Mihaela Anghel – Page 39

22
Apr
2014

Concurs – câştigă o rochie de ocazie!

N-am mai organizat de mult timp un concurs, aşa că sper că acesta să fie o surpriză plăcută. Ofer prin tragere la sorţi o rochie de ocazie (cea din imaginile de mai jos), mărimea S (36), bineînţeles nouă, cu etichetă.

Ce trebuie să faci?

Dă Like paginii de Facebook a blogului. Link aici.

Dacă nu ai cont de Facebook abonează-te prin email la postările blogului – caută căsuţa de abonare în coloana din dreapta.

Lasă un comentariu la acest articol cu cuvântul “particip”. Şi menţionează şi numele cu care ai dat like/emailul cu care te-ai abonat.

Perioada concursului: 22 aprilie – 13 mai 2014 (inclusiv).

Câştigătorii vor fi aleși de mine, prin tragere la sorţi (sistemul random.org).

Concursul este deschis participării tuturor persoanelor fizice cu domiciliul/reşedinţa în România.

Vă rog nu comentaţi ca Anonim şi cu adresă de email fictivă. Voi lua legătura cu câştigătorul în vederea trimiterii premiului, însă dacă nu reuşesc (emailul nu este cel corect, nu mi se răspunde, s.a.), va fi desemnat alt câştigător.

14
Apr
2014

Haine din ultima colecţie Stradivarius, la preţ redus

categories: cumpărături, modă

Vizitez kurtmann.ro de câteva luni bune dar până acum n-am făcut niciodată comandă pentru că hainele care-mi plăceau ori se dădeau repede, ori nu se găseau pe mărimea mea. Dar azi am observat cu uimire că au pus la vânzare haine din ultima colecţie Stradivarius, haine pe care eu le-am admirat de curând în magazine, dar pe care nu le-am cumpărat pentru că erau cam scumpe şi nu-mi erau chiar necesare. Şi n-am mai stat pe gânduri, am făcut repede comandă. Am primit mail de confirmare comandă, dar tot stau ca pe ghimpi şi sper să primesc ambele rochiţe comandate.

Să vă arăt ce mi-am comandat:

70 lei pe Kurtmann, disponibil doar pe S (nu mai este pe stoc). Vai, mi-o doresc atât de mult, mi se pare superbă! Sper din suflet să o primesc.

Pe site-ul Stradivarius nu am mai văzut-o, în schimb este una asemănătoare, fără model floral, la 150 lei.

70 lei pe Kurtmann, disponibila pe S, M si L (încă o găsiţi aici). Rochiţa asta am admirat-o în magazinul Stradivarius, încă se găseşte şi pe site la ei, la 120 de lei.

Şi acum să vă prezint alte câteva haine de pe Kurtmann, care încă apar pe site-ul Stradivarius (adică sunt din ultima colecţie):

70 lei pe Kurtmann, disponibila pe S si M (încă o găsiţi aici). V-am zis în ianuarie de rochiţa asta, mi-o doream pe albastru. Acum n-am comandat-o, e prea asemănătoare cu rochia prezentată mai sus.

65 lei pe Kurtmann, disponibil pe S, M si L (încă o găsiţi aici). Pe site-ul Stradivarius apare la 150 de lei.

Mai sunt încă multe, dar dacă mai întârzii mult, punându-le aici, nu o să mai fie pe stoc. Aşa că intraţi pe site şi căutaţi produsele Stradivarius preferate, poate aveţi noroc şi le luaţi la jumătate de preţ.

