Mihaela Anghel – Page 46

14
Sep
2013

Cât e halatul?

Îmi plac foarte mult halatele. În special cele mari, pufoase, călduroase. Momentan am două halate de baie, dar vreau să-mi mai cumpăr.

Mi-aş dori nişte halate de casă, pe care să le port când îmi este un pic mai frig, pe deasupra pijamalei atunci când mă trezesc sau când vreau să mă acopăr.

Dar n-aş zice nu încă unui halat de baie…mai ales după ce am văzut modelele de mai jos la Oysho. Gluga este în formă de iepure sau de urs panda – tare simpatic mi s-a părut. Halatul în sine este unul obişnuit, pufos dar realizat din poliester. Aş fi preferat să fie din bumbac, cred că ar absorbi mai bine apa. Oricum, este tare simpatic şi l-aş cumpăra chiar şi numai pentru gluga aia. Preţul este mărişor, 169 lei, aşa încât cred că o să fie cumpărat la vreo sărbătoare, când pot să cheltui banii şi pe mofturi de acest gen.

V-am mai povestit că îmi plac foarte mult hainele de la Oysho. Mi-ar plăcea ca toate hainele de casă şi pijamalele să fie de la ei. Mai nou la Oysho se vând şi haine de exterior, gen pulovere, rochii, toate casual, cât şi echipament sportiv. Toate sunt frumoase, confortabile şi calitative…dar sunt şi foarte scumpe. O pijama formată din pantaloni şi bluza poate ajunge şi la 200 de lei. Dar şi cât de bine mă simt când le port…

13
Sep
2013

Plec din țară. Vii cu mine?

categories: personal

Am mulţi prieteni care lucrează în IT. M-am obişnuit de acum ca majoritatea dintre ei să-mi spună că vor să plece în străinătate, să lucreze la mari firme de IT din ţări precum Germania. Am şi prieteni medici. Şi ei la fel îmi spun. Nu e de mirare că simt că am rămas cam fără jumătate din prieteni, ei fiind acum în ţări precum Belgia, Italia, Germania, Grecia.

Motivul pentru care unii încă nu au plecat, deşi au oferte, deşi nu-i ţin nimic aici, este că nu vor să plece singuri. Aşteaptă să cunoască mai întâi pe cineva sau aşteaptă ca persoana dragă să accepte să plece alături de ei. Există acele cazuri fericite când amândoi lucrează în domenii în care pot găsi job-uri bune în acelaşi oraş. Dar ce te faci când partenerul nu îşi poate găsi cu uşurinţă un serviciu în altă ţară? Sau când pur şi simplu nu vrea să plece pentru că sunt prea multe lucruri care-l ţin aici?

Îţi pui speranţa că va accepta. Te gândeşti că tu poţi să câştigi mult mai bine în străinătate, poate suficient de bine pentru amândoi. Te gândeşti că asta e şansa ta de a te remarca, de a munci cu plăcere, de a te simţi motivat de lucrul tău de zi cu zi. Încerci să-l convingi pe cel iubit să se sacrifice pentru tine. O să-i fie şi lui bine, poate nu acum, poate nu într-un an, dar într-o bună zi. Poate să-şi schimbe meseria, poate să înveţe limba, poate să-şi caute un loc de muncă în câţiva ani sau de ce nu, poate să stea acasă.

Când iubirea e mare, se întâmplă ca partenerul să accepte emigrarea. Cu riscul ca în viitor să te învinovăţească pentru că şi-a abandonat meseria pentru care a muncit ani de zile, familia şi prietenii.

Dar uneori oricât ai iubi nu vrei să abandonezi viaţa pe care deja ai construit-o aici şi care poate ţie îţi place aşa cum este. Nu vrei să mergi la străini, să stai într-o casă singur toată ziua, să nu ai decât un singur om pe care să te bazezi şi să fii întreţinut atâta timp cât nu eşti capabil să te întreţii singur. Nu vrei să fii cu cineva într-o lume străină, preferi să fii singur într-o lume familiară.

