M-am hotarat la un nume de domeniu si anume mihaelaanghel.com. Stiu, este lung, este .com, etc, dar e numele meu, suna mai profesionist, il voi putea folosi si in viitor daca o sa doresc sa ma promovez. Voi da mai multe detalii despre povestea acestei achizitii in momentul cand voi face mutarea.
Va prezint noua mea carte de vizita 😛 Arata tare bine, aceasta deoarece nu am facut-o eu 🙂
In curand voi face angajari la aceasta firma, asa ca daca doriti puteti sa-mi trimiteti cv-uri de pe acum. Singurele conditii deocamdata e sa fiti din Iasi si sa puteti lucra de la ora 10 pana la ora 18 (poate chiar si peste program). Mai multe detalii despre job voi da la momentul potrivit.
Citeste in continuare: Date de contact si posibilitati de angajare
Am trait s-o vad si pe asta : studente la master care nu stiu sa scrie. Ne-am grupat (pentru un mic proiect) 2 foste studente ECTS (printre care si eu), 2 foste studente Marketing, o fosta studenta de la Litere si una de la Comunicare. Studenta de la Marketing a scris pe foaie in loc de P.R. – PIAR (Vezi Marius, tu care laudai aceasta specializare si spuneai ca nu se compara cu ECTS-ul…nu stiu cat de grea a fost facultatea pentru acele fete de nu stiu sa scrie niste chestii simple) iar studenta de la Comunicare a scris pic nick (vroia sa scrie picnic si cand am corectat-o, m-a intrebat daca stiu sigur ca e gresit). Nu am avut inca ocazia sa cunosc si alti colegi – sper totusi sa nu mai fie surprize de acest gen.
Citind articolul lui Marius mi-am amintit de ce nu dau eu bani cerşetorilor şi nu e din cauză că am realizat că nu au nevoie de aceşti bani, ci din cauză că sunt păţită. M-am gândit să vă povestesc şi vouă întâmplările cu diferiţi cerşetori, preluând tipologia realizată de Marius.
1. Ţiganca cu ghicitul – Eram în parc cu o prietenă, aveam cam 16 ani pe atunci şi vorbeam noi liniştite, când am fost întrerupte de o ţigancă. A început tipa să ţipe pe acolo că ne ghiceşte, ca să-i dăm un ban şi tot aşa. Prietena mea, mai mult ca să scape de ea, i-a întins o bancnotă de 5000 lei (cred că era contravaloarea cam a 5-10 lei de acum). A luat ţiganca banii, a mai murmurat vreo 3 cuvinte după care a zis să-i mai dăm încă o bancnotă, că să poată ghici mai bine. Prietena mea s-a cam speriat şi nici acum nu ştiu de ce i-a mai întins o bancnotă, tot de 5000 lei. Bineînţeles că ţiganca nu s-a liniştit, a mai cerut o bancnotă iar noi când am vrut să plecăm, a întins mâna şi i-a rupt un fir de păr prietenei mele. Noi, superstiţioase, ne-am speriat şi mai tare, am plecat de acolo şi am promis că o să ne ferim de acum de astfel de persoane. Şi acum văd că tipele astea cu ghicitul nu se lasă aşa de uşor, chiar dacă îi zici să plece, tot te urmăreşte.
2. Fetiţa cu iconiţele religioase – Când eram mică eram eu tare generoasă. Îmi murise bunicul de curând şi în orice bătrân de pe stradă îl vedeam pe el şi le ofeream toţi banii mei de bomboane. Pe la vreo 10 ani a venit o fetiţă (mai mică ca mine) cu nişte iconiţe la mine. Am făcut greşeala de a lua una şi am întrebat-o cât costă. Credeam că e ieftin, ceva în genul a 1 leu de acum, dar fetiţa mi-a cerut o sumă cam de 5-10 lei. Am rămas eu surprinsă, dar în naivitatea mea am zis să cumpăr iconiţa. Am scos portofelul, am scos mai multe bancnote de acolo ca să aleg cât trebuia să dau însă acea fetiţă drăgălaşă a întins mâna şi a dat să-mi smulgă toate bancnotele din mână (şi aveam ceva). Nu m-am lăsat nici eu mai prejos şi am ţinut de bancnotele alea (mă mir că nu s-au rupt, că erau din hârtie atunci) şi n-a reuşit să fugă cu nimic. Dar iarăşi m-am învăţat minte să mai dau bani la cerşetori.
S-a afisat si orarul pentru mastere si sunt foarte incantata de absolut tot. Mai multe seminarii le voi face cu profesorul Stefan Prutianu, cel care m-a indrumat si pentru licenta, si sunt sigura ca voi avea multe de invatat si nici nu imi permit sa lipsesc, mai ales ca l-am cunoscut cat am studiat pentru licenta si mi-ar fi tare jena sa-l dezamagesc cu ceva. De asemenea vad ca voi face un seminar si cu Adrian Monoranu, pe care deocamdata l-am cunoscut doar prin blogul sau si putin pe contul pe facebook. 🙂
In afara de profesori, sunt multumita si de orele de studiu – toate dupa 4, deci pot lucra linistita. Obiectele? Alta veste buna. Voi face Publicitate si Tehnici de negociere. Suna atat de interesant!
Cum poti cataloga o persoana ca fiind buna sau rea? Cu totii facem greseli, dar este o diferenta cand esti constient ca gresesti ceva si cu toate acestea tot faci si atunci cand nu iti dai seama ca gresesti si regreti amarnic cand observi consecintele. Multi ne mintim atunci cand gresim, incercam sa minimizam implicarea noastra in ceea ce facem, sa dam vina pe altii…nu e nimeni vinovat si nimeni nu te impinge sa faci ceva – e alegerea facuta de tine si de aceea consecintele le vei suporta doar tu.
Ziua a inceput bine, de fapt mai bine ca niciodata pentru blog. 85 vizitatori unici pana la ora 10.30…record. 🙂 Nu stiu ce s-a intamplat, dar eu ma bucur.
M-am intors! 🙂 Incerc sa-mi fac timp azi pentru macar un post nou, ca nu a mai aparut nimic pe blog de o saptamana. Un record, dar nu in sensul bun.
La mare a fost foarte frumos, am prins soare in fiecare zi, desi a fost sfarsitul lui august. Au fost chiar si valuri, de 3 ani tot incercam sa prindem valuri. Am mancat bine, ne-am plimbat peste tot (Constanta si absolut toate statiunile), am fost si la Class One Romanian Grand Prix (am sa pun niste poze zilele acestea), ne-am bronzat. In mai putine cuvinte a fost o vacanta superba, binemeritata dupa evenimentele prin care am trecut.
In seara asta, daca totul merge conform planului, plec la mare…Din pacate nu am avut timp sa pregatesc cateva posturi pentru saptamana aceasta, incerc in seara asta poate reusesc sa scriu ceva, sa nu las blogul total descoperit. 🙂 Mai am atat de multe lucruri de facut…incat nu stiu cand voi avea timp…
Saptamana asta imi doresc sa ma relaxez, sa mai uit de probleme si sa ma pregatesc pentru toamna, cand voi incepe un nou serviciu + masterul + cursurile de germana (sper sa reusesc sa ma tin si de astea).