11
Apr
2014

De vânzare: Mariana, 15 ani

categories: cărţi

Ţările din Europa de Est au devenit principalele exportatoare de fete în Uniunea Europeană. Conform puţinelor studii pe care le avem, în prezent 300.000 de femei se prostituează în Vest. Cât despre numărul celor care sunt vândute… Toate acestea se petrec sub ochii noştri, pe străzile noastre, în barurile noastre, în parcările oraşelor noastre. Oficial, autorităţile, reprezentanţii legii, politicienii se plâng. În realitate, procesele intentate traficanţilor de carne vie sunt rarisime. Îmi dedic viaţa tuturor acestor fete care au cunoscut infernul, pentru a le asigura un loc unde să se refugieze dacă reuşesc să fugă. Dacă nu le-aş ajuta eu, cine să o facă? – Iana Matei

Aceste cuvinte m-au determinat să cumpăr cartea scrisă de Iana Matei. Am vrut să aflu mai multe informaţii despre această problemă, să înţeleg mai bine ce se întâmplă.

Cartea începe cu o prezentare a Ianei Matei, de la copilăria trăită în comunism, la Revoluţie, mineriada din 1991, fuga ei din ţară. După ce primeşte statut de refugiat în Serbia, se mută în Australia, unde are posibilitatea de a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi. Începe cu hrănirea copiilor străzii, activitate care se extinde până la înfiinţarea unui ONG. După o perioadă începe să-şi dorească să se întoarcă în România, pentru a ajuta copiii din ţara ei natală. Întorcându-se în ţară, află de la autorităţi de adolescente care au fost vândute, abuzate, obligate la prostituţie, şi impresionată de suferinţa acestor copii, începe o lupta aprigă pentru a-i salva şi proteja. (more…)

11
Apr
2014

Evadare din Lagărul 14 – Blaine Harden

categories: cărţi

În ultimul timp am citit mai mult biografii decât ficţiune. Şi curiozitatea m-a determinat să aleg un anumit tip de biografii, mai exact a unor persoane care n-au avut o viaţă deloc uşoară. De la aceste cărţi am găsit apoi şi canalul de Youtube Human Rights Watch şi am urmărit acolo un video care are legătură cu cartea pe care v-o prezint astăzi. Alături de acel video am găsit multe altele, despre alte şi alte locuri cu probleme, cum ar fi Sudan, Rwanda, Senegal, Egipt, Iraq, Syria, Zimbabwe, Malawi. Am vrut să mă uit la toate, dar încă nu am puterea. Sunt copleşită de tot ce am citit şi văzut în ultima perioadă. Mă tem că dacă nu fac o mică pauză înainte, o să mă deprim groaznic. Pentru că nu înţeleg cum de este posibil să fie atâta răutate şi violenţă în lume.

Să încep totuşi să vă povestesc despre cartea “Evadare din Lagărul 14”. Blaine Harden, jurnalist american, scrie această biografie a lui Shin, tânăr care s-a născut şi a locuit 20 de ani într-un lagăr din Coreea de Nord. În Coreea de Nord nu se pedepseşte doar omul bănuit de anumite fapte care nu convin regimului. El şi 3 generaţii ale familiei sale ajung în lagăre. Părinţii lui Shin erau în lagărul 14, s-au cunoscut acolo iar la un moment dat li s-a dat voie să se căsătorească. După căsătorie aveau voie să petreacă câteva ore pe lună împreună şi din aceste întâlniri s-au născut copiii, printre care şi Shin.

Shin nu ştia nimic despre lumea de afară. Lagărul era viaţa sa. Aici a fost învăţat de mic să fie turnător, să raporteze la gardieni orice i se părea suspect. S-a născut şi a trăit în mizerie şi foamete. Din gelozie, din dorinţa de supravieţuire, şi-a pârât mama şi fratele, iar aceştia doi au fost executaţi. El şi tatăl sau n-au scăpat, au fost torturaţi luni în şir pentru faptele celor doi. La un moment dat, datorită unui alt prizonier, Shin află despre lumea de afară şi printr-un noroc extraordinar reuşeşte să evadeze.