Este complicat. Complicat şi atunci când ai pe cineva lângă tine, complicat şi când nu ţi-ai găsit încă un partener. E greu să convingi pe cineva iubit să părăsească tot ceea ce ştie şi să vină cu tine, dar pe cineva necunoscut?

Aceste preocupări sunt o realitate a zilelor noastre. M-am gândit şi eu la ce aş face dacă mi s-ar propune să plec. Şi am ajuns la concluzia că aş accepta, că aş încerca de dragul celui de lângă mine. N-aş renunţa însă la ideea că mă voi întoarce la un moment dat şi mai ales n-aş renunţa la a-mi vizita cât mai des ţara şi cei dragi. N-aş considera că pierd din punct de vedere profesional pentru că ceea ce fac eu se poate face şi din altă ţară. Pot să lucrez pe cont propriu, pot lucra online, pot de asemenea să învăţ o limba străină şi să-mi găsesc, în timp, alt job. Ar fi greu, pentru că eu în Iaşi am tot ceea ce am nevoie, dar n-aş zice nu fără să încerc.

Voi aţi abandona tot ce aveţi aici pentru a însoţi partenerul în altă ţară? Sau vă doriţi să plecaţi şi să lucraţi în străinătate? Ce părere are partenerul/partenera de acest lucru?

12
Sep
2013

Organizarea de evenimente – fără stres, fără timp pierdut

categories: articole publicitare

Orice eveniment frumos şi important din viaţa unui om ar trebui să-i aducă acestuia numai bucurie. Nu stres, nu nervi, nu ceartă. Nu încurcături, nu tradiţii impuse, nu obiceiuri care nu se doresc implementate.

Nunţile şi botezurile sunt astfel de evenimente de care ar trebui să ne bucurăm cu toţii. Să ne amintim cu plăcere, să putem spune că într-adevăr au fost printre cele mai frumoase zile din viaţa noastră. Dar adevărul este că după ce o astfel de petrecere se termină, puţini pot spune că au avut timp să se bucure, că s-au distrat cu adevărat şi că totul a decurs aşa cum şi-au dorit. Şi asta din multiple cauze, un motiv fiind organizarea defectuoasă.

Până la urmă nu toţi suntem experţi în organizare nunţi. Nu toţi ştim etapele care trebuie parcurse în organizarea unui eveniment. Nu ştim la ce furnizori să apelăm, nu ştim care sunt soluţiile cele mai bune, nu ştim nimic despre tradiţii şi obiceiuri. Şi poate nici nu vrem să ştim, poate nu avem timp, poate nu ne interesează, poate nu ne place să ne ocupăm de aşa ceva. Şi de aceea, pentru liniştea noastră şi pentru organizarea unui eveniment de succes, avem posibilitatea să apelăm la o firmă de organizare evenimente.

O astfel de firmă se ocupă de tot ceea ce este necesar, cum ar fi: elaborarea conceptului evenimentului, asigurarea aspectelor logistice, realizarea şi susţinerea momentelor artistice, scenografie şi coregrafie, producţia materialelor promoţionale, asigurarea mediatizării evenimentului (în cazul petrecerilor cu public), campanii de promovare, asigurare resurse umane (artişti, modele, hosting, etc.), alegerea locaţiei, crearea decorului, sonorizarea şi înregistrările foto-video. De exemplu pot asigura dansatori la nuntă, că tot este la modă acum să se organizeze diverse spectacole în timpul petrecerii.

Eu aş prefera să apelez la specialişti decât să mă ocup eu de organizare. Mi se pare foarte obositoare toată căutarea asta, toate drumurile făcute, toate întâlnirile şi negocierile. Chiar dacă e vorba de un eveniment frumos şi aşteptat ca o nuntă. Altcineva să facă toată treaba şi eu doar să vin şi să mă distrez? De vis!

