Primele zile de mai

window-755994_640Afară vremea este mai caldă, totul este înflorit, pe stradă văd cupluri plimbându-se de mână, părinţi cu cărucioare sport în care se relaxează bebeluşi zâmbitori, şi tot ce-mi doresc să fac este să stau pe o pătură şi să citesc.

Primele zile de mai, primele zile cu bujori, primele zile după scurta vacanţă de Paşte. Şi eu ce fac?

Am citit o carte despre Cernobîl. Am terminat-o aseară şi n-am putut să nu observ asemănări între încercările de atunci de muşamalizare a întregii tragedii şi scandalul dezinfectanţilor.

Au asfaltat aleea din faţa blocurilor din zona în care locuiesc. Este prima dată când fac asta, cel puţin din ultimii 10 ani. Se vede că vin alegerile. Dalele de dinainte erau un adevărat pericol public, pentru că nu erau în linie, era una mai sus, alta mai jos, o adevărată aventură dacă mergi pe ele cu tocuri. Sau dacă eşti om în vârstă, aşa cum sunt majoritatea locuitorilor din zonă.

(more…)

Paşte + 1 mai

easter-1217473_640Anul acesta întâmplarea a făcut ca Paştele şi 1 mai să coincidă, aşa încât noi toţi am avut parte de mai puţine zile libere. Dintre acestea cea mai memorabilă a fost cea petrecută în familie. Exact cum mi-am imaginat, printre carucioare copii, jucarii, la mama acasă, cu familia aproape în formulă completă, cu bunătăţi pe masă şi pauză de la dietă.

1 mai – din fericire am avut parte de o zi frumoasă, aşa încât am putut lua masa cu familia în aer liber. Am înlocuit clasicul grătar cu ficăţei la cuptor înveliţi în bacon (cererea mea specială), salată boeuf, sarmale făcute de cumnatul meu, pască cu smântână, ciocolată şi brânză şi 2 guri de cozonac. După masă ar fi trebuit să jucăm nişte Catan, dar am renunţat până la urmă. Lipsa de chef, copiii care cereau atenţie, pofta mea de somn, toate ne-au împins să amânăm jocul pentru altă ocazie. Am stat şi-am lenevit pe fotoliile din curte, ne-am uitat la copii cum se jucau cu lego sau cu cărucioare, cumpărate de “iepuraş” de la Noriel, am făcut poze şi-am mai vorbit între noi, de nimicuri de zi cu zi.

2 mai – mi-era poftă de mici, aşa încât am organizat rapid un grătar în curte, alături de prietenii noştri. Prieteni care au făcut cam toată treaba, noi am stat şi ne-am bucurat de rezultatele muncii lor – friptură de porc şi mici delicioşi, alături de cartofi la cuptor. Iar la desert nişte pască cu brânză şi ciocolată, cadou de la mama. Am avut iarăşi noroc de vreme bună, e o plăcere să petreci aceste zile de mai în aer liber, în parfumul florilor de cireş sau de gutui.

3 mai – o zi cam plictisitoare pentru că toţi cei dragi s-au întors la muncă. Am petrecut-o singură, m-am relaxat uitându-mă la seriale, citind, documentandu-mă, iar seara m-a scos sora mea în oraş, la cinema. Nu mai fusesem la film de vreun an, dacă nu mai mult. Am văzut The Boss cu Melissa McCarthy, o comedie rezonabilă, bună de o ieşire cu fetele.

Şi cam aşa mi-am petrecut zilele libere. Singurele regrete? Mi-aş fi dorit să am mai mult chef de scris, să reuşesc să mă văd şi cu prietena mea şi să petrec şi mai mult timp cu cei dragi. Ah, şi să mănânc mai puţin dulce! 🙂

Voi cum v-aţi petrecut vacanţa? Sper că n-aţi uitat de voi, sper că v-aţi relaxat şi aţi început noua lună de muncă cu forţe proaspete.