Pentru o mărturie emoţionantă despre suferinţă, curaj, supravieţuire şi speranţă, vă recomand această carte. Veţi afla despre viaţa în lagărele din Coreea de Nord, despre fuga în China şi ulterior în Coreea de Sud, despre diferenţele dintre Coreea de Nord şi de Sud. Pentru mine a fost o lecţie de istorie necesară, pentru că spre ruşinea mea, nu ştiam mare lucru despre ce se întâmplă în acea parte a lumii.

Ca o completare a lecturii, vă recomand şi video-ul de mai jos.

10
Apr
2014

Supă de pui pentru suflet

categories: cărţi

Nu v-aş fi scris despre această carte dacă nu găseam poza de mai sus. Pentru fanii serialului Friends, poate vă amintiţi episodul în care Chandler citeşte din această carte, în speranţa că una din povestiri îl va emoţiona şi va reuşi să plângă. Ei bine, nu a plâns. Şi nici eu. Aş putea spune că nici măcar nu am fost impresionată de povestiri.

Cei care mă ştiu cât de cât, cunosc faptul că nu sunt un fan al cărţilor de dezvoltare personală/motivaţionale. Am încercat să citesc mai multe, dar pur şi simplu nu m-au “atins”. Nu m-au făcut să simt nimic. Mai degrabă sunt impresionată de biografii sau beletristică. La “Supă de pui pentru suflet” m-am oprit pentru că mi s-a părut foarte simpatic titlul şi pentru că cele 101 povestiri din carte relatează fapte reale. După câteva ore de citit am finalizat-o, fără să-mi pară rău de timpul pierdut cu ea, dar şi fără să mă simt înduioşată, motivată sau mai optimistă şi fericită ca de obicei.

Cartea, scrisă de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen, conţine 101 povestiri structurate în 7 capitole: despre dragoste, cum să înveţi să te iubeşti, despre părinţi, despre învăţare, trăieşte-ţi visul, obstacole copleşitoare, înţelepciune eclectică. În ciuda celor 400 de pagini, cartea se citeşte foarte uşor. De câteva ori m-am oprit pentru a căuta pe net informaţii despre anumiţi oameni din povestiri, pentru că-mi venea tare greu să cred ce citeam. Şi am găsit, ceea ce m-a determinat să continui să citesc. Dar asta s-a întâmplat în cazul a vreo 10-20 de povestiri. În rest, multe mi s-au părut prea S.F., prea lacrimogene, prea nerealiste. Dar asta sunt eu…cam sceptică pentru astfel de lecturi.

Dar dacă mie nu mi-a plăcut în mod deosebit asta nu înseamnă că vouă nu o să vă placă. Cred că depinde de fiecare persoană în parte, dacă vă plac acest gen de cărţi, dacă nu vă deranjează prea multă dulcegărie, dacă mesajele motivaţionale din acest tip de cărţi vă ajută. Cu siguranţă este o lectură optimistă aşa că rău nu o să vă facă.

Găsiţi cartea şi pe scribd.

31
Mar
2014

Caut meditator de limba germană

categories: diverse

De-a lungul timpului am observat că blogul meu este locul ideal unde pot posta întrebări/cereri/oferte, aşa încât vă cer şi acum ajutorul.

Caut un meditator de limba germană, pentru lecţii particulare în Iaşi. Aş dori să fie cineva cu un pic de experienţă, să fie capabil să predea germană de la nivel de începător şi până la germana pentru afaceri. Dacă cunoaşteţi pe cineva interesat, care are timp să-mi dedice 2 ore pe săptămână, vă rog să-mi lăsaţi un comentariu cu datele sale de contact. Dacă nu este prea mult, v-aş ruga să-mi spuneţi şi de ce l-aţi recomanda, câteva informaţii legate de vârstă, experienţă, dacă ştiţi preţul pe care-l cere, dacă se poate deplasa la domiciliu, ş.a.