11
Sep
2013

Sînt o babă comunistă! – Dan Lungu

categories: cărţi

Întâi am auzit de film, de-abia apoi de carte. Acum am citit cartea şi vreau să văd şi filmul, dar din păcate deja nu mai este în cinematografele din Iaşi. Eh, o să vină şi timpul filmului. Până atunci vă recomand din suflet să citiţi cartea, dacă vreţi să vă amuzaţi, să vă amintiţi, să vă petreceţi plăcut timpul liber.

Pensionara Emilia Apostoae, la aproape zece ani de la Revoluţie, îşi aminteşte cu plăcere de tinereţea sa şi consideră că sub regimul comunist a avut o viaţă îndestulată, în care nu i-a lipsit nimic. Acum nu mai este cazul aşa încât este nostalgică şi nu este de acord cu fiica sa, Alice, emigrată în Canada, care o sfătuieşte ca la alegeri să nu voteze cu foştii comunişti. Emilia îşi aminteşte de copilăria sa, la ţară, alături de părinţi şi de sora ei Sanda. A luptat cu toată puterea să ajungă la oraş – aici a făcut o şcoală profesională şi s-a angajat la o fabrică. A avut o muncă foarte bine plătită, colegi plăcuţi şi amuzanţi. Îşi aminteşte doar clipele frumoase, le ignoră pe cele mai puţin plăcute. Vede numai îndestularea şi nu se gândeşte şi la cei din jur. Doamna Rozalia, croitoreasa ei, îi povesteşte însă şi de viaţa mai puţin norocoasă a celor care nu erau acceptaţi de sistem.

În afară de amintiri şi de nostalgie, cartea abundă de fragmente amuzante.

Bancuri:

“Un ascultător întreabă la radio: Nu vă supăraţi, este posibil ca o femeie să nască de trei-patru ori în acelaşi an calendaristic? Realizatoarea răspunde: Nu, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, sigur nu.”

“Cele 7 minuni ale comunismului – Unu: în România toată lumea are serviciu. Doi: deşi toată lumea are serviciu, nimeni nu munceşte. Trei: deşi nimeni nu munceşte, planul se face peste 100%. Patru: deşi planul se face peste 100%, magazinele sunt goale. Cinci: deşi magazinele sunt goale, toată lumea are ce mânca. Şase: deşi toată lumea are ce mânca, nimeni nu e mulţumit. Şapte: deşi nimeni nu e mulţumit, toată lumea aplaudă.”

Momente:

S-a anunţat vizita lui Nicolae Ceauşescu la fabrică. Pregătiri:

“Îmi povesteşte că pe ei i-au dus la transplantat porumb. …scot porumbul de pe un lot experimental, porumb mare şi frumos, şi îl plantează la marginea lanurilor, câte două-trei rânduri, pe drumurile pe care va circula Ceasuşescu. De-acolo scot porumbii piperniciţi, pe care îi încarcă în remorci.”

“de ce-s brazii aşa de prăfuiţi? I s-a explicat că au fost spălaţi cu furtunul, dar că mai verzi de-atâta nu i-au putut scoate. Atunci tipul cică a început să zbiere că, dacă e nevoie, să fie vopsiţi, numai să arate ca brazii adevăraţi, de la munte.”

“i-au pus să scoată toate vacile negre din efectiv, fiindcă n-au un ton optimist.”

Am “gustat” şi fragmentele în care se descrie întâlnirea Emiliei cu viitorul ei ginere, Alain, şi mai ales pregătirile făcute de Emilia şi soţul ei, Ţucu, pentru venirea celor doi tineri din Canada.

“Sînt o babă comunistă!” se găseşte în librării la preţul de 24.95 lei.

