem de-a face cu William si Harry copii mici, de 5-7 ani, cu o Diana si un Charles inca relativ indragostiti si cu o regina mai tanara.
La inceputul cartii ni se prezinta o scena cu Regina si cu Harris, cainele ei preferat, uitandu-se la televizor si asteptand rezultatele de la alegeri. In capitolul urmator aflam ca partidul republican a castigat alegerile si ca monarhia este abolita – Jack Barker devine prim ministru si ii trimite pe toti membrii familiei regale intr-un cartier foarte sarac, unde vor trai din pensii sau ajutoare sociale, vor trebui sa-si caute slujbe, nu vor mai avea servitori si nu vor mai avea nici un contact cu presa. (more…)