Mulţumesc! 🙂

20
Mar
2014

La mărimea S eşti grasă

categories: personal

Încă de la vârsta de 12 ani a început să mă preocupe greutatea mea. Şi nu din cauză că aveam vreo problemă de sănătate, ci pentru că, asemenea tuturor femeilor din acele zile şi din prezent, am fost înconjurată de aşa zisa imagine a perfecţiunii – cu cât mai subponderal, cu atât mai bine.

Şi când vorbesc de această regulă a societăţii în care trăim, nu mă refer doar la imaginile din reviste sau de la televizor, ci şi de mentalitatea oamenilor. Ştiţi voi, aceia care râd de tine la şcoală/facultate şi îţi zic că eşti prea gras, de oamenii de pe stradă sau din maşini care te fluieră sau te comentează, de diferitele opinii exprimate de tot felul de oameni. Ca idee, atunci când am discutat despre asta cu un bărbat, care nu avea tocmai greutatea perfectă, mi s-a zis că nu contează greutatea la bărbaţi, dar o femeie trebuie să fie slabă.

Sunt deranjată de toate aceste lucruri pentru că îmi dau seama că m-au afectat. Şi dacă au avut puterea să mă afecteze pe mine, care mă bucur de un metabolism bun, care am purtat toată viaţa mea numai mărimile S şi XS, care nu lucrez într-un domeniu unde să conteze neapărat felul în care arăt, îmi pot da seama ce putere mare de distrugere au asupra altor persoane. Mai ales asupra unor copii.

Cum m-au afectat mai exact? În primul rând orice aş face am o impresie proastă despre greutatea mea. Conştientizez că nu am cum să fiu “grasă”, conform indicelui de masă corporal am o greutate normală şi port la haine mărimi mici. Cu toate acestea, când mă uit în oglindă eu văd o persoană care trebuie să mai slăbească. Îmi văd toate defectele, mă compar cu persoane care sunt slabe din punctul meu de vedere şi visez la o greutate de 47 kg. Aşa consider eu că aş arăta perfect, dacă aş reveni la greutatea din adolescenţă, deşi acea greutate e considerată prea mică pentru înălţimea mea şi m-aş încadra la subponderal.

Această lupta prostească de a fi cât mai slab m-a determinat să fac nişte prostii de-a lungul timpului. Înfometarea de exemplu. Când eram adolescentă îmi doream uneori să mă îmbolnăvesc de gripă pentru că ştiam că la o asemenea boală slăbesc cu siguranţă câteva kilograme. Au fost şi momente când mi-a trecut prin cap să adopt tehnica bulimicilor, cu scuza “doar o dată” – din fericire doar mi-a trecut prin cap.

Nu o să scap de ideea că trebuie să mai slăbesc. Însă pentru asta nu o să fac lucruri care să-mi afecteze sănătatea. Am atâta minte. Fac sport regulat de ceva timp. Încerc să mănânc mai sănătos, să renunţ la fast food, sucuri şi, cel mai dificil pentru mine, dulciuri. Şi sper că aşa voi ajunge să am imaginea pe care mi-o doresc. Cel mai probabil n-o să fie 47 kg, ci o să fie greutatea unei persoane sănătoase.

Nu am o concluzie la tot ce am scris. Tot ce-aş putea spune e că mi-aş dori să trăim într-o lume unde să se pună accentul mai mult pe sănătate. Să se promoveze persoanele care au greutate normală, corpuri tonifiate, care fac sport şi mănâncă sănătos. Să nu ni se bage în cap de mici copii că trebuie să fim cât mai slabe, să nu mai fim judecate că nu arătăm ca femeile photoshopate din reviste. M-am săturat ca la mărimea S/36/8-10 să fiu privită că o persoană care trebuie să mai slăbească. M-am săturat să mă simt obligată să arăt că un fotomodel, când tot ce vreau e să fiu sănătoasă şi mulţumită de mine.