10
Sep
2013

Acum iubesc bijuteriile

categories: diverse

În urmă cu 2 ani colecţia mea de bijuterii se rezuma la obiecte primite cadou în copilărie şi piese primite cadou de la prieteni. Eu îmi cumpăram foarte rar ceva pentru mine pentru că ştiam că nu avea rost, nu le purtam aproape niciodată. Singura excepţie erau lănţişoarele, pentru că erau primite de la oameni dragi. Dar şi aceste lănţişoare erau finuţe, cu pandantive micuţe, şi aproape că nu se observau.

Greşeala mea atunci era că nu înţelegeam că accesoriile pot avea impact asupra ţinutei, pot schimba sau pot îmbunătăţi piesele vestimentare alese. Preferam să dau bani grei pe tot felul de haine şi chiar şi aşa, simţeam că niciodată nu am cu ce mă îmbrăca şi de asemenea că indiferent ce haine aleg, nu ies niciodată în evidenţă.

De vreun an accesoriile au prins cu adevărat…aripi. Acum se poartă modele extravagante, mari, colorate. E imposibil să nu le observi, să nu-ţi placă şi să nu vrei şi tu să porţi măcar o pereche de cercei sau o brăţară. Poate atunci mi-am dat şi eu seama că nu strică să am diferite modele în cutia de bijuterii. Am avut o perioadă în care am fost înnebunită după inele, v-am şi arătat ce mi-am cumpărat atunci. Acum sunt încă în perioada în care ador colierele. Şi tot caut diferite modele, pentru a le asorta la tot felul de decolteuri sau ţinute. Şi am găsit câteva care merită a fi arătate aici.

Îmi plac mult colierele cu mai multe rânduri de şiraguri.

Prima imagine: colier format din 3 rânduri cu pietre smălţuite albe şi negre în formă ovală.

A doua imagine: Colier placat cu rodiu negru şi aur de 14 k cu aspect patinat vintage.

N-am renunţat însă la coliere cu pandantive frumoase.

Prima imagine: pandantiv cu o piatră albastră sub formă de inimă şi o piatră rotundă galbenă, intersectate de şiraguri de pietre clare

A doua imagine: pandantiv cu aspectul unui fulg de nea – că tot iubesc iarna

Acum port cercei. De obicei cerceluşi mici, am renunţat la cerceii tip candelabru care îmi plăceau nespus de mult în adolescenţă. Port şi inele, de obicei cu piatră mare, colorată. Brăţări port mai des vara, câte 3-4, cu cristale colorate. Coliere port în funcţie de ţinută şi de decolteu. Uneori şi în funcţie de starea de spirit.

Acum înţeleg rolul accesoriilor.

It’s not what you spend but how you wear it that counts. The key is often to dress up inexpensive basics with accessories. – Chloe Sevigny

My motto is to go wild on the accessories – the belts, the hair clips, the jewelery. – Heidi Klum

Cute accessories always help bring out your outfit and pull it all together. – Ciara

Accessories are everything. To me, they’re more important than the clothes. – Rachel Zoe

30
Aug
2013

Aparate de fitness în aer liber

categories: timp liber

În ultima perioadă am fost foarte dezamăgită de schimbările din oraşul meu, de aceea m-am bucurat când am văzut ceva bun amenajat în parcurile din oraş. Este vorba de aparatele de fitness care au apărut în Parcul Expoziţiei şi în Parcul Horia, Cloşca şi Crişan din spatele magazinului Gulliver (poate au apărut şi în alte parcuri, nu ştiu cu siguranţă). Pentru mine au fost o noutate deşi am aflat din ziare că încă din 2008 au fost amenajate astfel de aparate fitness în parcuri din Iaşi.

Am făcut câteva poze cu aparatele din Parcul Expoziţiei. Au fost aşezate lângă cele de copii, astfel încât în timp ce copiii se dau în leagăne sau pe tobogan, părinţii şi bunicii pot face câteva exerciţii fizice. Lângă fiecare aparat sunt menţionate instrucţiuni de utilizare, recomandări şi proprietăţile funcţionale ale echipamentului.

