Am aflat despre Oscar si Tanti Roz de la Grapefruits. Spre rusinea mea nu mai auzisem pana acum nimic de aceasta carte sau de autor, si-mi pare rau pentru ca scrie tare frumos si iti deschide sufletul pentru compasiune, iubire si intelegere. De-abia astept sa citesc si alte carti din serie, precum Domnul Ibrahim si florile din Coran, Milarepa, Viata mea cu Mozart.
Probabil va intrebati cine este Oscar si mai ales cine e Tanti Roz. Eu initial m-am gandit la niste animalute sau la personaje de basm, asa ca am fost putin surprinsa sa aflu ca Oscar este un baietel de 10 ani care lupta cu cancerul iar Tanti Roz este una din asistentele din spital.
Oscar o indrageste pe Tanti Roz pentru ca este singura care spune lucrurilor pe nume. Desi stie ca moare, nu este tacuta, nu il minte, nu schimba subiectul si nici nu se uita cu mila la el. Il trateaza ca pe un baietel obisnuit, spre deosebire de doctorul ce il priveste cu vinovatie (pentru ca nu a reusit sa-l salveze) si parintii sai, care incerca sa sufere in tacere.
Oscar afla ca nu mai are decat 12 zile de trait – Tanti Roz ii ofera insa un alt mod de a privi lucrurile; cele 12 zile se transforma in 120 de ani; fiecare zi – 10 ani. Asa Oscar va trai si adolescenta si maturitatea, ba chiar si batranetea. Se indragosteste de o alta pacienta din spital, Peggy Blue, se casatoreste cu ea, ii cunoaste familia, o adopta pe Tanti Roz si reuseste chiar sa-i inteleaga pe parintii lui si sa petreaca clipe placute cu ei, ca inainte sa se imbolnaveasca.
Oscar si Tanti Roz este o poveste emotionanta despre viata, moarte si iubire. Va va smulge cateva lacrimi la sfarsit, insa va va darui un pic mai multa dorinta de a trai. Viata este un dar nepretuit si trebuie sa o acceptam asa cum este. Daca suntem bolnavi nu inseamna ca boala ne caracterizeaza. Daca trecem prin tragedii nu inseamna ca ele ne definesc. Noi singuri putem face viata frumoasa, nu trebuie sa ne asteptam sa fie asa de la sine.
Am selectat din carte cateva fragmente care mi-au placut.
” – Si despre ce-ai vrea sa-i scriu?
– Despre orice. Despre gandurile tale, acelea pe care nu le spui nimanui, care devin apasatoare, prind radacina, te impovareaza, te imobilizeaza; acelea care, luand locul ideilor innoitoare, te paralizeaza macinandu-te pe dinauntru. Daca nu vorbesti si doar le tii in tine, ai sa te transformi in groapa de gunoi a gandurilor vechi si rau mirositoare. “
“Uraste-i tare. O bucata de vreme ai sa tot rozi la osul asta. Si, dupa ce-ai sa-l ispravesti, ai sa-ti dai seama ca nu merita.”
“Pai daca-mi pierd timpul cu ce cred toti tampitii, cand sa mai gasesc vreme sa aflu ce gandesc oamenii destepti?”
“- Numai ca ceea ce ti-a scapat din vedere e faptul ca toata lumea moare.
– Da, numai ca eu, inaintea tuturor.
– Tu inaintea tuturor. Dar oare asta iti da toate drepturile? Chiar si pe acela de a nu te gandi la ceailalti?”
“Numai Dumnezeu are voie sa ma trezeasca.”
Va recomand cu mare drag Oscar si Tanti Roz; se citeste intr-o ora, doua, nu are decat 110 pagini, va va fi usor sa o parcurgeti. O puteti cumpara de pe site-ul Humanitas/librarii cu 14.4 lei sau o puteti citi online, de pe scribd. Eu acum mi-as dori tare mult sa merg la piesa de teatru realizata dupa carte insa din pacate nu se joaca in Iasi in acest moment.
Si pe mine m-a impresionat aceasta carticica, si imi pare bine ca am avut ocazia sa o citesc…am avut de invatat din ea si am ramas cu multe dupa ce am terminat-o.Cred ca citatul care m-a impresionat cel mai mult este cel de la sfarsit , desi toate acele scrisori te fac sa iti imaginezi multe, sa-ti pui intrebari asupra multor chestiuni…
Corina, ultimul citat chiar m-a pus pe ganduri. Mi-au placut in schimb toate pe care le-am postat aici, m-am regasit in multe si m-au facut sa vad un alt punct de vedere, sa inteleg anumite lucruri. Am cautat pe scribd si celelalte carti dar nu le-am gasit. 🙁 Cred ca le voi cumpara, multe costa 10-14 lei in librarii, deci destul de decent.