P.S. Presupun că aţi văzut deja articolul, dacă nu click aici ca să vedeţi cum arată un model “plus size” conform Cosmopolitan. Dacă mai pun şi eu 5 kg şi ajung la mărimea M, probabil mă încadrez şi eu în categoria asta, după părerea lor.

18
Mar
2014

Ceai de fructe “Salutul primăverii” – d’Oro Tea

categories: ceai

Primăvara a sosit cu sortimente de ceaiuri noi nouţe de la d’Oro Tea. Ceaiuri albe, rooibos sau de fructe, sunt pregătite să ne încânte cu aromele lor. Iar eu m-am bucurat enorm când mi s-a oferit oportunitatea de a le degusta. Mulţumesc d’Oro Tea!

Primul sortiment pe care l-am ales este cel intitulat Salutul primăverii. L-am servit seara, cu principalul scop de a scăpa de pofta de dulce. Şi se pare că a funcţionat, este o idee bună să înlocuieşti ceva nesănătos cu altceva sănătos.

Ingredientele acestui sortiment sunt: hibiscus, coacăze, struguri, fulgi de nuca de cocos, bucăţele de ananas (ananas, zahăr, acid citric), aromă, boabe de soc, floarea-soarelui, bucăţele de kiwi, bujori de flori, aromă. Pentru preparare se foloseşte apă la 100 °C şi se lasă la infuzat timp de 5-10 minute. (more…)

12
Mar
2014

Prima comunitate a donatorilor de celule stem din România

categories: campanii de ajutorare

Acum câteva săptămâni am aflat de la Iulia Nănescu despre Comunitatea Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice şi de atunci am stat la curent cu noutăţile apărute, am citit toate articole publicate pe blogul de prezentare, şi pentru că susţin 100% această iniţiativă am vrut să dau şi aici mai multe detalii.

„DONEAZĂ SPERANȚĂ” este o campanie inițiată de Comunitatea Donatorilor de Celule Stem din România în parteneriat cu Centrele Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice din țară. Campania își propune să crească numărul donatorilor de celule stem înregistrați în Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem de la 10.000, cât este în prezent, la 1 milion. Prin creșterea numărului de donatori se poate oferi o șansă reală la peste 90 la sută din pacienții diagnosticați cu leucemie din România.

În prezent, există pacienţi diagnosticaţi cu leucemie pentru care doctorii nu pot găsi donatori compatibili în registrele din străinătate, iar şansa lor de vindecare este doar în România, însă, Registrul Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoetice este deocamdată prea mic să acopere toate solicitările. Până acum au fost efectuate 22 de proceduri de transplant de celule stem hematopoietice dintre care la 20 de pacienţi au fost donatori străini. În prezent, sunt 10 bolnavi pentru care nu se găsesc donatori compatibili.

Tocmai de aceea, voluntarii Comunității Donatorilor de Celule Stem din România împreună cu personalul medical din cadrul Centrelor de Recrutare ale Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice din țară vor desfășura mai multe campanii de informare și de mobilizare a tinerilor pentru a se înscrie în Registrul Național al Donatorilor de Celule Stem Hematopoietice. În luna martie sunt programate caravane de promovare a donării de celule stem hematopoietice si pentru înscrierea în Registrul Național a Donatorilor de Celule Stem. O echipă medicală este pregătită să se deplaseze la sediul instituțiilor pentru acțiuni de informare și prelevare a probelor de sânge.

Ce sunt celulele stem?

Celulele stem hematopoietice stau la baza formării oricărui tip de celulă din organism. Aceste celule se găsesc în măduva osoasă. Se pot recolta şi la naştere din sângele cordonului ombilical.

Celulele stem hematopoietice se recoltează de la adulţi din sânge periferic sau din măduvă osoasă. Celulele stem hematopoietice sunt folosite în tratarea şi vindecarea unor afecţiuni precum leucemia sau a altor cancere ale sângelui, boli autoimune sau boli metabolice ereditare.

Cum devii donator de celule stem?