Din câte am văzut, aparatele de fitness au prins la public, majoritatea fiind ocupate, în special de către adolescenţi sau persoane în vârstă. De plictiseală, că oricum nu au ce face cât timp copiii se joacă, adulţii se aşază pe aparate şi încep să lucreze din greu. O problemă ar fi că şi copiii sub 12 ani sunt tentaţi să se “joace” cu aparatele, deşi este interzis. Dar cam greu să la explici când aparatele sunt în parcul lor de joacă iar când văd că părinţii/bunici se “joacă”, vor şi ei să se alăture.

Datorită acestor aparate, toată lumea poate avea acces la aparate fitness, fără să fie nevoie să cheltuiască o sumă măricică la sălile de sport din Iaşi. Şi ca menţiune, aparatele din parc sunt mai diverse şi lucrează mai multe părţi ale corpului ca aparatele din unele săli de sport din Iaşi, unde intrarea te costă chiar şi 300 lei/lună.

29
Aug
2013

Despre pantofii sport cu toc ascuns

categories: diverse

Pentru mine pantofii sport se poartă pentru confort şi/sau pentru sănătatea picioarelor în timpul exerciţiilor fizice. Ştiţi voi, ca să nu apară dureri ale tălpilor, dureri în glezne, genunchi sau articulaţii. De aceea nu prea am înţeles combinaţia asta de toc + pantof sport. Pentru că tocurile, fie că ne place sau nu, duc la diverse probleme ale picioarelor: dureri, artrită, probleme musculare, micoze, bătături, varice, băşici, călcâie crăpate.

Era şi simplu până acum. Eşti la munte? Porţi pantofi sport. Eşti în oraş, la plimbare, la serviciu sau oriunde altundeva şi vrei să arăţi elegant, porţi pantofi cu toc. Mergi mult pe jos, urci dealuri, munţi, faci efort fizic? Porţi pantofi sport. Mergi puţin, te deplasezi cu maşina, stai mult pe scaun? Porţi pantofi cu toc.

Cu toate acestea se pare că femeile vor să combine cu orice preţ pantofii sport cu tocurile. Ca să pară mai înalte, că alt motiv nu văd.

Întâi au apărut modele precum cele de mai jos. Acest tip de pantofi, în afară de faptul că într-adevăr te fac mai înaltă, nu te ajută cu nimic. Sunt incomode şi arată urât.

Acum au apărut altfel de pantofi, mai agreabili. Pantofi sport cu toc ascuns, toc de tip platformă. Eu i-am descoperit de curând, i-am văzut prin magazine, dar se pare că au apărut în 2012. Aş vrea să zic că mi se par o idee bună, că îmi plac, că mi-aş lua şi eu, dar…nu văd de ce aş purta nişte pantofi care par sport dar au toc, chiar dacă sunt puţin mai confortabili decât nişte pantofi cu toc obişnuiţi. Nu văd de ce m-aş duce la munte cu astfel de pantofi. Şi sunt şi eu mică de statură, am 1.62 m, dar chiar şi aşa nu mă simt complexată, nu ţin să par mai înaltă, mai ales când sunt în vacanţă, pe munte, când am mult de mers, când drumul este accidentat şi am nevoie de confort.

Se poartă şi din alte motive în afară de toc? De ce? Sunt o mulţime de adidaşi, fără toc, care arată bine, care sunt “cool”, care merg perfect cu o ţinută sport sau casual. Şi care sunt mult mai comozi şi protejează sănătatea picioarelor.

Şi peste toate, mi se pare că astfel de pantofi nu avantajează forma piciorului. Ce părere aveţi despre pantofii sport cu toc ascuns? Aţi cumpărat, vă plac, nu vă plac?

