Am avut mai multa treaba azi asa ca n-am avut timp sa mai scriu articole (insa voi scrie deseara). Am prezentat un proiect despre Bruges (Belgia) si am luat 10. 😛 Am fost si m-am chinuit sa pun mocheta (eu mai mult am stat si am citit “Dansatoarea de Kabuki” decat am lucrat cu adevarat). Cred ca si maine voi face acelasi lucru (mai avem o camera)…dar se merita.
Acum trebuie sa plec spre alt curs…unde sper ca in sfarsit sa mi se dea o tema de proiect.
Ma enerveaza cumplit persoanele care la scoala, facultate sau serviciu, se baga in seama complet aiurea. In general femeile fac asta…daca profesorul sau seful e barbat si mai bine…au la cine sa se prostitueze pentru o nota mai mare sau cine stie…o relatie cu seful. Probabil in liceu sau facultate fetele care fac astea se pregatesc pentru proba cea mare din viata…sa puna mana pe seful lor, sa-l desparta de familie si sa fie fericite folosind banii lui.
Un exemplu ni l-a dat chiar profesoara de azi. A zis ca o studenta la intrebarea ei: ce este o structura organizatorica? (si la obiectul Gestiune hoteliera) a raspuns (neintrebata, s-a gandit ea sa spuna orice ii trece prin cap): cuprinsul la o lucrare. Cat de prost poti sa fii sa spui asa ceva? Daca nu stii, taci din gura. Nu trebuie sa spui tot ce iti trece prin cap, poate, poate nimeresti.
Si nu e un caz singular…la facultate se intalneste des acest tip de comportament. Pupa-l in fund pe profesor, flirteaza cu el, vorbeste cu el orice care nu este legat de ora si poate poate iti da o nota mai mare. Cel mai rau imi pare de studentii care vin de la sute de km departare pentru ca sa invete la o facultate mai buna si care sunt dezavantajati. Au note mai mari in final(asta deoarece evaluarea pe parcurs conteaza de obicei 50% iar examenul tot 50%), dar nu primesc o diploma sau carti (mai nou se dau niste premii pentru cei mai buni studenti – in timpul anului) sau macar admiratia profesorului pentru cat au invatat, si sufera…sufera pentru ca au muncit enorm, stau in niste conditii mizere la camin, fara bani, fara familie sau prieteni alaturi.
Am primit azi in posta 2 scrisori, una pentru mine (o factura Orange) si una pentru mama mea.
Avand permisiunea ei, i-am deschis plicul pentru a verifica daca este ceva important sau doar o reclama. Era o invitatie de la Camera Auditorilor Financiari la un seminar. Problema este data la care ei sustin ca se tine seminarul: 21 februarie 2009 (data este chiar ingrosata, ca sa o vezi bine). Intai m-am gandit ca cei de la Posta au trimis iar scrisorile cu o luna mai tarziu, dar citind mai departe (si vazand si data de pe plic), m-am convins ca cei de la CAFR au facut o mica eroare. Trebuie sa confirmi participarea pana pe 17.03 daca vrei sa participi la seminarul de pe 21.02. Inteleg ca se mai fac greseli, dar in acest caz mi se pare inadmisibil. Era asa greu de verificat aceasta scrisoare, inainte de a o trimite la zeci (poate sute) de auditori financiari? Iar domnul profesor universitar care a semnat aceasta scrisoare…putea verifica ce semneaza. Ca sa nu mai spun ca invitatia are exact 4 paragrafe, destul de scurte.
Poate nu intelegeti de ce este atat de important…cum ar fi ca pe o invitatie la nunta sa fie scrisa alta data? Ar mai veni cineva la acea nunta? O simpla verificare nu costa pe nimeni nimic.
Nu ma asteptam ca aceasta zi sa fie atat de placuta. A inceput cu un superb buchet de trandafiri la miezul noptii, plimbari prin oras, primirea unui alt cadou extraordinar, de data asta de la tata, si a continuat cu o iesire in oras cu mama, sora si nepoata mea (ne-am sarbatorit :P). Acum mananc sfinti si ma pregatesc sa ma uit la un film, dupa care ma voi apuca de chestionarul pentru licenta. 🙂
Perfect day…
I’m happy because…
I have the best boyfriend in the world! 🙂
Si le-am primit si la 12 noaptea ieri. 😛
Cum poate o femeie de succes ca Rihanna sa continue o relatie cu un om care a batut-o in asemenea hal? Cum poti sa uiti si sa ierti ca te-a amenintat cu moartea, ca ti-a dat nu stiu cati pumni si te-a lasat eventual si cu rani care o sa-ti aminteasca de acest eveniment toata viata?
Un om ca acesta nu se schimba niciodata, daca te-a lovit acum, fii sigura ca o sa te loveasca si in viitor.
Daca ati patit si voi astfel de lucruri, nu continuati asa. Cereti ajutor si plecati de langa monstrii ca astia.
Doar un paragraf din articol, daca nu aveti rabdare sa-l cititi pe tot:
“Brown held Robyn F close to him and bit her on her left hear. She was able to feel the vehicle swerving from right to left as Brown sped away. He stopped the vehicle in front of [address] and Robyn F turned off the car removed the key from inignition and sat on it. Brown did not know what she did with the key and began punching her in the face and arms. Brown began applying pressure to Robyn F left and right carotid arteries causing her to be unable to breath. She began to lose consciousness. She reached up with her left hand and began to attempting to gauge his eyes in attempt to flee herself. Brown bit her left ring and middle fingers and released her. While brown continued to punch her she turned around a place her back to against the passenger door. She brought her knees to her chest and placed her feet against Brown,s body and began pushing him away.”