Câteva gânduri de Paşte

easter-egg-1237424_640

Vreau să vă reamintesc că Paştele nu înseamnă doar:

  • curăţenie generală
  • stat în bucătărie şi gătit tot felul de mâncăruri, de la ouă, cozonac şi sarmale, până la drob şi fripturi
  • vizite la toate rudele, de la părinţii tăi, ai lui, bunicii tăi de pe mamă şi de pe tată, bunicii lui de pe mamă şi de pe tată, naşi de căsătorie, naşi de botez, mătuşi, unchi şi verişori
  • mâncat dincolo de saturaţie + pastilele aferente ca să-ţi treacă durerea şi să mănânci şi mai mult

Mai degrabă încercaţi să faceţi cu moderaţie activităţile de mai sus, fără să vă fie teamă că supăraţi pe unii sau pe alţii, şi amintiţi-vă că Paştele este o vacanţă a voastră, un moment de respiro, câteva zile în care:

  • dormiţi, fără să aveţi grijă că trebuie să vă treziţi cel târziu la 7-8 dimineaţa
  • citiţi, scrieţi, desenaţi, cântaţi, dansaţi sau orice altă activitate creativă vă este la suflet
  • petreceţi clipe cu partenerul, doar voi 2, fără stres, fără discuţii despre serviciu, despre bani, despre tot felul de alte griji
  • călătoriţi, dacă aveţi posibilitatea

Asta vă doresc de Paşte, clipe liniştite, plăcute şi cel mai important, nu uitaţi de voi! Paşte Fericit!

Albena, Nisipuri sau Sunny Beach?

DSC07194Aproape în fiecare zi mă sună câte o prietenă să discute cu mine despre planuri de vacanţă. În ce staţiune să meargă, ce hotel să aleagă, sunt atracţii pentru copii, preţurile sunt decente?

Eu încă n-am început să mă gândesc la asta, dar când sunt întrebată, ştiu ce să recomand. În ultimii 3 ani am fost în Bulgaria, în 3 staţiuni diferite, Albena, Nisipurile de Aur şi Sunny Beach, şi am fost mereu mulţumită. Raportul calitate-preţ este mult mai bun ca în România. Îmi pare sincer rău să o spun, dar acesta este adevărul.

Dintre cele 3 staţiuni vizitate de mine, prefer Sunny Beach. Vă spun imediat de ce, până atunci iau pe fiecare în parte, să vă prezint (din punctul meu de vedere) plusurile şi minusurile.

ALBENA

  • la doar 80 km de Vama Veche
  • staţiune liniştită, recomandată pentru familii cu copii. Multe atracţii pentru copii, parcuri de joacă la tot pasul.
  • nisip fin, apa marii nu este adâncă, potrivită pentru copii
  • activităţi: plimbare cu trenuleţul prin staţiune, plimbare cu bicicleta, fotografii retro, parc de distracţii, trambuline, carusel, bărcuţe, maşinuţe, plimbare cu caleaşcă, cinema 6D, fish spa, plimbări cu vaporaşul.
  • nu am văzut cluburi, în schimb fiecare hotel are program de animaţie.

NISIPURILE DE AUR

  • la doar 109 km de Vama Veche
  • cea mai populară staţiune din Bulgaria (şi cea mai de fiţe – asemănător cu Mamaia)
  • staţiune cu multe distracţii pentru tineri: parc de distracţie, cluburi, cafenele
  • apa mării este mai adâncă, plus (în funcţie bineînţeles şi de vreme) sunt valuri mai înalte – lucru apreciat în special de tineri
  • activităţi: cam aceleaşi ca în Albena + cafenele, restaurante, cluburi, casino-uri
  • propuneri hoteluri: oferte Nisipurile de Aur

SUNNY BEACH

  • la 200 km de Vama Veche, traseu prin munţi, cu serpentine
  • staţiune foarte frumoasă, preferata mea. Din mare poţi admira munţii ce înconjoară staţiunea.
  • staţiune liniştită, potrivită şi pentru tineret, dar şi pentru familii cu copii
  • activităţi: ca în Albena + jet ski, plimbare pe saltea gonflabilă tras de un jet ski, parasailing
  • hoteluri bune, pe plajă, la preţuri rezonabile

Câteva informaţii utile oferite de Oltextur:

  • Deşi cele mai mari reduceri pentru achiziţionarea din timp a vacanţei de vară au fost în ianuarie, unele hoteluri din Bulgaria au prelungit termenele de acordare a acestor reduceri. Exemplu de ofertă specială: stai 14 nopţi şi plăteşti 7 (în Sunny Beach).
  • Pe litoralul bulgăresc sunt prezente lanţuri hoteliere internaţionale: Sol Melia (6 hoteluri) şi Primasol (7 hoteluri) au cea mai răspândită prezenţă, Iberostar (un hotel), Barcelo (un hotel), RIU (4 hoteluri). Aceste lanţuri au hoteluri şi în destinaţii exotice şi de prestigiu, precum Mexic, Republica Dominicană, Cuba sau Insulele Capului Verde.
  • Hotelurile de pe litoralul bulgăresc investesc pe termen lung în menţinerea calităţii serviciilor şi în dezvoltarea facilităţilor pentru copii. De exemplu, la hotelurile de pe litoralul bulgăresc, copii până la vârsta de 12 ani au gratuitate la serviciile de cazare şi masă all inclusive şi primesc pat suplimentar în cameră, indiferent de vârstă. Hotelurile axate pe atragerea familiilor cu copii ca şi categorie de turişti au piscine speciale pentru copii, cu tobogane, supraveghetor, minicluburi cu diverse activităţi sau minidisco. Pe lângă acestea, copiii au şi bufet special în restaurant, cu mâncare pe placul lor.
  • lista completa de oferte Bulgaria

Recomandările mele, în ceea ce priveşte Bulgaria, ar fi:

  • Nisipurile de Aur – tineri, doritori de distracţie
  • Albena – pentru familii cu copii, dar alegeţi cu grijă hotelul, nu va zgârciţi, ca să nu aveţi surprize neplăcute
  • Sunny Beach – pentru cei care nu sunt deranjaţi că drumul este mai lung.

Am cumpărat iar cărţi cu 50% reducere

IMG_7399

Nu mai comandasem de mult cărţi online. Motivul principal este preţul lor. Pe majoritatea site-urilor preţurile la cărţi sunt fix ca în librării, la care eventual se adaugă şi cost de transport, aşa încât nu văd niciun avantaj pentru care aş cumpăra de acolo.

Eu cumpăr cărţi online doar dacă preţul este mai bun sau dacă cartea respectivă nu se găseşte deloc în librării. Altfel nu mă deranjează să merg prin librării, oricum intru săptămânal cel puţin într-una.

Anii trecuţi am cumpărat deseori de pe elefant. Aşteptam reducerile de 40 sau 50% şi luam câte 10-15 cărţi cu doar 150 lei. Spre deosebire de alte persoane, eu n-am avut niciodată probleme cu ei. În schimb am auzit/citit ce-au zis alţii de ei şi chiar dacă eu am fost mereu un client mulţumit, am luat aminte şi am fost mai precaută. Adică am comandat mai rar. (more…)

Si cei mari se joacă

hand-1008103_640Nu mai sunt copil de mult, cu toate acestea jocul continuă să facă parte din viaţa mea. Cred că toţi păstrăm cu noi suflet de copil, dorinţă de răsfăţ, nevoie de a ieşi măcar pentru câteva minute din realitate. Poate nu ne dăm seama, dar apelam zi de zi la jucării. Poate nu acele jucării clasice, jucării de pluş, păpuşi, dar tot lucruri care ne fac viaţa mai frumoasă.

Jucăria mea preferată, de departe, este telefonul mobil. Cu excepţia orelor de la serviciu, sunt aproape non stop cu telefonul în mână. Telefon e puţin spus, pentru că îl folosesc 20% pentru a vorbi cu cineva direct, şi mai mult pentru diversele aplicaţii. Mă întreb uneori ce aş fi făcut dacă ar fi existat astfel de telefoane mobile când eram la şcoală. Ştiu că nu e voie cu ele deschise la şcoală, dar hai să fim serioşi, nu cred că ne-ar fi oprit această regulă. Nu ştiu cât de atentă aş mai fi fost în timpul orelor sau acasă, când îmi făceam temele. Probabil părinţii ar fi trebuit să recurgă la ceva ce am văzut pe net, şi anume să ţină telefonul la ei şi de-abia seara, după terminarea temelor, să mi-l dea.

Într-un timp mă jucam făcând bijuterii handmade. Combinam pietrele, culorile, inventam modele de bijuterii. Sunt şi la Noriel seturi pentru realizat bijuterii, speciale pentru copii de această dată. Eh, şi activitatea mea tot pe acolo era, mai mult joacă, nu am vrut să vând nimic, doar am oferit cadou. Mă surprinde şi acum când văd că sora mea încă îmi poartă creaţiile din acea vreme, ba chiar a cerut modele noi. Din păcate nu mai am timp pentru aşa ceva.