Eu nu am citit-o dar se joaca in Bucuresti la Teatrul Bulandra si incerc de peste un an sa ma duc la piesa. Tot timpul e sold out. Poate intr-un final am sa reusesc sa prind bilete. 🙂
Anca: nu ma mir ca nu se gasesc bilete….Ce-as vrea sa se joace si in Iasi… 🙁
Da oricum au si actori buni: Oana Pellea si Marius Manole..deci cred ca si asta e unul dintre motive.
Anca: Da, cu siguranta. De curiozitate, biletul e scump? Peste 15, 20 lei? Sau nu stii?
Pai au mai multe categorii de bilete si cel mai ieftin e 15 lei .
Anca: Am inteles, multumesc. Te-am intrebat pentru ca urmeaza sa facem si noi un eveniment (in cadrul facultatii) si ne gandeam la preturi pentru bilete. Bine, in cazul acesta e un pic diferit – e o piesa deosebita, cu actori foarte cunoscuti, in bucuresti, e normal sa fie mai scump.
A, pai de exemplu la Teatrul National au bilete si la 6 lei, dar sunt la balcon, foarte departe si nu se vede bine, chiar daca sunt la piese bune, cu actori cunoscuti. Aici multe teatre stabilesc preturile in functie de locuri, cat de bine sau rau se vede de acolo.
Anca: In Iasi biletele sunt cam la 15 lei, cu reduceri uneori chiar si de 50% pentru studenti.
Multumesc ptr informatii!
Offtopic: Ai vazut articolul Corinei? http://celetreipuncte.wordpress.com/2011/03/16/cercelusi/ 😛 😛
Nu l-am vazut. Merci frumos ca mi l-ai aratat! 🙂
Eu am citit despre ea acum câteva luni bune pe blogul Biancăi (bialog) şi am tras-o de pe scribd. N-am apucat încă să o citesc.
Anca, incearca sa o citesti cand ai putin timp liber. Chiar sunt curioasa ce parere ai.
“Despre orice. Despre gandurile tale, acelea pe care nu le spui nimanui, care devin apasatoare, prind radacina, te impovareaza, te imobilizeaza; acelea care, luand locul ideilor innoitoare, te paralizeaza macinandu-te pe dinauntru. Daca nu vorbesti si doar le tii in tine, ai sa te transformi in groapa de gunoi a gandurilor vechi si rau mirositoare. “
Cred ca un blog personal asa ceva ar trebui sa contina, astfel de ganduri…ar trebui privit ca un loc al eliberarii, al descarcarii. Dar in acest caz ar mai suscinta interesul cuiva?
Nice, si eu m-am gandit la acest lucru…Nu stiu cat de interesante ar fi pentru altii gandurile mele, fiecare avem problemele noastre, ma gandesc ca poate intri pe bloguri ca sa te relaxezi, nu ca sa te impovarezi cu grijile altuia. Cel putin, nu in fiecare zi.
Eu nu am scris lucruri foarte personale pe blog dar nu din acest motiv, ci deoarece parca nu pot sa ma descarc aici, de fata cu atatea persoane. Prefer sa le scriu in jurnal sau sa i le povestesc celei mai bune prietene. M-as simti complet dezgolita daca as dezvalui aici toate gandurile mele.
Am citit-o si eu anul trecut si mi s-a parut absolut superba si induiosatoare in acelasi timp, dar atata de trista. Sincera sa fiu chiar m-a facut sa plang la final 🙂 si cat de frumos este scrisa!
Simona, si eu am plans putin la sfarsit. 😛
Mă bucur tare mult că ţi-a plăcut şi ai împărtăşit, la rândul tău, sursa şi bucuria lecturii cu alţii.
Multumesc Grapefruits pentru ca ne-ai adus aceasta carte in cale. 🙂 Nu cred ca as fi ajuns sa o citesc daca nu citeam articolul tau. Sper sa ne mai aduci la cunostinta si alte carti deosebite.
Iti multumesc pentru recomandare, am inceput sa citesc cartea la lucru, dar azi am reluat si tocmai am terminat-o. Acum astept programul de pe luna aprilie de la Radu Stanca pentru ca din pacate vineri s-a jucat piesa si eu am aflat acum :(.
Ah, ce-as merge si eu la piesa. Sper sa ajunga si la Iasi…
E tare induiosatoare carte. Azi am citit-o si eu si acum am dat un search sa vad cine a mai citit-o.
Asa e, mi-a placut foarte mult. Ea mi-a trezit apetitul pentru cartile lui Eric-Emmanuel Schmitt.