De mic copil am fost invatata de parintii mei sa imi doresc sa invat, sa obtin cat mai mult. De aceea copilaria mea s-a desfasurat in jurul cartilor si a matematicii si nu o spun cu regret, deoarece acea copilarie m-a facut sa ajung asa cum sunt acum.
La 10 ani, in afara de temele de la scoala, aveam si teme suplimentare, pentru meditatii. Veneam de la scoala la 1, mancam, dormeam, iar de la 4 la 10 seara invatam. Weekendurile nu erau numai pentru joaca si distractie ci erau cele 2 zile libere pentru meditatii. Sambata aveam matematica de la 9 dimineata la 1 la pranz iar duminica informatica, limba romana sau biologie (cand invatam pentru bac aveam si cate 2 in aceeasi zi). Nici cand eram bolnava nu renuntam la invatat. Nu pot sa uit cum odata, dupa ce statusem o saptamana la pat cu gripa si temperatura de 39 si ceva, am ales sa merg la meditatie la limba romana, asa slabita cum eram. Profesoara de romana a apreciat mult acel gest de-al meu, acea ambitie de a invata si de a incerca sa fiu cea mai buna.
Am avut oportunitatea sa-mi pot permite profesori care sa ma mediteze la orice obiect mi-am dorit. Nu erau profesori de la scoala, nu doream sa apara probleme. Acesti profesori mi-au ramas in suflet, i-am iubit si m-au iubit. Ajunsesera sa se destainuiasca in fata mea, sa imi ofere sfaturi si incercau sa-l convinga pe tatal meu sa ma lase sa dau la Litere/Medicina, deoarece, ziceau ei, sunt talentata in acel domeniu. La Litere oricum n-as fi vrut eu iar la Medicina (un vechi vis de-al meu) nu mi-as fi permis. Nu pot sa-i oblig pe parintii mei sa ma intretina pana la 30 de ani, pentru ca eu am de invatat si dupa ce invat atata amar de ani primesc un salariu minim pe economie.
Datorita acelor profesori am reusit sa am mereu note foarte bune, sa particip la olimpiade la Matematica, Engleza, Romana, Istorie, Fizica. Si datorita acelor profesori am iubit acest proces de invatare si am zis ca daca tot am muncit atat de mult in copilaria si in adolescenta mea, de ce m-as opri acum? De ce n-as reusi sa fac acum tot ceea ce pot?
De aceea vreau sa urmez si doctoratul, dupa ce termin anul viitor masterul. Daca voi putea sa invat, daca voi lua examenul de doctorat, atunci nimic nu ma va opri sa devin doctor in Marketing sau in Management.
De ce sa las pe mai tarziu ceea ce pot sa fac acum, cat sunt inca tanara si nu am foarte multe responsabilitati? Da, am un job, poate atunci voi avea altul, care sa ceara mai mult de la mine. Dar nu am copii, responsabilitatile in casa le impart cu iubitul meu, nu am nimic care sa ma opreasca. Am inceput de cateva luni sa castig un salariu mediu pe economie fara nici un ajutor din partea parintilor si imi place mult sa lucrez, dar stiu de ce sunt capabila si de aceea sunt sigura ca pot jongla cu cariera si studiile. Si cine stie, poate in viitor va urma si o cariera de profesor la universitate.
Mai mult, atunci cand il vad pe tatal meu care la 55 de ani tot incearca sa-si dea doctoratul in Managementul Resurselor Umane si nu reuseste, sunt si mai determinata sa fac acest pas acum.
Mai am inca un an de master si in acest an voi alege domeniul de doctorat. Intr-un fel as alege Managementul, ca sa am tripla specializare, dar Marketingul este mai aproape de inima mea si as lucra cu profesori pe care ii indragesc mult. Insa aceste decizii le las pentru anul viitor.
Deocamdata continui sa visez. 🙂
Sursa poza: De pe contul de Facebook al Tomatei cu Scufita. Mi s-a parut foarte potrivita poza cu acest articol. 😛