Îmi mai place să completez integrame sau să-mi ocup timpul cu Sudoku sau puzzle-uri. Jocuri care îţi pun mintea la contribuţie şi care chiar au beneficii pe termen lung. Nu mi-a plăcut niciodată să stau degeaba, mereu simt nevoia să fac ceva. Chiar şi când stau la plajă trebuie să am în mâini o carte sau un pix pentru integrame.

Tot o joacă este şi colecţionarea de diferite obiecte. Timbre, stickere, jucării. Mă mai apucă uneori cumpăratul de ouă Kinder şi păstratul jucăriilor. Până când mă apucă cheful de curăţenie şi atunci le arunc pe toate.

Mă mai joc cântând şi dansând. În maşină sau în cameră, pun melodiile preferate şi start la distracţie. De când mă ştiu îmi place să mă distrez astfel, doar eu cu mine, fără inhibiţii, fără să mă gândesc dacă îmi iese sau nu bine, fără să-mi fie frică de diverse comentarii.

Voi cum vă jucaţi?

Pe linie – Serena Williams, Daniel Paisner

pe-linie_1_fullsizeCei care citiţi acest blog regulat ştiţi că am devenit un mare fan al tenisului. Simona mi-a deschis apetitul pentru acest sport şi de atunci urmăresc cu mare plăcere meciurile de tenis, în special cel feminin, dar şi cel masculin, când n-am altceva mai bun de făcut. 😛

Dacă tot îmi place aşa mult, am început să citesc şi biografii ale jucătorilor de tenis. Am început cu cea mai bună autobiografie a unui jucător de tenis, Open – Andre Agassi. Nu o spun doar eu, toată lumea are aceeaşi părere (citiţi pe Goodreads). De atunci tot caut ceva asemănător. Editura Publica a tipărit mai multe biografii şi dacă ar fi fost toate în stilul lui Open, le-aş fi şi citit până acum. Dar din păcate unele sunt scrise de jurnalişti, altele sunt exclusiv despre meciuri de tenis şi altele sunt despre diete, lucruri care nu mă interesează. Eu aş vrea să citesc mai mult despre copilăria lor, despre cum au început să joace tenis, despre greutăţile pe care le-au întâmpinat.

Cartea Serenei, Pe linie, se apropie de ceea ce mi-am dorit eu. Păcat că e scrisă tocmai în 2009, de atunci s-au întâmplat multe, dar e bun şi aşa.

Serena povesteşte mult despre familia sa, despre legătura dintre ea şi surori, despre munca depusă de părinţii ei pentru a le ajuta pe fete să practice acest sport. Scrie şi despre meciuri, despre presiune, despre cum e să joci contra surorii tale. Despre sentimentele care te încearcă atunci când pierzi sau câştigi un trofeu după ce-ai jucat finala cu sora ta. Despre Indian Wells, şi aici fanii tenisului vor şti despre ce vorbesc.

Din tot ce-a povestit ea în această carte, n-am să uit un anumit pasaj. Era Australian Open 2007, Serena nu era printre favorite, venea după o perioadă mai grea, cred că era pe locul 81 în clasament. Se îngrăşase un pic în vacanţa de dinainte, ziariştii scriau despre ea că e grasă, că n-are nici o şansă (da fix aşa scriau, că e grasă…). Înainte de primul ei meci, un reprezentant Nike a venit la ea şi i-a zis că dacă nu face un turneu bun, colaborarea cu Nike va lua sfârşit. Înainte de meci! De parcă nu avea deja suficientă presiune pe ea. Asta m-a surprins cel mai tare, chiar credeam că au avut o colaborare excelentă. În plus, deja era câştigătoarea unui număr impresionant de turnee, şi ce dacă avea o perioadă mai proastă? Dar afacerile sunt afaceri, nu? S-a răzbunat ea pe toţi, câştigând acel turneu. De pe locul 81.

Când citesc aceste cărţi îmi dau seama că ceea ce i se întâmplă Simonei nu e chiar un caz izolat, nu suntem noi românii mai răi decât alţii. Se pare că şi Andre Agassi a păţit, şi Serena Williams. Cu toate acestea tot nu mi se pare ok, dar despre asta poate voi vorbi într-un alt articol.