Condiții:

să ai vârsta cuprinsă între 18 și 45 de ani (cei înscriși în baza de date pot dona celule stem până la 60 ani)
să ai peste 51 kg
să nu folosești droguri
să nu suferi de afecțiuni maligne
să nu ai boli infecțioase care se pot transmite prin sânge
să nu fi călătorit în Africa
să nu fii pensionat medical
sa nu fii beneficiarul unui transplant

Cei care vor să devină donatori trebuie să să adreseze unuia din cele 17 centre din ţară unde se prelevează probele de sânge pentru a vedea dacă sunt sănătoși şi dacă pot intra în Registrul Naţional al Donatorilor de Celule Stem. Apoi, vor completa, în prezenţa medicului, formularul de consimţământ şi un chestionar medical (conţine întrebări despre trecutul medical al voluntarului şi al părinţilor). Apoi se recoltează 15 ml sânge. În câteva săptămâni, voluntarul primeşte rezultatele medicale şi ulterior cardul de donator de celule stem. Analizele şi testele medicale sunt gratuite.

În cazul în care este identificat la nivel naţional un pacient diagnosticat cu leucemie care are aceeaşi structură a sângelui cu a voluntarului, viitorul donator este contactat. I se fac noi analize. Gratuite, binenteles.

Cum se face donarea

Cu 5 zile înainte de donare, voluntarului i se administrează 4 injecţii, câte una pe zi. Se injectează o proteină sintetizată care are rolul de a multiplica numărul celulelor stem existente în organismul donatorului. În a cincea zi, printr-o simplă analiză a sângelui, se stabileşte dacă s-au mobilizat suficiente celule stem hematopoietice şi are loc donarea de celule stem hematopoietice din sânge.

Donarea de celule stem hematopoietice din circulaţia sanguină presupune recoltarea a 250 ml de sânge. Se montează un cateter pe vena femurală (pe picior), cu ajutorul căruia donatorul este cuplat la un aparat care va colecta prin filtrare celulele stem necesare pentru transplant. Sângele filtrat revine în organism pe cale intravenoasă. Procedura nu este dureroasă, nu necesită anestezie şi durează în medie 3-5 ore, timp în care o echipă medicală stă la dispoziţia donatorului. După reuşita procedurii se va scoate cateterul şi donatorul va putea pleca acasă.

Care sunt riscurile?

Tratamentul cu factor de creştere (injecțiile) este în general bine tolerat. Ca orice medicament, poate provoca reacţii neplăcute cum ar fi: dureri osoase sau musculare, dureri de cap (care se tratează cu paracetamol) sau scăderea pasageră a tensiunii arteriale.

Cui te adresezi?

Persoanele din zona Moldovei care vor să devină donatori voluntari pot accesa următoarele date de contact:

Institutul Regional de Oncologie Iași – Centrul de Recrutare al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoetice, str. General Henry Mathias Berthlot nr. 2-4 Iași

Conf.dr. Elena Albu :tel 0754883231; 0744435439
Asist. Oana Crețu: tel. 0743692505

Cei care nu sunt din Regiunea Moldovei trebuie să consulte lista cu celelalte 17 centre ale donatorilor de celule stem hematopoietice (poate fi gasită pe blog aici).

Visele au nevoie de o șansă la viață pentru a fi îndeplinite. Și tu poți ajuta ca un vis să devină realitate prin DONARE DE CELULE STEM! Ajută un bolnav diagnosticat cu leucemie să aibă o viață normală.

11
Mar
2014

Bonus la cumpărături: nervi

categories: cumpărături

Aşa cum v-am povestit săptămâna trecută, mi-am rezervat nişte bănuţi şi am mers la cumpărături. Trebuia să fie o modalitate relaxantă de petrecere a timpului , dar am plecat cu punga plină şi de haine, dar şi de nervi.