26
Aug
2013

Am supravieţuit lagărului morţii – Eva Mozes Kor & Lisa Rojany Buccieri

categories: cărţi

Eva Mozes Kor este o supravieţuitoare a Holocaustului. A trecut prin multe. A fost umilită de cunoscuţi pentru că era evreică, a fost despărţită de surori şi de părinţi, a fost înfometată, a fost supusă la diverse experimente care i-au afectat sănătatea. Cu toate acestea a supravieţuit. Pentru că a avut norocul să fie alături de sora ei geamănă şi pentru că a vrut să lupte pentru viaţa ei.

Familia Evei Mozes locuia în satul Porţ din Transilvania. Era compusă din tată, Alexander, mama, Jaffa, şi patru fete: Edit şi Aliz, şi două surori gemene, identice: Eva şi Miriam. În 1940 Hitler a retrocedat Ungariei partea de nord a Translvaniei, moment din care nu au mai fost în siguranţă. Ungurii, conduşi de Miklos Horthy, aveau încredere în Hitler şi i-au devenit aliaţi. Începând cu acel an lucrurile s-au schimbat în sat. Familia Mozes era singura familie de evrei, dar asta nu i-a păzit de umiliri. Ca de exemplu ce le era predat copiilor în şcoli (inclusiv copiilor evrei): “Într-o zi, în manualul nostru de aritmetică am citit următoarea problemă: “Dacă ai cinci jidani (evrei) şi omori trei jidani, cu câţi jidani mai rămâi?” (more…)

25
Aug
2013

Infuzie de plante “Trandafir” – Tashi

categories: ceai

Dacă vă place parfumul de trandafiri, dacă vă amintiţi cu drag de dulceaţa de trandafiri cu care eraţi serviţi în copilărie de bunici, atunci veţi adora ceaiul de trandafiri. Tot, de la miros, la gust, este un răsfăţ, un răsfăţ al simţurilor.

Ceaiul de trandafiri de la Tashi impresionează de la prima vedere. Ambalajul transparent lasă la vedere zeci de boboci roz, alb şi mov, care pot fi cu uşurinţă puşi într-un vas, pentru desfătarea privirii. Dacă alegem însă să desfacem punguţa, suntem învăluiţi de parfumul dulceag al florilor.

Se prepară uşor, folosind apă la 100 grade Celsius şi un timp de infuzare de 6-10 minute. Poate fi lăsat şi mai mult, nu devine amărui. Aşa cum era de aşteptat, parfumul este dulceag şi gustul este concentrat. Se aseamănă la gust cu dulceaţa de trandafiri, dar nu este atât de dulce. Chiar şi aşa, recomand să fie servit fără îndulcitori.

Gustul este minunat. Se simte de parcă ar fi un desert rafinat, te relaxează şi te binedispune. În mod ciudat simt şi o tentă de miere de albine, dar ceaiul nu conţine decât boboci de trandafiri. Mi-a plăcut foarte mult. (more…)

24
Aug
2013

Orange Is The New Black

categories: seriale

Am mai descoperit un serial fain, nou, despre care se aude numai de bine. Orange is the Black este bazat pe romanul autobiografic al lui Piper Kerman, apărut în 2010, în care autoarea prezintă viaţa ei în cele 13 luni de detenţie la închisoarea din Danbury, Connecticut.

Piper a avut o tinereţe zbuciumată, a avut o iubită, a fost implicată în afaceri cu droguri. Mai exact a transportat nişte bani rezultaţi din vinderea de droguri. Nu a fost prinsă pe moment şi şi-a refăcut viaţa. A început o afacere, s-a logodit. După 10 ani a fost însă pusă sub acuzare şi a ajuns la închisoare cu o sentinţă de 15 luni. Fapta ar fi fost prescrisă dacă Piper avea norocul de a nu se afla de infracţiune încă 2 ani.

Serialul are personaje extrem de colorate, este amuzant şi tragic şi se incearcă a se prezenta lucrurile cât mai aproape de realitate. A avut succes, motiv pentru care s-a comandat al doilea sezon. Primul sezon are 13 episoade.

Dacă vi se pare interesant şi alegeţi să-l urmăriţi vă doresc vizionare plăcută! 🙂