Mi-a plăcut cartea, o recomand. În continuare cred că Open este cea mai tare carte a unui jucător de tenis, dar şi Pe linie merită citită.

Decoraţiuni de casă nouă

Toată lumea mă întreabă ce fac la vară, unde am de gând să-mi petrec vacanţa. Le-am spus şi lor şi vă povestesc şi vouă aici, mi-am propus în acest an să-mi reamenajez spaţiul în care trăiesc. Nu ştiu dacă voi reuşi să plec pe undeva, în schimb îmi doresc o casă cât mai frumoasă şi confortabilă.

Zilele acestea gândurile mele se îndreaptă la mobilier, culori, aranjamente. Citesc tot ce prind despre design, combinarea culorilor, pentru că astfel de informaţii chiar îmi lipseau. Este prima dată când sunt pusă în ipostaza de a alege ceva, de a-mi crea casa pe gustul meu.

Cu cea mai mare nerăbdare aştept alegerea decoraţiunilor. Visez la vaze mari, pline cu flori, puse în (aproape) fiecare cameră. Îmi doresc tablouri în ulei, în culori vesele, puse pe pereţii din camere. Vreau ghivece cu copăcei în living. Îmi propun să pun rame cu poze ale celor dragi prin casă.

Şi pentru că vreau să fiu înconjurată de frumos, am admirat produsele Black+Blum, de pe site-ul iLUX.Nici n-a trebuit să citesc vreo informaţie despre ele, pozele fac totul. Produsele din colecţie (sfeşnice, suporturi lumânări, vaze pentru flori şi inele şervete) sunt moderne, cu estetică minimalistă şi elegantă, adică exact ce-mi place mie. În acest stil visez să fie întreaga casă. Acest tip de produse sunt opţiuni interesante de cadouri pentru ocazii deosebite cum sunt: nunta, aniversarea căsătoriei, Paştele sau cadouri de casă nouă.

Preferatele mele din colecţie sunt vazele pentru flori. Fac parte din colecţia Loop Maison şi sunt inspirate de Spirala lui Fibonacci fapt care face ca obiectele să arate diferit când sunt privite din unghiuri diferite.

vaza calla loop

Foarte interesante sunt şi sfeşnicele, lucrate manual, din oţel de calitate. Îmi place la nebunie acest design curbat, cu spirale, este ceva ce n-am mai văzut.

sfesnic satin loop

În colecţie sunt şi diferite accesorii de masă (suport fructe, suport solniţe, suport tort) inedite ce pot fi folosite atât separat, cât şi intercalate, ca un întreg, fără să-ţi dai seama unde începe una şi unde se termină cealaltă.

suport fructe (2)

Dacă şi pe voi v-au impresionat aceste produse Black+Blum, aflaţi că iLUX au o promoţie nouă: cei care achiziţionează un produs Black+Blum de pe iLUX.ro până pe 1 Mai primesc cadou un set inele şerveţele Loop. Despre care, citesc pe blogul iLUX, că sunt de efect şi pentru o cină romantică căci merg puse câte 2 la un şervet, sau, pentru masa de Paşte. Pun pariu că ar fi remarcate de oaspeţi.

Şi pentru că mai este puţin până la Paşte, vă urez spor, să vă iasă pregătirile aşa cum vă doriţi şi să aveţi parte de sărbători fericite alături de cei dragi.

Tentaţii, lângă casă

food-1081707_640Cartierul în care locuiesc este cunoscut pentru două tipuri de oameni: bătrâni şi studenţi. Tocmai de aceea nu a fost construit mai nimic aici. Nu supermarketuri, nu cafenele, nu restaurante, nu magazine. Pentru că bătrânii şi studenţii n-au bani, nu-i aşa? Şi pentru că nu prea sunt locuri unde s-ar putea construi/vinde ceva şi nici nu se dau autorizaţii de construcţie.

M-am bucurat că nu s-au construit cine ştie ce blocuri lângă mine, care să aducă aglomeraţie şi ocupare de locuri de parcare, în schimb mereu am oftat când am văzut că alţii, în alte cartiere, aveau săli de sport la parterul blocului, magazine de haine, policlinici medicale, restaurante, farmacii, supermarketuri şi tot aşa.