Înainte să vă arăt ce mi-am luat, să vă povestesc ce m-a supărat. În primul rând cabinele de probă, pe care eu le doresc cu scaune, cu cuiere suficiente, cu spaţiu. M-am dus la probat cu două perechi de pantaloni, o geacă şi o bluză şi de-abia am reuşit să încap într-o cabină de probă, nu am avut unde să-mi pun geanta, pardesiul, pantalonii pe care îi luasem la probat nu aveau umeraş şi a trebuit să mă chinui să-i aranjez cumva să stea în cuierul cu cârlige foarte înguste. Mi-am pus geanta pe jos, pardesiul nu aveam unde să-l pun, am încercat să-l aranjez cumva pe geantă, să nu se murdărească. Pantalonii pe care îi luasem la probat nu încăpeau în cuierul din cabina de probă, tot cădeau pe jos. Vă daţi seama că numai chef de probat n-am mai avut.

Al doilea motiv de supărare a fost calitatea unei anumite bluze. Acel model de bluză prezenta următoarele probleme: ieşeau aţe de peste tot, prezenta gaură/găurele foarte mici în anumite locuri, nasturele din zona pieptului este gândit şi aşezat prost, oferă vedere la sâni (cu cât sunt sânii mai mari, cu atât vederea e mai generoasă). V-aţi gândi că doar una din bluzele de acest tip prezenta astfel de defecte, dar nu, ambele bluze (mai erau 2 la raft) aveau fix aceleaşi defecte (aţe/găurele, nu în aceleaşi locuri). Ei, această minunată bluză (care costă 100 de lei) avea şi ditamai eticheta cu MADE IN ROMÂNIA. Restul, care erau fără probleme, sunt făcute în China şi nu scrie nicăieri mare asta. Dar pentru această cămaşă eticheta prezintă cu mândrie că e făcută la noi în ţară. Eu ce să mai cred acum? Că nu suntem în stare ca români să producem ceva de calitate? Am întrebat la casă de bluză, de cum de o vând aşa, cu defecte, şi mi s-a spus că mai apar de la probat. Dar aceste defecte nu erau de la probat, ce treabă au aţele ieşite de peste tot cu faptul că e probată? Să nu vă aşteptaţi să se ofere vreo reducere la acest tip de bluză, dacă nu-ţi convine, nu cumperi sau o returnezi în 30 de zile.

Ce se întâmplă până la urmă cu hainele din magazine, nu se face o inspecţie a lor, nu se verifică să nu prezinte defecte, înainte să fie puse la vânzare? Nu ştiu, mi se pare inadmisibil să fiu nevoită să verific eu minute în şir un produs pe care îl cumpăr ca să caut dacă are sau nu defecte. Am alte aşteptări de la magazine de renume internaţional, magazine care plătesc chirii enorme ca să fie plasate în mari centre comerciale, magazine care vând produse scumpe. Dau un ban şi aştept calitate, nu? Ei bine, se pare că nu.

O altă chestie ciudată a fost mărimea unor haine. Am probat o geacă, mărimea S şi M. Diferenţa dintre cele două mărimi aproape că nu se observa. Mărimea S mă strângea puţin în zona pieptului, mărimea M era un pic mai lejeră în acea zonă, dar tot mulată pe piept. În rest, nici o diferenţă. Eu una nu înţeleg…

Ce aşteptări am de la magazinele de îmbrăcăminte, unde o geacă imitaţie piele costă şi 300 de lei iar o cămaşă simplă 70-100 lei?

cabine de probă spaţioase, care să-ţi permită să probezi chiar şi peste 3-4 articole, cu loc de aşezat geantă şi haine;
POS-uri care să funcţioneze (e cam aiurea când nici unul din cele două POS-uri nu funcţionează, în ditamai magazinul dintr-unul din cele mai mari centre comerciale din Iaşi)
HAINE FĂRĂ DEFECTE! Iar dacă ţin neapărat să vândă aşa ceva, defectele să fie menţionate şi să existe o reducere de preţ.