Nu vreau sa pun imaginea cu Rihanna, care a circulat pe internet si a aparut in toate ziarele. Si sper sa nu fie adevarat ca s-a maritat cu omul asta…ar fi prea ingrozitor. Rihanna reprezinta un model pentru tinerele fete si nu trebuie sa transmita mai departe un mesaj gresit.
Inca o zi a mai trecut…o zi obositoare, multe ore la facultate, treaba prin oras… Iar acum seara, ca sa ma relaxez, voi face o prajitura, si anume Triunghiuri cu ciocolata si mere. Pare delicioasa, sper sa-mi iasa si mie bine.:)
Va invit sa incercati si alte retete de pe acest blog, al Isabelei. Par foarte gustoase.
In timpul constructiilor pentru marirea mall-ului din Iasi, in parcarea laterala s-au strans mici pietricele. Ma asteptam ca din octombrie pana acum sa se gaseasca timp pentru strangerea acelor mici, dar multe, pietricele. Mai ales ca a fost si iarna, a nins, a inghetat…iar pietricelele te ajutau si mai mult sa aluneci.
Azi am parcat iarasi acolo. Sambata, aglomerat…pietricelele ca intotdeauna, la datorie. Te ajuta sa aluneci foarte bine. Doamne fereste sa pui vreo frana pe acolo ca te duci fie in masina din fata sau in vreo masina parcata pe o parte.
Asta e una…cand am coborat din masina au venit alte probleme. Purtam tocuri si incercam sa ocolesc sutele de pietricele de pe jos. Cum nu poti, trebuie sa calci pe ele. Insa e cam greu cu tocuri.
Ii invit pe cei care se ocupa de administrarea parcarii sa isi puna o pereche de pantofi cu toc si sa incerce sa mearga pe acolo, sa vad daca se descurca. Stiu ca parcarea e fara plata si nu au vreo obligatie sa o pastreze curata sau sa aiba grija de masinile parcate acolo, totusi din respect pentru clientii Iulius Mall ar putea sa faca un efort.
Zilele astea numai la licenta ma gandesc. 🙂 A trecut de mult momentul in care ar fi trebuit sa ma apuc de lucru si nu mai am foarte mult pana cand trebuie sa i-o prezint profesorului.
Cu toate acestea nu consider lucrarea de licenta o corvoada. Am avut grija sa-mi aleg o tema care ma intereseaza, despre care stiu ce sa scriu si unde sunt indrumata si de unul dintre cei mai buni profesori din universitate. Nu mi-am ales profesorul dintre cei cu care am facut la clasa si despre care stiam ca este “dragut” sau “permisiv”. Mi-am ales un profesor despre care auzisem multe, care a reusit sa faca ceva in viata lui si care este si un bun practician.
Tema mea este interesanta si deoarece la prezentare conteaza numai partea practica pot spune ca sunt avantajata aici. Nu am multa teorie de scris si lucrarea imi permite sa fiu creativa, sa vin cu ideile mele si nu numai sa prezint un fapt. De aceea nici nu concep ideea de a copia lucrarea din anii trecuti sau de a o cumpara. Cel mai rau mi se pare sa iti cumperi lucrarea de licenta.
Inteleg foarte bine cum e sa lucrezi, sa nu ai timp sa mergi la toate cursurile si seminariile, poate chiar sa nu ai timp sa inveti pentru toate examenele. Dar nimic nu te impiedica sa-ti alegi o tema de licenta care sa-ti placa si care chiar se potriveste cu ce faci tu la lucru sau cu un lucru care te pasioneaza. Asa iti va fi mult mai usor s-o scrii. Nu as risca 3 ani de facultate pentru ca mi-e lene sa lucrez o saptamana sau doua la o lucrare. Pentru ca acum, cand ti se permite sa vii si cu o lucrare de 40 de pagini, mai mult de o saptamana de lucru intens nu iti ocupa. Si macar stii ca ai facut ceva in facultatea aia.
In final urez tuturor succes si spor la cercetare. 😛
O comentatoare suparata mi-a reprosat ca sunt fandosita ca ma deranjeaza comportamentul unor clienti din supermarketuri.
Asa ca stau si ma intreb…am ajuns sa consideram bunul simt si gradul de civilizatie o fandoseala? Adica daca eu imi doresc ca un om sa se poarte corespunzator cu mine, sa nu ma impinga, sa nu se uite la codul pe care il tastez, sa nu imi sara in fata la coada, sa nu ma injure pe strada, etc inseamna ca sunt fandosita? Deci de exemplu austriecii (unii dintre cei mai civilizati oameni din Europa) sunt un popor de fandositi.
Sfatul domnisoarei probabil este sa ma obisnuiesc cu acest comportament, sa fiu de acord cu el, ba mai mult…sa fac si eu la fel. Da draga domnisoara! De acum iti promit ca in supermarketuri o sa ma imping in oameni si o sa ma uit insistent cand isi tasteaza codul (cine stie, poate ma aleg si eu cu ceva) si asa nu o sa mai fiu fandosita!
Mai era suparata ca am zis ca cei din familii intelectuale sau cu pregatire mai buna se comporta altfel. Pai asa si este. Nu trebuie sa fii neaparat dintr-o familie de intelectuali, dar daca te chinui tu si citesti niste carti iti garantez ca altfel te vei purta in societate. Nici nu trebuie sa ai bani de carti, te duci frumusel la biblioteca. Nu zic ca nu sunt si exceptii, sunt oameni simpli de la tara care se comporta mai bine ca multi oraseni.
Drept concluzie, ma scuzi ca sunt fandosita dar cred ca voi ramane asa. In continuare voi avea pretentia de la cei din jur sa se comporte civilizat. Deoarece daca eu le dau tot respectul cuvenit, astept si ei sa faca la fel.