Aveam şi eu o pizzerie, o farmacie, un aprozar, vreo 2 magazine de cartier şi un salon de înfrumuseţare, de care eram şi sunt tare bucuroasă, e foarte util să ai aşa ceva lângă casă. Dar visam la mai mult.

Şi prin urmare, acum am:

  • un Profi, la 5 minute de mers pe jos. Care a demonstrat ca locuitorii cartierului Copou au bani, mereu este coada la casele de marcat.
  • Carul cu Burgeri, la 5 minute de mers pe jos. Burgeri şi cartofi delicioşi, la un preţ decent (cam 10 lei meniul). La 10 minute de mers mai este şi The Box, tot cu burgeri şi mâncare fast food, dar acolo încă n-am ajuns încă.
  • The Beginning, la 3 minute de mers pe jos. Cafea foarte bună, la aproape jumătate de preţ faţă de cafele din magazine mai cunoscute.
  • Farmacie la 1 minut de mers pe jos. Unde găsesc tampoanele mele preferate (scuzaţi băieţi pentru detalii, dar chiar este o problemă pentru mine), demachiant Bioderma mai ieftin ca la alte farmacii mai cunoscute (unde mai am şi card de fidelitate). Mi-aş fi dorit să fie şi non stop, în rest n-am ce să-i reproşez.
  • Restaurant Podu Verde, la 30 secunde de mers pe jos. Cu toate acestea încă nu l-am vizitat.

V-aţi gândi că sunt mulţumită acum nu? Găsesc acum Nutella la 5 minute, burgeri la 3, pizza la 1. Tocmai de aceea nu e chiar bine, cel puţin nu pentru silueta mea. 🙂

Concluzia: mai bine locuieşti (mai) departe de tentaţii. Departe de restaurante fast-food, departe de magazine de haine sau librării, unde îţi cheltui banii, departe de supermarketuri. În schimb tare bun ar fi fost o sală de sport în zonă, poate aşa aş fi mers şi eu mai des…

Cea mai bună cafea din Iaşi

cafea-the-beginning…este după părerea mea cea de la The Beginning. Am mai scris de ei aici, tocmai în 2014, dar am considerat acum că este cazul de un articol complet doar despre ei.

Norocul face că acest coffee boutique să se fi deschis în imediata apropiere a blocului în care locuiesc, încă din 2014, când în Iaşi nu exista nici Starbucks şi nici multe alte magazine de cafea. Am început să o cumpăr, ocazional, şi am ajuns să asociez cafeaua de aici cu o plăcere pe care mi-o fac sâmbătă dimineaţă. Aş consuma-o eu zi de zi, însă încă nu mă împac atât de bine cu programul lor de lucru. La ora 8 când se deschide The Beginning, eu deja mi-au băut cafeaua de mult şi mă pregătesc să merg la serviciu. Am observat însă că majoritatea clienţilor preferă să-şi cumpere cafeaua şi să o bea la serviciu sau pe drum spre serviciu. Mie îmi place să beau cafeaua încă de când mă trezesc. 😛

Sâmbătă dimineaţă amân băutul cafelei (da, sunt extrem de matinală inclusiv în zilele libere) până la ora 8, când mă duc repejor spre The Beginning, să-mi iau porţia de alintare. Domnul de acolo cred că deja mă cunoaşte, că îl văd că începe să-mi prepare cafeaua (cea mai mare – aş vrea chiar şi mai mare dacă ar fi disponibilă) înainte să-i zic propriu zis de care vreau. Cafeaua mare costă 7 lei, mai sunt şi versiuni mai mici la 5 şi 6 lei.

Încep să sorb din cafea pe drumul spre casă. E atât de bună! O termin în casă, în timp ce citesc o carte sau vreun articol interesant de pe net. Aşa îmi încep fiecare zi de sâmbătă. Nici nu concep să plec cu vreo treabă, până când nu beau cafeaua mea de la The Beginning.

Bucuria mea este că acum The Beginning au deschis şi duminică, de la ora 10 în schimb. Partea proastă e că de obicei la acea ora sunt plecată de mult din casă, prin urmare şi cu cafeaua băută de mult, dar dacă am chef de a doua cafea sau cumva se întâmplă să mă trezesc mai târziu, cu siguranţă că mă voi răsfăţa.

Vouă cum vă place să vă începeţi zilele libere?